La summitul din Marea Nordului (Danemarca), miniștri din Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Olanda și Norvegia au semnat un acord pentru dezvoltarea unei capacități eoliene offshore de 100 GW în ape economice comune, suficientă pentru a alimenta peste 50 de milioane de gospodării.
Inițiativa extinde angajamentul din 2023 de a instala 300 GW până în 2050, formulat după criza energetică declanșată de invazia Rusiei în Ucraina, scrie News.ro.
Acordul vine într-un context sensibil al relațiilor transatlantice, pe fondul disputelor recente dintre UE și SUA privind Groenlanda și a îngrijorărilor tot mai mari legate de dependența Europei de LNG-ul american.
În 2025, SUA au furnizat 57% din importurile de GNL ale UE și Marii Britanii, reprezentând circa un sfert din totalul importurilor de gaz ale regiunii.
Eolianul este de ani buni pilonul strategiei europene de reducere a consumului de combustibili fosili, dar blocul operează în prezent doar 37 GW offshore, distribuiți în 13 țări, ceea ce face ca noul plan de 100 GW să reconfigureze piața energetică a continentului.
Costuri, sinergii și infrastructură
Scumpirea capitalului, blocajele din lanțurile de aprovizionare și dominația Chinei în producția de componente au frânat investițiile globale în energie verde. Totodată, ostilitatea administrației Trump față de energia eoliană a afectat sectorul american, ceea ce ar putea genera prețuri mai mici pentru operatorii europeni, care ar profita de o cerere redusă în SUA.
Pactul european include măsuri menite să reducă costurile de dezvoltare, cea mai importantă fiind dimensiunea proiectului, care creează predictibilitate pentru industrie și stimulează investițiile în producție locală.
WindEurope estimează că furnizorii pot reduce costurile cu 30% între 2025 și 2040 și că proiectul ar putea crea 91.000 de locuri de muncă și peste 1.000 de miliarde de euro în activitate economică.
Planul prevede și conectarea parcurilor eoliene la mai multe țări printr-o rețea de cabluri bidirecționale, care va permite transferul de energie între piețe, reducând risipa și episoadele de ”prețuri negative”. Diferențele meteo și de fus orar ar putea contribui la echilibrarea producției și la scăderea dependenței de centralele pe gaz.
Totuși, pentru ca aceste beneficii să se materializeze, guvernele europene trebuie să armonizeze reglementările și sistemele naționale de subvenții, un proces complex și posibil controversat.
Un pariu pentru viitor
Costul tranziției la energie regenerabilă rămâne un subiect disputat, însă atât combustibilii fosili, cât și tehnologiile verzi implică incertitudini majore de evoluție a prețurilor. În plus, Europa va fi oricum forțată să-și modernizeze rețelele electrice pe măsură ce cererea aproape se va dubla până la mijlocul secolului.
Planul comun privind eolienele offshore oferă Europei o șansă de a-și consolida capacitatea energetică proprie și de a diminua dependența de combustibili fosili importați. Succesul său final va depinde însă de impactul asupra costurilor finale suportate de consumatori.
