Drafturile actelor normative au fost prezentate anterior de Profit.ro.
România dispune în prezent de o capacitate totală de stocare de circa 3,2 miliarde metri cubi, grosul (2,87 miliarde mc) fiind reprezentat de depozitele filialei Depogaz a companiei de stat producătoare Romgaz, iar restul fiind operat de Depomureș din grupul Engie. Capacitatea este relativ mică, raportată la consumul anual, de aproximativ 10 miliarde mc. În plus, va trebui înmagazinată și o parte din producția nouă offshore din perimetrul Neptun Deep, unde extracția va începe anul viitor.
Depogaz are în derulare mai multe proiecte de investiții, finanțate inclusiv din fonduri UE nerambursabile, de extindere și modernizare a depozitelor existente, de îmbunătățire a posibilităților tehnice de extracție și injecție, precum și de construire de noi capacități. Și Depomureș este activă în această privință.
Astfel, Depogaz vrea să facă un depozit nou la Fălticeni, pe amplasamentul unei facilități de extracție de acolo la care Romgaz vrea să renunțe. Legea petrolului stipulează însă că trecerea de la un acord petrolier de exploatare la unul de înmagazinare necesită mai întâi închiderea perimetrului, predarea lui și reluarea integrală a procedurii de apel public de ofertă, adică de licitație pentru concesionare.
″În prezent se așteaptă decizia președintelui ANRMPSG (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon – n.r.) privind studiul de renunțare la exploatare, cu propunere de convertire a structurii candidat în depozit de înmagazinare subterană a gazelor naturale, astfel încât să continue implementarea proiectului (de la Fălticeni – n.r.)″, se arată în raportul Depogaz pe S2 2025.
La începutul lunii în curs, Senatul a adoptat un draft de modificare a Legii petrolului, care își propune să rezolve problema. Acesta introduce o derogare care stipulează că, ″la cererea titularului unui acord petrolier de exploatare aflat în derulare, autoritatea competentă și de reglementare poate aproba conversia directă a acordului petrolier respectiv într-un acord petrolier de înmagazinare subterană a gazelor naturale, fără parcurgerea unei noi proceduri de apel public de ofertă (...), pe baza documentației tehnico-economice depuse de titularul acordului petrolier aflat în derulare și cu aprobarea prealabilă a autorității competente și de reglementare″.
″(...) posibilitatea conversiei directe a acordului petrolier de exploatare într-un acord petrolier de înmagazinare stimulează operatorul să mențină infrastructura în stare cât mai bună, economisindu-se în acest mod resurse financiare și de timp. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea activelor folosite la extracție sunt identice sau ușor convertibile pentru procesul de înmagazinare.
(...) prin eliminarea etapelor de organizare a procedurilor de abandon și a apelului public de ofertă, a termenului de contestație și de adjudecare, se reduce perioada de punere în funcțiune a unui depozit cu cel puțin 24 de luni. De asemenea, conversia directă a acordului petrolier de exploatare într-un acord petrolier de înmagazinare conduce și la eficiență economică, prin evitarea costurilor pentru noii operatori, care ar trebui să preia de la operatorii care au exploatat perimetrul sau chiar să construiască infrastructura de la zero, protejând totodată activele statului deja existente în perimetru″, se arată în expunerea de motive.
Inițiatorii mai argumentează că, la nivel european, există practici administrative care favorizează reutilizarea structurilor geologice mature pentru înmagazinarea subterană a gazelor naturale, în special în state cu tradiție în gestionarea integrată a perimetrelor petroliere.
″De exemplu, în Regatul Țărilor de Jos (Olanda), cadrul de reglementare permite, în urma evaluărilor tehnice și a aprobărilor autorităților competente, modificarea obiectului autorizațiilor existente pentru a include operațiuni de stocare, cu accent pe continuitatea controlului operațional, reutilizarea infrastructurii și menținerea responsabilității titularului asupra integrității geologice a sitului″, se spune în document.
Astăzi, Senatul a aprobat un alt proiect de lege, prin care este introdusă posibilitatea ca și proiecte de investiții în înmagazinare de gaze să fie declarate proiecte de importanță națională în domeniul gazelor naturale, statut acordat de Guvern care asigură derogări multiple de la legislația de urbanism, de mediu, forestieră, a terenurilor agricole și a construcțiilor, de natură să le accelereze semnificativ procedurile de autorizare în vederea demarării lucrărilor.
″Criza gazelor declanșată de conflictul din Ucraina a evidențiat necesitatea constituirii de stocuri strategice pe întreg teritoriul Uniunii Europene, astfel încât statele membre să fie pregătite pentru eventuale perturbări ale furnizării, în special pe durata sezonului rece. La nivelul UE s-au instituit obligații ferme de stocare - de pildă, țintele minime de umplere de 90% a capacității depozitelor până la 1 noiembrie înainte de fiecare iarnă.
România dispune în prezent de o capacitate totală de înmagazinare de circa 3,2 miliarde metri cubi, operată în principal de SNGN Romgaz SA - Depogaz și Engie (Depomureș), volum care reprezintă aproximativ o treime din consumul anual național (aproximativ 10 miliarde mc). Infrastructura de înmagazinare existentă, construită în mare parte în anii trecuți, necesită modernizare și extindere accelerată. Numai constituirea unor stocuri adecvate în depozite modeme poate garanta siguranța furnizării - permițând suplimentarea livrărilor în caz de cerere extremă sau întreruperea unor surse de aprovizionare.
Amendarea legii (...) în sensul propus constituie așadar un demers legislativ indispensabil și urgent, care va permite accelerarea investițiilor (...) și va oferi instrunentele legale pentru ca acestea să fie realizate în ritm accelerat, cu impact pozitiv direct asupra securității energetice și rezilienței economice a României.″, au arătat inițiatorii.
Ca investiții majore, Depogaz mai lucrează la modernizarea sistemului de înmagazinare a gazelor naturale de la Bilciurești, cel mai mare din țară, precum și la creșterea capacității celor de la Ghercești și Sărmășel. Investiții de mai mică amploare sunt derulate și la depozitele Bălăceanca și Urziceni.
În martie 2026, România și Ucraina au încheiat un acord care prevede, printre altele, ″explorarea posibilității de a utiliza instalațiile subterane de stocare a gazelor din Ucraina pentru stocarea gazelor provenite prin Coridorul Vertical de Gaze, precum și a gazelor din producția viitoare din Marea Neagră, în cadrul proiectului Neptun Deep, care va acoperi atât nevoile de gaze ale Ucrainei, cât și va asigura depozitarea în siguranță a acestora″.
Chestionat pe această temă, premierul Ilie Bolojan a declarat atunci că documentul nu impune României să utilizeze depozitele de gaze din Ucraina, ci stabilește un cadru de cooperare regională.
″Nu înseamnă că dacă Ucraina sau o altă țară are capacitate de depozitare România va depozita gazele în țara respectivă. Înseamnă că există această posibilitate″, a spus Bolojan.
