Trei companii autohtone, cei doi mari furnizori Engie și E.On și proaspăt înființata Valahia Gaz, au fost responsabile în această iarnă pentru 75% din importurile de gaz, care s-au majorat cu 12% față de iarna trecută, în pofida unei vremi favorabile. Surprinzătoare este poziția a doua ocupată de traderul Valahia Gaz, care a reușit performanța de a ocupa în mai puțin de un an de activitate această poziție, depășind E.On, companie furnizoare cu peste un milion de clienți și cu o cotă de piață de 35% pe piața reglementată și de 13,4% pe piața concurențială.
În perioada noiembrie-decembrie, ca urmare a declinului natural al producției interne, dar și a descurajării legislative a acesteia (prin legea offshore și OUG 114), România a importat o cantitate de aproximativ 14,1 TWh, din care trei pătrimi numai prin intermediul a trei companii: Engie, Valahia Gaz și E.On (prin cele două companii ale grupului E.On Energie România și E.On Gaz Furnizare).
Volumul de gaz cumpărat în această iarnă de Engie din afara României a fost de 5,61 TWh, aproximativ 40% din totalul volumului de gaz importat. Valahia Gaz a importat la rândul ei aproximativ 2,5 TWh sau 17,8% din totalul gazului importat în România, în timp ce E.On a fost responsabilă pentru aducerea în țară a 2,43 TWh sau 17,3% din total importuri.
Potrivit Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), prețurile medii de import s-au situat între 112,56 lei/MWh în martie și 124,61 lei/MWh în luna decembrie a anului trecut.
Comparativ, prețurile medii ponderate ale gazelor din producția internă pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) au fost de 89,11 lei/MWh în noiembrie, 96,35 lei/MWh în decembrie, 92,86 lei/MWh în ianuarie, 90,82 lei/MWh în februarie și 90,61 lei/MWh în martie.
Evoluția ascendentă a prețului la gaze a fost motivul pentru care furnizorii (Engie și E.On) au solicitat plafonarea prețului prin OUG 114.
“La OUG 114 și la plafonarea prețului s-a ajuns pentru că, după trei creșteri de preț avizate de ANRE pentru consumatorii casnici în 2018, prețul a fost de 79 de lei/MWh. Însă în ultimul trimestru al anului, prețurile din piață erau între 115 și 125 lei. ANRE ar fi trebuit să crească prețul, cu 20%", declara în martie șeful Engie România, Eric Stab.
Numai că, așa cum arată datele ANRE și BRM, prețurile de 112-125 lei/MWh nu erau cele pentru gazul din producție internă, ci pentru cele importate. Cu alte cuvinte, furnizorii nu au făcut altceva decât să solicite subvenționarea (prin plafonarea prețului gazului intern) importurilor de către producătorii interni.
Interesant este că, în pofida tânguierilor publice, anul trecut, Engie a raportat în situațiile financiare individuale, care prezintă doar rezultatele furnizorului de gaze și electricitate Engie România SA, un profit net pe 2018 este raportat în creștere cu 35%, la aproape 456 milioane lei.
"Marja de gaz pentru perioada încheiată la 31.12.2018 este de 1,1434 miliarde lei, în creștere cu 11% comparativ cu anul anterior, în principal datorită unor efecte pozitive precum creșterile de preț obținute pe piața reglementată pe parcursul anului 2018 (creștere cumulată de aproximativ 22% față de anul precedent), obținerea unei marje mai ridicate pe piața liberă, creșterea tarifului de distribuție cu 18% începând cu 1 aprilie 2018, parțial compensate de volume distribuite și vândute ușor diminuate comparativ cu perioada anterioară (...)", se arată în raportul administratorilor pentru situațiile financiare ale grupului Engie România pe anul 2018.
În condițiile în care profitul net și marjele ale Engie au avut asemenea evoluții spectaculoase, apare întrebarea legitimă: de ce era nevoie de OUG 114? Doar pentru ca furnizorii să poată achiziționa gaz mai ieftin de pe piața internă și mai scump de pe piața externă, eventual de la companii surori din statele vecine? Doar pentru ca producătorii interni să subvenționeze importurile furnizorilor?
România se confruntă, în ultima perioadă, cu un declin natural al producției de câteva procente anual (8% în cazul OMV Petrom) și cu o potențială majorare a cererii viitoare (încurajată de prețul plafonat. Anul trecut cererea de gaz internă a scăzut cu 3%).
Dezechilibrul dintre cerere și ofertă este reglat de importuri. Numai că România nu are semnate contracte pe termen lung și la cantități considerabile cu Gazprom, ceea ce face ca prețurile plătite de companiile autohtone să fie cele marginal superioare de pe piața central-europeană, în special în ceea ce privește importurile din Ungaria, care în luna martie au depășit pentru prima oară în istorie importurile de gaz efectuate pe ruta ucraineană.
Cantitățile importate lunar în această iarnă de Engie, Valahia Gaz și E.ON
| Engie | Valahia | E.On | |
|---|---|---|---|
| noiembrie | 0,77 TWh | 0,28 TWh | 0,137 TWh |
| decembrie | 1,12 TWh | 0,755 TWh | 0,343 TWh |
| ianuarie | 1,72 TWh | 0.523 TWh | 0,922 TWh |
| februarie | 1,33 TWh | 0,377 TWh | 0,714 TWh |
| martie | 0,67 TWh | 0,558 TWh | 0,313 TWh |
| Total | 5,61 TWh | 2,49 TWh | 2,43 TWh |
Despre ocupanta locului doi în topul importatorilor, Valahia Gas nu se știu prea multe, fiind o firmă cu un acționariat extrem de lichid, în pofida tinereții sale.Valahia Gaz a fost înființată în septembrie 2017 de către un tânăr de 26 de ani din București, Constantin Muceanu, cu un capital de 200 de lei. Ulterior, ca asociat unic, acesta a majorat capitalul societății la 45.500 de lei. În decembrie 2017, în firmă a intrat, cu 1,1% din părțile sociale, cetățeanul georgian Archil Msuknishvili, în vârstă de 25 de ani, domiciliat în Tbilisi.
În aceeași lună, Muceanu i-a cesionat toate părțile sociale lui Msuknishvili, care a devenit asociat unic. Anul trecut, în aprilie, după obținerea licenței de furnizare de gaze de la ANRE, Msuknishvili a majorat capitalul Valahia Gaz cu 100.000 lei, la 145.500 lei, prin conversia în părți sociale a unor împrumuturi pe care le acordase anterior societății. În octombrie 2018, în companie a intrat un alt cetățean georgian domiciliat în Tbilisi, Mikheil Kardenakhishvili (40 de ani), cu 0,3% din capital.
În noiembrie, asociat al Valahia Gaz a devenit și românul Damian Spiridon (58 de ani), cu 0,69% din părțile sociale. Ulterior, tot în noiembrie 2018, Archil Msuknishvili și-a cesionat toată participația celorlalți doi asociați, iar controlul în firmă a fost preluat de către Damian Spiridon, cu 55% din capital, restul fiind în posesia lui Mikheil Kardenakhishvili. Damian Spiridon este și administrator al Valahia Gaz. În fine, în ianuarie anul acesta, în firmă a mai intrat un asociat, tot cetățean georgian, Dimitri Msuknishvili (48 de ani), care a preluat 0,69% din părțile sociale printr-o majorare de capital de 1.000 de lei.
