Pe 3 noiembrie 2022, România asigura aproape 90% din necesarul de energie electrică al Republicii Moldova, prin contractele comerciale încheiate de producătorii Nuclearelectrica și OMV Petrom cu furnizorul de stat basarabean Energocom, prin achizițiile acestuia de pe piața spot a bursei românești OPCOM, precum și prin contractul de avarie dintre operatorii de transport și sistem vecini Transelectrica și Moldelectrica. În aceeași zi, o firmă privată românească, ce a ajuns în posesia unei părți din datoria totală de 32 milioane dolari a Chișinăului rămasă neachitată pentru livrările de energie ale României către Republica Moldova din anii 1999-2000, obținea la Curtea de Apel Chișinău decizie de rejudecare a unui proces, pierdut inițial, prin care încearcă să recupereze 17 milioane dolari plus dobânzi de la autoritățile moldovenești. Cu circa o lună și jumătate înainte, deținătoarea românească, tot privată, a restului de 15 milioane dolari din creanța istorică soma Guvernul Republicii Moldova să-i plătească banii respectivi, de asemenea cu dobândă. Cu tot cu dobânzi, suma totală reclamată depășește 130 de milioane de dolari, conform datelor Profit.ro.
Cele două firme care vor să execute silit Republica Moldova pentru datoria istorică la curentul electric livrat de România în urmă cu aproape un sfert de secol au cumpărat fiecare câte o parte din creanța respectivă de la societatea românească de stat Termoelectrica, deși planul inițial era ca statul român să preia creanța de la aceasta și să o stingă printr-un acord cu Chișinăul, eventual chiar prin convertirea ei în ”ajutor nerambursabil”.
Vânzarea creanței de către Termoelectrica a devenit posibilă după ce o decizie din 2004 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, recunoscută de justiția din Republica Moldova, a confirmat datoria. Chișinăul încearcă acum să anuleze acea hotărâre arbitrală din urmă cu peste 18 ani în instanțele civile românești și va avea la jumătatea lunii viitoare al treilea termen în proces. Există însă riscul ca, până atunci, Termoelectrica să nu mai existe ca entitate juridică.
Dacă Republica Moldova va avea câștig de cauză, ceea ce ar corespunde cu intențiile inițiale ale României privind stingerea datoriei prin acord bilateral, statul român va trebui, cel mai probabil, să îi compenseze într-un fel pe cumpărătorii creanței totale inițiale de 32 milioane dolari, măcar pentru banii cheltuiți pentru a o achiziționa, plus dobânzi.
Basarabia s-a aflat până nu demult în criză energetică majoră după ce Ucraina a oprit exporturile de electricitate, din cauza distrugerilor grave provocate infrastructurii sale de profil de către atacurile Rusiei, atacuri care au stins lumina și în Republica Moldova. La asta s-a adăugat stoparea livrărilor către malul drept al Nistrului de către centrala pe gaze de la Cuciurgan din regiunea separatistă Transnistria. Asta după ce gigantul rus de stat Gazprom a redus masiv fluxurile de gaze naturale către Republica Moldova, iar Chișinăul și Tiraspolul nu ajunseseră încă la un acord cu privire la împărțirea cantităților venite de la ruși. Anterior, în condiții normale, centrala de la Cuciurgan asigura circa 70% din consumul de energie electrică al vecinilor de peste Prut.
Între timp, situația s-a stabilizat, după ce Republica Moldova a ajuns la un acord cu Transnistria pentru reluarea livrărilor de la centrala Cuciurgan. Acordul prevede că gazele venite de la ruși merg integral în regiunea separatistă, inclusiv pentru alimentarea centralei, în timp ce nevoile de consum de gaze ale malului drept al Nistrului sunt satisfăcute în bună măsură din surse alternative, fluxurile traversând inclusiv România. În același timp, producătorii români și-au majorat livrările peste Prut pe bază de contracte bilaterale.
Guvernul de la Chișinău și Agenția pentru Dezvoltare Internațională a Statelor Unite (USAID) au convenit mai întâi ca americanii să acorde Republicii Moldova, ca parte a unui sprijin mai larg pentru sectorul energetic, asistență financiară nerambursabilă de 30 milioane dolari. Banii ar urma să fie folosiți la plata livrărilor de energie efectuate de furnizorii ucraineni în perioada mai-septembrie 2022.
De asemenea, Republica Moldova a primit sprijin bugetar de la UE pentru a face față cheltuielilor tot mai mari cu resursele energetice.
”Mulțumim tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene care ne-au oferit ajutor în această perioadă. Și mulțumim României, datorită căreia astăzi avem curent electric în casele noastre”, declara pe 10 noiembrie 2022 lidera de la Chișinău, Maia Sandu, într-o conferință de presă susținută alături de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
″A fost criza energetică, s-a mizat pe faptul că Republica Moldova nu se va descurca, nu va avea suficiente volume de gaze, nu va avea suficienți bani ca să cumpere electricitate în altă parte decât unde cumpăram până acum. Guvernul s-a descurcat, aproape am trecut de această iarnă, inclusiv datorită sprijinului venit din România și din partea altor țări prietene″, a spus președinta și de curând, la TVR, pe 15 februarie.
Cel mai recent, și pe fondul agravării provocărilor legate de Transnistria, precum și după întâlnirea dintre Maia Sandu și Joe Biden, Statele Unite au decis să acorde Moldovei un ajutor în valoare de 300 de milioane de dolari pentru consolidarea securității energetice peste Prut.
În urmă cu peste 24 de ani, în noiembrie 1998, separatiștii de la Tiraspol au oprit livrările centralei de la Cuciurgan către restul Republicii Moldova, după ce Chișinăul a refuzat dublarea prețului de vânzare solicitată de Transnistria, iar Ucraina și-a redus la rândul ei drastic exporturile curent electric peste Prut.
În aceste condiții, Guvernul Republicii Moldova a cerut ajutor de urgență din partea României, iar în ianuarie 1999 a fost încheiat un contract de export de energie între CONEL din România și Moldtranselectro din Republica Moldova, fostele companii energetice de stat integrate din cele două țări, de dinaintea de divizarea lor pe tipuri de operațiuni (producție pe categorii de combustibil, transport, distribuție, furnizare etc). Contractul a fost prelungit succesiv prin acte adiționale până la 31 decembrie 2000.
Potrivit declarațiilor de atunci ale oficialilor moldoveni, prețul de vânzare practicat de compania românească era de 28 dolari/MWh în cazul plății imediate a consumului, 30 dolari/MWh pentru plata la o lună și 32 dolari/MWh în condițiile achitării la 60 de zile, pentru întârzierile mai mari aplicându-se penalități. După expirarea contractului, în anul 2000, datoriile neplătite ale Moldtranselectro față de CONEL erau indicate la circa 32 milioane dolari.
Între timp, tot în anul 2000, CONEL a fost împărțită în 4 companii (Hidroelectrica, Termoelectrica, Electrica și Transelectrica), iar creanța asupra Moldtranselectro a ajuns în posesia Termoelectrica.
″Având în vederea dificultățile financiare prin care trecea CONEL SA și pentru că stocurile de combustibili energetici pentru producerea de energie electrică erau limitate, conducerea CONEL SA a decis, în data de 11 noiembrie 1999, sistarea livrărilor de energie electrică în Republica Moldova. În urma discuțiilor dintre reprezentanții Guvernului României și Republicii Moldova, avându-se în vedere situația dificilă prin care trecea Republica Moldova din punct de vedere energetic, s-a decis reluarea livrării de energie electrică din Republica Moldova, mărindu-se astfel datoria pe care aceasta o avea față de CONEL SA. Menționăm că Societatea Națională de Electricitate CONEL SA a venit în ajutorul Moldtranselectro Chișinău acceptând plata unei părți a contravalorii energiei electrice livrate în Republica Moldova prin livrarea de produse moldovenești, inclusiv resurse energetice, sau prin achitarea cash din sumele rezultate din privatizarea rețelei de distribuție a energiei electrice din Republica Moldova.
Până în prezent, aceste propuneri de rezolvare a problemei nu au făcut obiectul niciunui contract între părți. (...) Imposibilitatea Republicii Moldova de a efectua plățile privind contravaloarea energiei electrice primite a determinat grave consecințe pentru CONEL SA în aprovizionarea cu combustibil pentru producția de energie electrică și a indus un puternic blocaj financiar, prin neplata de către aceasta a facturilor pentru păcură, gaze, cărbune energetic″, se arăta în nota de fundamentare a unei ordonanțe de urgență adoptate de Guvernul Isărescu în iunie 2000 - OUG nr. 79/2000.
În acea perioadă, autoritățile din cele două țări vecine au discutat și despre potențiala preluare de către statul român, prin societăți ale sale, a pachetului majoritar de acțiuni al companiei petroliere Tirex Petrol din Republica Moldova, în contul energiei exportate de România peste Prut, fără niciun rezultat în cele din urmă. De asemenea, a eșuat și ideea participării companiilor energetice românești la privatizarea operatorilor de distribuție a energiei de peste Prut.
OUG-ul, aflat în vigoare, stipulează că creanța de 32 milioane dolari a Termoelectrica asupra Moldtranselectro va fi preluată de către statul român, prin Ministerul Industriei și Resurselor, în schimbul ștergerii unei datorii echivalente a Termoelectrica către Ministerul Finanțelor Publice, care îi plătise un credit contractat de la banca americană Merrill Lynch în sumă totală de peste 112 milioane dolari.
″Obligațiile de plată ale Societății Comerciale «Termoelectrica» - S.A. către stat, reprezentând rambursarea de către Ministerul Finanțelor Publice a plasamentului efectuat de Merrill Lynch în valoare de 112,5 milioane dolari S.U.A., datorate și neachitate până la data de 31 martie 2000, se sting parțial la nivelul contravalorii energiei electrice livrate în Republica Moldova, în valoare de 31.928.450 dolari S.U.A., la data de 31 martie 2000 prin cesionarea către stat, reprezentat prin Ministerul Industriei și Resurselor, a creanței Societății Comerciale «Termoelectrica» - S.A. decurgând din contractul cu Moldtranselectro Chișinău - Republica Moldova. (…) Creanța statului român, rezultată din aplicarea operațiunii prevăzute la art. 1, se stinge în condițiile stabilite prin acord încheiat între România și Republica Moldova″, prevede ordonanța.
În prezent, Termoelectrica se află în portofoliul Ministerului Energiei, care este acționar unic, dar nu mai are drept de administrare, de când fostul colos a intrat în faliment în 2016. În 2013, ministerul hotărâse în AGA intrarea companiei în procedură de dizolvare și lichidare voluntară.
″Creanța statului român rezultată din aplicarea acestei operațiuni ar urma să fie stinsă în condițiile stabilite prin acord încheiat între România și Republica Moldova, putându-se avansa chiar ideea unui ajutor nerambursabil către aceasta din urmă″, se mai afirma în nota de fundamentare a OUG-ului din anul 2000.
Cu alte cuvinte, ordonanța stipula că creanța Termoelectrica asupra Moldtranselectro va fi preluată de către stat prin Ministerul Industriilor și Resurselor, însă nu reglementa nimic propriu-zis despre stingerea acesteia, în afară că acest lucru ar fi urmat să se facă printr-un acord cu Chișinăul, aspect remarcat atunci și de Consiliul Legislativ în avizul său asupra OUG.
″Semnalăm faptul că nici în Nota de fundamentare nu se menționează și nici în proiect (proiectul de OUG – n.r.) nu se regăsește o normă care să reglementeze situația creanței generate, de această procedură compensatorie încrucișată, între Republica Moldova și România. Din acest motiv, apreciem că proiectul de act normativ este nefinalizat. Pentru a elimina acest neajuns, sugerăm inserarea în proiect a unui text prin care debitul să fie, eventual, preluat la datoria publică, cu condiția încadrării în nivelul sumei aprobate cu această destinație pentru anul 2000 sau să se prevadă o modalitate de recuperare″, se menționa în avizul Consiliului Legislativ.
Numai că nu s-a făcut nici una, nici alta. Deși prin OUG nr. 79/2000 s-a dispus preluarea creanței de 32 milioane dolari asupra Moldtranselectro de către Ministerul Industriei și Resurselor, aceasta a rămas în contabilitatea Termoelectrica, iar Guvernele de la București și Chișinău nu au reușit să convină nimic cu privire la stingerea integrală a datoriei.
Astfel că, după 3 ani, în aprilie 2003, Termoelectrica a reclamat Moldtranselectro la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care a decis, în martie 2004, că moldovenii sunt obligați să le plătească românilor 32 milioane dolari pentru energia livrată, plus dobânzi și penalități. Decizia a fost recunoscută de justiția din Republica Moldova, Curtea de Apel Economică din Chișinău eliberând titlu executoriu pentru creanță în noiembrie 2005.
A existat atunci și un context politic aparte. În perioada 2002-2003, relațiile diplomatice dintre România și Republica Moldova au cunoscut o deteriorare semnificativă, după ce președintele de atunci de la Chișinău, Vladimir Voronin, a acuzat statul român că a orchestrat manifestații de protest peste Prut față de introducerea limbii ruse ca obiect obligatoriu de studiu în școli, iar atașatul militar al României a fost declarat persona non grata.
S-a ajuns până într-acolo încât, în 2003, Voronin a susținut public că ″România a rămas unicul imperiu din Europa, constituit din Moldova, Dobrogea și Transilvania″ și că țara sa va apela la comunitatea internațională pentru a ″scăpa de ajutorul rudelor de peste Prut″, care i-ar fi finanțat, potrivit lui Voronin, pe adepții unirii Basarabiei cu România.
La momentul intentării acțiunii de la Curtea de Arbitraj, în aprilie 2003, în Guvernul Adrian Năstase, conducător al Ministerului Industriei și Resurselor, ce controla Termoelectrica, era Dan Ioan Popescu, iar director general al companiei de stat era Constantin Bălășoiu, în prezent director de Strategie-Dezvoltare la Complexul Energetic Oltenia.
″Prin Sentința arbitrală nr.73/23.03.2004, Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis cererea Termoelectrica S.A. și a obligat Moldtranselectro la plata sumei de 31.183.599,72 USD, reprezentând contravaloarea energiei electrice furnizate și neachitate, la care s-au adăugat dobânzi legale în cuantum de 2.943.641,07 USD, acordate pentru întarzierea în efectuarea plăților și cheltuieli de judecată în cuantum de 188.533,22 USD″, se menționează în documentele Termoelectrica.
Au mai trecut 2 ani, iar în decembrie 2007 Termoelectrica a încheiat un contract cu firma românească Titan Total Group SRL, controlată și condusă de omul de afaceri Adrian Duman, privind furnizarea de ″mărfuri necesare bunei desfășurări a activității unităților aflate in subordinea″ Termoelectrica, potrivit documentelor din procesele dintre cele două companii. Întrucât compania energetică a acumulat facturi restante față de furnizor, în aprilie 2008, între cele două părți a fost semnat un acord prin care Termoelectrica a cesionat către Titan Total Group 15 milioane dolari din creanța totală de 32 milioane dolari asupra Moldtranselectro, rezultată din livrările de energie neplătite de către Republica Moldova din 1999-2000.
Datoriile Termoelectrica față de Titan Total Group sunt indicate pentru acel moment la mai puțin de 480.000 lei (circa 207.000 dolari, la cursul de atunci).
Acordul prevedea că, pentru suma din creanța cesionată ce depășea datoria Termoelectrica față de firma lui Duman, Titan Total Group urma să plătească ″în natură″, pe timp de 2 ani, prin ″livrare de combustibil către sucursalele ce urmau a fi indicate de cedent; livrare de produse către filialele Termoserv indicate de cedent; livrare directa către cedent a produselor achiziționate de acesta in urma unor viitoare licitații″.
În anul următor (2009), Termoelectrica a notificat Titan Total Group că reziliază în mod unilateral cesiunea de creanță, fapt ce a dus la mai multe procese în justiție între cele două companii, netranșate nici până în prezent. Între timp, ambele societăți au intrat în faliment.
În 2010, Curtea de Apel Economică din Chișinău a admis definitiv înlocuirea Termoelectrica cu Titan Total Group SRL drept creditor al Moldtranselectro pentru suma de 15 milioane dolari.
Între timp, și Moldtranselectro a trecut prin procesul de unbundling, fiind divizată pe tipuri de activități, societatea inițială debitoare rămânând fără active care să poată fi eventual executate.
Titan Total Group a reclamat Republica Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și intenționează să deschidă și o procedură de arbitraj internațional împotriva statului vecin, reclamând încălcarea de către Chișinău a Acordului cu România privind protejarea reciprocă a investițiilor, precum și a Tratatului privind Carta Energiei, potrivit lichidatorului judiciar al societății, în speța creanței asupra Moldtranselectro.
″(…) ca urmare a cererii debitoarei de actualizare a creanței datorată de către Moldotranselectro IS cu dobânda legală, executorul judecatoresc Anatolie Bănărescu a emis încheierea nr. 056/182r/2021 din data de 12.09.2022 prin care a procedat la calcularea dobânzii legale aferenta titlului executoriu nr. 2e-639/2010 din 22.06.2010 pentru perioada 03.11.2008 – 12.09.2022, aceasta fiind în cuantum de 33.577.294,55 dolari, sumă ce se va actualiza până la recuperarea integrală a creanței deținută de Titan Total Group SRL.
În vederea recuperării creanței debitoarei, lichidatorul judiciar a transmis Guvernului Republicii Moldova la data de 15.09.2022 o somație de plată prin care a solicitat autorității publice centrale să procedeze la executarea titlului executoriu (…) privind încasarea de la debitorul ÎS Moldtranselectro în beneficiul companiei Titan Total Group SRL România în sensul achitării sumei de 15 (cincisprezece) milioane dolari SUA, cu aplicarea procentului de întârziere constând în dobânda legala. Până la data întocmirii prezentului raport de activitate (29 septembrie 2022 – n.r.), instituția notificată nu a transmis un punct de vedere referitor la solicitarea Titan Total Group SRL″, arată sursa citată.
Sursă: Buletinul Procedurilor de Insolvență
Asta însă nu e tot. În decembrie 2020, la mai bine de 4 ani după ce a intrat în faliment, Termoelectrica, la care lichidator judiciar este Mușat și Asociații, a cesionat, în urma unei licitații, și restul de 17 milioane dolari din creanța totală de 32 milioane dolari asupra Moldtranselectro firmei Farmacia București Tehnoplus Farm SRL, un business de comerț cu medicamente cu rulaj anual de peste 150 milioane lei, controlat de Marian și Ramona Petcu. Firma a cumpărat datoria moldovenească de 17 milioane dolari cu 341.000 dolari, după care a început procedurile de executare silită a Moldtranselectro.
În aprilie 2021, Farmacia București Tehnoplus Farm a solicitat Judecătoriei Chișinău să dea o decizie prin care, pentru partea de creanță deținută de firmă, de 17 milioane dolari, să o treacă oficial drept creditor, în locul Termoelectrica.
În proces, Moldtranselectro a depus întâmpinare în care a pretins, printre altele, că datoria istorică ar fi fost deja achitată parțial încă din 2005 și că, în orice caz, Termoelectrica nu ar fi avut dreptul să cesioneze creanța decât cu acordul său. .
″În întâmpinare, la data de 22.06.2021, Î.S. ”Moldtranselectro” a înaintat referință asupra cererii de chemare în judecată, indicând că în perioada anilor 1998 - 2000, în baza contractului nr. *****, în temeiul dispoziției Guvernului României, S.A. „Conel” România (societate cu capital de stat) a livrat Republicii Moldova energie electrică. Conform adendumului nr. 3 din 15.09.1999 la contractul menționat au fost stabilite mai multe modalități de achitare a energiei electrice și anume: transmiterea pachetului majoritar de acțiuni ale statului în S.A. ”Tirex Petrol”, sumele financiare parvenite de la vinderea rețelelor de distribuție din Republica Moldova precum și cărbune sau alte mărfuri și servicii ale unor companii din Republica Moldova, ceea ce nu s-a realizat.
(…) A menționat, că prin dispozitivul sentinței arbitrate nr. 73 din 23.03.04 s-a stabilit expres modalitatea de achitare a datoriei și anume „...cele convenite și aprobate la nivelul guvernelor și a ministerelor de resort ținând seama și de prevederile contractuale - art. 4.2.1. C) din adendumul nr. 3/15.09.1999”, adică prin compensarea cu cărbune sau alte mărfuri și servicii ale unor companii din Republica Moldova. La 16.04.03 între Ministerul Industriei și Resurselor a României și Ministerul Energeticii al Republicii Moldova, în perioada august 2003 - martie 2005, prin modalitățile indicate a fost stinsă parțial datoria față de SCPEET „Termoelectrica” S.A. Prin urmare, se reține, că raporturile juridice descrise au stabilite între entități economice cu capital exclusiv de stat, cu concursul și suportul exclusiv ale guvernelor celor două state - din România și din Republica Moldova, respectiv și modalitățile de stingere a datoriilor acumulate au fost determinate și strâns legate de interesul comun al celor două state.
Astfel, vânzarea/preluarea creanței din speță de către o entitate economică cu capital exclusiv privat este străină relațiilor stabilite între părțile contractante, care contravin clauzelor contractului nr. 04- 1999 din 28.01.1999 cu modificările operate și depășesc obligațiunile asumate de părți și inevitabil dăunează intereselor naționale ale statelor. Aceste fapte, demonstrează de fapt, că SCPEET „Termoelectrica” S.A. în faliment prin lichidatorul judiciar - Mușat & Asociații Restructuring/Insolvency SPRL a depășit obligațiunile contractuale existente, înțelegerile comisiilor guvernamentale ale celor două state și în consecință făcând creanța mai oneroasă pentru pârâtă.
Corespunzător, au constatat că SCPEET „Termoelectrica” S.A. - în faliment, cesionând creanța deținută în raport cu Î.S. „Moldtranselectro” a ignorat clauzele contractului nr. ***** și respectiv Sentința arbitrală nr. 73 din 23.03.2004 bazată pe acest contract, iar potrivit p. 9.3. al contractului nr. *****”...niciuna dintre părți nu are dreptul să-și transfere drepturile sau obligațiile ce îi revin unei terțe părți decât cu consimțământul scris al celeilalte părți”, ceea ce n-a fost efectuat în cazul de față, or Î.S. „Moldtranselectro” nu și-a exprimat consimțământul în vederea cesionării creanței, probe care ar demonstra contrariul reclamanta n-a prezentat instanței de judecată. Prin urmare, „Termoelectrica” S.A. - în faliment nu era în drept să cesioneze creanța în raport cu Î.S. „Moldtranselectro” decât cu acordul ultimei″, au susținut avocații Moldtranselectro.
Judecătoria Chișinău a dat câștig de cauză în primă instanță societății moldovenești, însă cu un alt argument: acela că legislația din Republica Moldova nu ar permite împărțirea unei creanțe la mai mulți creditori, așa cum a făcut Termoelectrica. Instanța a respins pledoaria Moldtranselectro.
″Urmare a faptului că legea nu prescrie posibilitatea coparticipării mai multor creditori în cadrul aceleiași proceduri de executare, divizarea creanței stabilite prin conținutul documentului executoriu după momentul când procedura de executare a fost intentată este inadmisibilă. Or, fiind admis contrariul, derularea procedurii de executare ar impune prezența unei pluralități de creditori, care prin libera dispoziție de drepturi procedurale se pot afla și într-o coliziune. Această circumstanță reflectând în esență o situație de încălcare a ordinii publice în cadrul procedurii de executare″, a afirmat Judecătoria Chișinău în motivarea deciziei de respingere a solicitării Farmacia București Tehnoplus Farm.
Firma românească a făcut apel, iar pe 3 noiembrie 2022 a obținut decizie de rejudecare a procesului la Curtea de Apel Chișinău, argumentată de aceasta prin aceea că ″instanța de fond în speță nu a supus dezbaterilor de către părți a circumstanțelor, care au servit drept temei de respingere a cererii de înlocuire a succesorului în procedura de executare, inclusiv instanța nu a adresat părților și participanților careva întrebări de clarificare în acest sens și s-a expus în privința unor aspecte/împrejurări care nu au făcut obiectul dezbaterilor între părți, fără o analiză a probelor prezentate, a adus atingere dreptului părților la un proces echitabil″.
Pe rolul instanțelor de judecată de la Chișinău se află și mai multe procese intentate de o firmă de peste Prut, Lafarina-Plus SRL a ucraineanului Volodimir Kriukov și a soției acestuia Mariana Kriukova, care își adjudecase inițial, la o licitație anterioară, creanța Termoelectrica asupra Moldtranselectro ajunsă între timp în posesia Farmacia București Tehnoplus Farm, fără însă să mai semneze contractul de cumpărare a acesteia.
Sursă: Buletinul Procedurilor de Insolvență
Rezumând, totul a pornit de la decizia din martie 2004 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care a confirmat datoria de 32 milioane dolari a Moldtranselectro față de Termoelectrica, după ce statul român a omis să regleze situația la nivel guvernamental cu statul moldovean.
Încercând să atace problema de la rădăcină, Moldtranselectro a inițiat pe 17 noiembrie 2022 un proces la Curtea de Apel București, în care a solicitat instanței românești să anuleze hotărârea arbitrală din 2004, cea care a permis Termoelectrica să vândă creanța istorică a companiei de stat basarabene pentru exporturile de energie electrică ale României peste Prut din urmă cu aproape un sfert de secol.
În esență. potrivit informațiilor Profit.ro, argumentația Moldtranselectro se bazează pe interpretarea că, la momentul hotărârii arbitrale din 2004, creanța asupra companiei de stat basarabene fusese deja transferată, încă din 2001, de la Termoelectrica la statul român, reprezentat de Ministerul Industriilor și Resurselor, în baza OUG nr. 179/2000 a Guvernului Isărescu, aprobată prin Legea nr. 2009/2001.
Următorul termen în proces a fost stabilit pentru 16 martie, însă nu este exclus ca Termoelectrica pur și simplu să nu mai existe până atunci.
În procedura de faliment, compania de stat românească a înaintat pe 15 februarie raport final de activitate judecătorului sindic, plus solicitare de închidere a procedurii, asupra cărora pronunțarea ar putea avea loc mâine, pe 28 februarie. Din acest motiv, ANAF, ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice de la București, a depus pe 17 februarie obiecțiuni la raportul final de activitate, în care a arătat, printre altele, că ”mai sunt litigii nesoluționate pe rol privind societatea debitoare, atât în Republica Moldova, cât și în România” și că raportul final trebuie completat ”în sensul stabilirii exacte a poziției procesuale a SCPEET Termoelectrica SA, în raport de litigiile care se află pe rolul instanțelor de judecată”.
Deocamdată, Moldtranselectro a reușit să convingă Curtea de Apel București să îi reducă taxa de timbru de la aproape 820.000 lei la 1.000 de lei, Curtea constatând că, ″(…) potrivit datelor evidenței contabile raportate autorităților statului, Î.S. „Moldtranselectro”, pe perioada ultimelor trei ani, înregistrează doar pierderi financiare (…), la toate conturile bancare sunt sistate operațiunile bancare de către autoritatea fiscală a Republicii Moldova și în același timp sunt aplicate sechestre de către executorii judecătorești, iar bunurile ce aparțin petentei, la fel, sunt indisponibilizate de către executorii judecătorești prin sechestrele aplicate″.
Republica Moldova are procese internaționale pe rol și pentru exporturi de energie electrică neplătite din anii 1999-2000 efectuate de către furnizori ucraineni, în instanțe din Ucraina, Franța și Statele Unite, precum și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Mai multe detalii – aici și aici. Într-unul din ele, Chișinăul a obținut recent o victorie.
