România a importat, în primele patru luni din 2024, o cantitate de gaze naturale utilizabile de 493.200 tone echivalent petrol (tep), cu 13% mai mare (+56.700) față de cea din perioada similară a anului trecut, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică (INS).
Producția internă de gaze naturale a totalizat, în perioada menționată, 2,569 milioane tep, fiind cu 1,1% peste cea din ianuarie-aprilie 2023 (+28.600 tep), scrie Agerpres.
Conform estimărilor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, producția de gaze naturale este estimată să urce cu un ritm mediu anual de 3,6%, în perioada 2023-2026.
În ultima Prognoză a echilibrului energetic, CNSP preconizează pentru anul 2024 o creștere a producției de gaze cu 2,3% (la 7,935 milioane tep), pentru 2025 cu 2,7% (la 8,15 milioane tep) și pentru 2026 cu 3,8% (la 8,455 milioane tep).
În ceea ce privește importurile de gaze naturale, pentru acest an este prognozată o cantitate de 1,79 milioane tep (minus 2,8%), pentru 2025 de 1,755 milioane tep (minus 2,1%), iar pentru 2026 de 1,725 milioane tep (minus 1,8%).
Proiectul Strategiei Energetice a României 2025-2035, cu perspectiva anului 2050, lansat vineri în dezbatere de Ministerul Energiei, semnalează că, potrivit prognozelor, până în anul 2035 cu perspectiva anului 2050, producția de gaze naturale din resursă terestră este de așteptat să scadă, menținerea unui grad redus de dependență față de importuri fiind condiționată astfel de dezvoltarea rezervelor descoperite în Marea Neagră.
Documentul subliniază că pe termen scurt și mediu, rezervele sigure de gaze naturale se pot majora prin implementarea de noi tehnologii care să conducă la creșterea gradului de recuperare în zăcăminte și prin implementarea proiectelor pentru explorarea de adâncime și a zonelor din platforma continentală a Mării Negre.
Primele gaze naturale provenite din proiecte offshore sunt planificate a deveni disponibile în piață începând cu anul 2027. Potrivit informațiilor publicate de către operator, producția de platou va fi atinsă în decurs de un an de la începerea producției și va dura o perioadă totală de aproximativ zece ani, la aproximativ 140.000 de barili echivalent petrol pe zi. După această perioadă, activul va intra în declin natural pentru o perioadă de încă opt ani.
Strategia mai menționează că înmagazinarea subterană a gazelor naturale are un rol major în asigurarea siguranței în aprovizionarea cu gaze naturale, facilitând echilibrarea balanței consum - producție internă - import de gaze naturale, prin acoperirea vârfurilor de consum cauzate în principal de variațiile de temperatură, precum și menținerea caracteristicilor de funcționare optimă a sistemului național de transport gaze naturale în sezonul rece. Totodată, înmagazinarea subterană a gazelor naturale are rolul strategic de a asigura furnizarea de gaze naturale din depozitele de înmagazinare, în cazuri de forță majoră (calamități, cutremure și alte evenimente neprevăzute).
Capacitatea utilă (activă) totală de înmagazinare a României este, în prezent, de circa 33,864 TWh/ciclu, exclusiv în zăcăminte depletate, sunt operate șase depozite de înmagazinare, din care cinci de către SNGN Romgaz SA Filiala de Înmagazinare Gaze Naturale Depogaz Ploiești SRL, având capacitatea utila de 30,709 TWh/ciclu, iar unul, cu o capacitate totala de 3,155 TWh/ciclu, este operat de Depomureș SA.
La nivel național, statistic în ultimii 5 ani, raportul dintre volumul de gaze înmagazinat și consumul anual se situează în jurul valorii de 24,95%, la jumătatea clasamentului valorilor practicate în Europa. În perioada de iarnă, raportul între cantitatea de gaze provenite din înmagazinare și consumul zilnic de gaze se situează, în medie, în jurul valorii de 46%.
Conform datelor din Strategie, aproximativ 44% din gospodăriile din România sunt racordate la rețeaua de gaze naturale, o treime din locuințele României fiind încălzite direct cu gaz natural. Nivelul de racordare este semnificativ mai mic comparativ cu alte țări europene, în ciuda resurselor autohtone bogate de gaze naturale.
Accesul la gaze naturale este disproporționat între mediul urban și mediul rural. În 2020 s-au distribuit gaze naturale în 78% din orașe și în doar 25% din comune și sate. De asemenea, există o discrepanță între regiunile țării, județele Cluj, Alba, Mureș, Sibiu, Brașov, Dâmbovița, Prahova și Ilfov fiind acoperite semnificativ, însă localitățile din nordul Moldovei, Buzău și din proximitatea capitalei, deși au o densitate ridicată a populației și rețele de gaze naturale în proximitate, sunt racordate în mică măsură.
