″Am citit, cu mare surprindere și dezamăgire, proiectul de OUG postat aseară de Ministerul Energiei – retras între timp, chipurile fiind o eroare materială, ceea ce nu cred. De facto, ceea ce spune Ministerul este că prețurile sunt mari, deci hai să re-reglementăm re-liberalizarea pieței de energie, concomitent cu „pedepsirea” furnizorilor identificați ca „hoți prin definiție”.
Măsura este eronată, ilogică, fără fundament real și fără șanse reale de a reduce structural prețul energiei pentru consumator. Din contră, aceasta va bulversa piața și, pe termen mediu și lung, va obține exact contrariul: creșterea prețului la energie. Motivul este simplu: oricâte ordonanțe ai emite pentru a limita adaosul comercial al furnizorilor, acest lucru nu va elimina cauza structurală a prețului crescut. Nu furnizorii fac prețul, ci raportul dintre cerere și ofertă în partea de producție, unde principalul actor este – culmea – statul, care profită de pe urma prețurilor mari″, a spus Moise.
Potrivit lui, România are de ani buni un deficit major de producție, în special în orele de vârf și, în general, atunci când sursele regenerabile – cele mai ieftine din mix – nu produc suficient. Deficitul nu este doar național, ci regional, întreaga zonă fiind afectată, mai ales în contextul războiului din Ucraina unde s-au scos din functiune multe capacități.
El arată că, într-o piață interconectată, orice reglementare a adaosului furnizorilor nu poate scădea prețul: dacă marfa este insuficientă, aceasta va fi scumpă.
″Singura soluție reală pentru scăderea prețurilor este adăugarea masivă de noi capacități de producție. În prezent, avem trei actori principali: statul, mediul privat și cetățenii. Mediul privat și prosumatorii trec printr-o efervescență fără precedent: prosumatorii au pus în funcțiune peste 3 GW, iar mediul privat a construit numeroase parcuri eoliene și solare, cu multe altele în construcție sau în fază de proiect.
Al treilea actor, statul, este repetent. În ultimii ani, nu a reușit să construiască nimic: Iernut rămâne o rușine, hidrocentralele începute în perioada comunistă sunt încă blocate de conflicte birocratice și de mediu, reactoarele 3 și 4, SMR-urile pare că sunt povești, iar proiectele Tarnița și CEO – Ișalnița și Turceni vor avea probabil aceeași soartă ca Iernut. Statul este complet ineficient, extrem de politizat, dar nu uită să își ia partea leului din prețul mare și să arate cu degetul către alți vinovați, fără să recunoască propria responsabilitate″, a spus prim-vicepreședintele PATRES.
Conform lui Moise, prin această re-reglementare, statul lovește în investitorii privați.
″Capitalul privat nu se împacă cu jocul „reglementez-liberalizez-re-reglementez-re-liberalizez”: comportamentul imprevizibil descurajează investițiile. Dacă investitorii se retrag, centralele construite vor fi mai puține, iar prețul energiei va crește.
Dacă statul își dorește cu adevărat scăderea prețurilor la energie, trebuie să lase piața să funcționeze și să stimuleze masiv investițiile în capacități de producție și, mai ales, de stocare și rețele. Nu există altă cale.
Domnilor decidenți, pentru binele populației, de care tot ziceți că vă pasă, nu mai puneți piedici investitorilor – ajutați-i să construiască repede și mult. Atunci, prețul energiei va scădea cu adevărat″, conchide Martin Moise.
Impactul negativ al reglementărilor și al legislației impredictibile continuă să reprezinte cel mai mare risc pentru sectorul energetic din România, constituind totodată cea mai complexă piedică în dezvoltarea acestuia.
Sectorul de furnizare a energiei electrice și a gazelor naturale este cel mai competitiv segment al pieței energetice, fiind, în mod real, zona în care funcționează concurența. În schimb, sectorul de producție este caracterizat de un număr limitat de producători, ceea ce plasează România, din punct de vedere structural, într-o piață a vânzătorilor. Acest dezechilibru se reflectă direct în nivelul prețurilor formate pe piețele angro.
Este esențial de subliniat că aproximativ 50% din prețul final facturat consumatorilor este reprezentat de prețul mărfii – respectiv costul de achiziție al energiei electrice și al gazelor naturale. Atribuirea creșterilor de preț exclusiv marjei de furnizare denotă o înțelegere limitată a mecanismelor reale de formare a prețurilor, a structurii facturii și a factorilor economici care influențează piața energetică.
Promovarea unor astfel de interpretări, chiar și prin proiecte legislative publicate și retrase, generează riscuri majore pentru sector și transmite semnale profund inadecvate către piață, arată organizația.
Furnizorii de energie au rolul de a achiziționa energie de pe piețele angro, de a gestiona riscurile comerciale (de preț, volum și dezechilibru) și de a construi oferte competitive pentru clienții finali. Aceștia concurează pentru atragerea și retenția clienților și asigură relația directă cu consumatorii, prin facturare, încasare și servicii de relații cu clienții. Furnizorii nu stabilesc prețul pieței angro și nu controlează costurile reglementate, precum tarifele de transport și distribuție, taxele și TVA, iar marja de furnizare este structural limitată într-o piață concurențială.
Rolul statului în piața de energie trebuie să fie acela de arhitect, garant și arbitru al funcționării corecte a pieței, nu de actor discreționar în formarea prețurilor comerciale. Modificările legislative trebuie să fie fundamentate pe analize economice riguroase și consultări reale cu actorii din piață, iar politicile publice trebuie să stimuleze investițiile în noi capacități de producție, diversificarea surselor și creșterea lichidității piețelor.
Protecția consumatorilor, în special a celor vulnerabili, trebuie realizată prin politici sociale țintite, transparente și finanțate din bugetul de stat. Transferarea obligațiilor de natură socială către actorii comerciali sau substituirea mecanismelor de piață prin măsuri administrative generalizate distorsionează semnalele de preț și afectează funcționarea corectă a pieței.
În România, statul a decis ca furnizorii să prefinanțeze schemele de politică socială prin aplicarea ex-ante a mecanismelor de plafonare și compensare. Timp de patru ani, protecția socială s-a realizat, în fapt, pe seama furnizorilor de energie, care au prefinanțat plafonarea prețurilor finale pentru toți clienții. În prezent, restanțele statului față de furnizori se ridică la aproximativ 10 miliarde de lei, fără a exista o decizie concretă privind deblocarea procesului de validare și plată, mai este arătat.
“Furnizorii nu creează prețul energiei, ci îl transferă și îl optimizează pentru consumator în limitele pieței, dar numele furnizorului apare pe factura finală. Din acest motiv, furnizorii absorb o mare parte din tensiunea publică asociată creșterii prețurilor, deși controlează doar o fracțiune din acestea. Exploatarea confuziei publice prin politici construite pe premise false este nu doar nocivă, ci și iresponsabilă. Toate aceste practici contribuie la dezinformarea gravă a publicului și ignoră realitățile economice ale sectorului energetic. Politicile publice bazate pe premise eronate riscă să distorsioneze piața, în loc să ofere soluții reale și sustenabile pentru obținerea unor prețuri competitive într-o piață angro lichidă.”, a declarat Dana Dărăban, Directorul executiv al ACUE.
Pentru ca prețurile să se formeze corect, piața are nevoie, în primul rând, de lichiditate, atât în sectorul gazelor naturale, cât și în cel al energiei electrice. România rămâne un importator net de energie, iar experiența trecutului arată că soluția sustenabilă nu este intervenția administrativă, ci corectarea dezechilibrelor structurale prin creșterea capacităților interne și reducerea dependenței de importuri.
ACUE este o federație reprezentativă la nivelul sectorului de activitate energie electrică, petrol, gaze și minerit energetic, reprezentând interesele unor importante companii din domeniul producerii, distribuției, furnizării energiei electrice și a gazelor naturale și al serviciilor conexe acestor activități.
ACUE reprezintă 23 de companii din sectorul energetic, ceea ce însumează peste 25.000 de angajați și o cifră de afaceri anuală de peste 5,5 miliarde de euro.
Proiectul de ordonanță de urgență care prevede că adaosul comercial în activitatea de comercializare a energiei electrice și gazelor naturale va fi plafonat la maximum 3% pentru traderi, care activează exclusiv pe piețele angro, și 5% pentru furnizori, care vând și clienților finali, a fost publicat din greșeală, a transmis Ministerul Energiei.
Draftul, prezentat de Profit.ro, prevedea că măsura urma să se aplice de la 1 aprilie 2026 până la 31 martie 2027.
″Ministerul Energiei a gestionat, pe parcursul mai multor luni, un proces amplu de analiză a mai multor scenarii menite să asigure prețuri mai mici la energie pentru toți românii. Aceste demersuri au fost fundamentate pe consultări constante cu toți actorii relevanți din piața de energie și integrarea propunerilor primite, în cadrul unui proces tehnic intern.
Documentul postat temporar pe site a fost publicat ca urmare a unei erori materiale. Acesta a fost retras imediat ce situația a fost identificată, pentru a evita interpretări eronate″, a comunicat instituția.
″Adaosul″ comercial este definit în proiectul retras de Ministerul Energiei ca ″diferența dintre prețul de vânzare practicat pentru energia electrică sau gazele naturale, după caz, și suma cumulată a: a) prețului mediu de achiziție realizat, respectiv a prețului mediu de achiziție al energiei electrice sau al gazelor naturale, inclusiv, după caz, prețul mediu de transfer între portofolii proprii sau între entități afiliate; b) costurilor operaționale recunoscute″.
Acestea din urmă sunt: a) costuri de echilibrare, în limita a 5% aplicabilă portofoliului de clienți finali, respectiv costuri de profilare, în limita a 15%, raportat la cel mai mic preț dintre prețul mediu ponderat orar înregistrat pe PZU și prețul livrării în bandă avut în vedere de către furnizor la momentul încheierii contractului cu clienții finali; b) costuri de tranzacționare și administrare a contractelor; c) costuri de facturare, sisteme informatice și activități de relații cu clienții; d) costuri financiare direct aferente achiziției energiei electrice/gazelor naturale, inclusiv costuri cu garanțiile, liniile de credit și instrumentele de acoperire a riscului; e) costuri cu personalul direct implicat în activitățile de furnizare și comercializare, inclusiv salarii, contribuții sociale și alte drepturi salariale; f) costuri cu spațiile utilizate pentru desfășurarea activității, inclusiv chirii, utilități, mentenanță.
Operatorii economici vor avea obligația de a raporta lunar Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE): prețul mediu de achiziție realizat al energiei electrice și/sau gazelor naturale; prețul mediu de transfer intern între portofoliile proprii, în cazul operatorilor care desfășoară atât activități de producere, cât și de furnizare și/sau comercializare/trading; istoricul prețurilor de transfer intern practicate în ultimele 6 luni calendaristice; costurile operaționale; nivelul adaosului comercial aplicat, exprimat atât procentual, cât și în lei/MWh.
ANRE va aproba prețul de transfer declarat de operatorii economici în baza analizei prețurilor de transfer intern practicate în ultimele 6 luni calendaristice, precum și prin raportare la condițiile de piață, în scopul prevenirii transferurilor artificiale de costuri.
Nerespectarea prevederilor se va sancționa cu amendă de la 1% la 5% din cifra de afaceri anuală.Vânzarea succesivă a unor cantități de energie electrică sau gaze naturale de către traderi și/sau furnizori cu activități de trading, în scopul vădit de a creste prețul, se va sancționa cu amendă de 5% din cifra de afaceri.
Sumele reprezentând diferența dintre adaosul comercial practicat și nivelurile maxime permise, precum și sumele rezultate din aplicarea sancțiunilor contravenționale, se vor vira la bugetul administrat de Ministerul Energiei, și vor fi utilizate cu prioritate pentru finanțarea măsurilor de sprijin destinate consumatorilor vulnerabili și pentru măsuri menite să reducă impactul prețurilor ridicate asupra consumatorilor finali.
″Prevederile prezentei ordonanțe se aplică tuturor contractelor de comercializare angro și de furnizare a energiei electrice și/sau a gazelor naturale, aflate în derulare la data de 1 aprilie 2026, numai pentru livrările și/sau consumul realizate după această dată, fără a afecta drepturile și obligațiile părților deja executate anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Pentru contractele de comercializare en-gros și de furnizare aflate în derulare la data de 1 aprilie 2026, operatorii economici au obligația de a asigura, pentru perioada de aplicare a prezentei ordonanțe, încadrarea în nivelurile maxime ale adaosului comercial (...), prin ajustarea componentei comerciale, fără modificarea componentelor reglementate și fără includerea unor costuri care nu sunt recunoscute.
În situația în care un contract aflat în derulare conține clauze care permit ajustări automate, respectiv indexări ale prețului, aplicarea acestor clauze se realizează (...) astfel încât adaosul comercial rezultat să nu depășească nivelurile maxime aplicabile″, mai prevede draftul de act normativ.
Ministerul Energiei, inițiatorul proiectului, își justifică inițiativa comparând prețurile medii ponderate de furnizare din 2020, din plină pandemie și înainte de agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, cu cele de anul trecut.
″Inițiativa are la bază evoluțiile recente ale celor două piețe, care evidențiază creșteri semnificative și persistente ale prețurilor finale, necorelate proporțional cu structura și costurile de producție. Astfel, pe piața energiei electrice, prețul mediu ponderat de furnizare a crescut de la aproximativ 482 lei/MWh în perioada mai-octombrie 2020 la circa 922 lei/MWh în perioada corespunzătoare din 2025, respectiv o majorare de aproape 91%.
În mod similar, pe piața gazelor naturale, prețul mediu de vânzare către clienții finali a crescut de la aproximativ 97 lei/MWh în perioada mai-octombrie 2020 la peste 196 lei/MWh în 2025, ceea ce reprezintă o creștere de peste 100%, în condițiile menținerii unei structuri relativ stabile a producției interne″, se afirmă în nota de fundamentare.
Ministerul Energiei sugerează, totodată, că scumpirile nu se datorează deloc producătorilor de profil, majoritatea companii de stat controlate chiar de minister, deși datele istorice publice ale piețelor centralizate angro din România contrazic sugestia.
″(...) structura pieței de producție a gazelor naturale a rămas practic neschimbată. Principalii producători continuă să dețină cote de piață similare, respectiv Romgaz cu aproximativ 52–53%, OMV Petrom cu aproximativ 33–34%, iar ceilalți producători cumulând circa 13%. Variațiile sunt marginale și nu indică modificări structurale relevante ale capacității de producție sau ale nivelului de concentrare.
Stabilitatea structurii de producție, coroborată cu creșterea de peste 100% a prețului final, indică faptul că această evoluție nu poate fi explicată prin factori de ofertă interni sau printr-o restrângere a concurenței între producători. În absența unor schimbări structurale în producție, majorarea accentuată reflectă preponderent creșterea componentelor comerciale din lanțul de furnizare.
În acest context, furnizorii care achiziționează gazele naturale pe piața angro și le revând consumatorilor finali joacă un rol determinant în formarea prețului final, iar evoluțiile recente sugerează o extindere semnificativă a marjelor comerciale practicate.
(...) structura pieței de producție a energiei electrice nu evidențiază modificări care să poată justifica o astfel de creștere aproape dublă a prețului final. Principalii producători rămân în linii mari aceiași, respectiv Hidroelectrica, Nuclearelectrica, OMV Petrom și Complexul Energetic Oltenia, cu ponderi relativ comparabile între perioade.
Deși se înregistrează variații punctuale ale cotelor de piață, nu se observă schimbări structurale care să explice prin ele însele o creștere de aproximativ 91% a prețului mediu ponderat de furnizare. Stabilitatea relativă a structurii de producție, coroborată cu scumpirea accentuată a prețului final, indică faptul că evoluția nu poate fi explicată exclusiv prin factori de ofertă sau prin modificări semnificative ale concurenței la nivelul producătorilor.
În absența unor schimbări structurale determinante în producție, creșterea prețurilor reflectă în mod preponderent majorarea componentelor comerciale din lanțul de furnizare, respectiv extinderea marjelor și adaosurilor practicate pe segmentul de furnizare și tranzacționare, precum și transmiterea amplificată a variațiilor de preț către consumatori.
Creșterea disproporționată a prețurilor finale, în raport cu stabilitatea structurală a producției atât în sectorul gazelor naturale, cât și al energiei electrice, evidențiază o acumulare a presiunii de preț în componenta comercială a lanțului energetic. Această situație sugerează existența unor marje comerciale excesive și a unei discipline concurențiale insuficiente pe segmentul de furnizare.
Dezechilibrul dintre evoluția prețurilor și fundamentele economice ale producției justifică necesitatea unei intervenții de reglementare orientate asupra componentei comerciale a prețului. Lipsa unui mecanism de control al marjelor permite apariția unor profituri necorelate cu costurile reale sau cu investițiile din sector, transferate direct asupra consumatorilor finali″, se spune în documentul citat.
