Operatorul sistemului național de transport al gazelor naturale, Transgaz, controlat de stat prin Secretariatul General al Guvernului (SGG), a primit un număr de 4 oferte la licitația de atribuire a contractului de construcție a conductei Tuzla-Podișor, ce ar urma să preia de la țărmul mării și să introducă în sistemul național gazele ce ar urma să fie extrase din perimetrul offshore Neptun Deep, cea mai importantă astfel de concesiune din Marea Neagră, proiect asupra căruia continuă să planeze incertitudini majore.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată cu mult înainte pe Profit Insider
Valoarea totală a contractului este estimată între 1,36 și 1,56 miliarde lei.
Conducta, proiectată să aibă peste 300 de kilometri, va pleca de la țărmul mării, din dreptul localității Tuzla, și va ajunge până la stația de comprimare Podișor din județul Giurgiu, recent inaugurată oficial, în prezența președintelui Klaus Iohannis și a ambasadorului SUA Hans Klemm.
Noua conductă va face legătura dintre resursele de gaze disponibile la țărmul Mării Negre și coridorul BRUA, asigurându-se astfel posibilitatea transportului gazelor naturale spre Bulgaria și Ungaria, prin interconectările existente Giurgiu–Ruse (cu Bulgaria) și Nădlac–Szeged (cu Ungaria). De asemenea, conducta Tuzla-Podișor se va interconecta cu actuala conductă internațională de transport gaze naturale T1.
Construcția conductei ar fi trebuit să înceapă anul acesta și să fie finalizată în 2020, când era programată inițial și punerea în funcțiune, însă totul a fost dat peste cap de adoptarea anul trecut a Legii offshore și a OUG nr. 114/2018, cu măsuri fiscale și de reglementare care au descurajat industria petrolieră și au dus la amânarea deciziei finale de investiție în proiectul de exploatare Neptun Deep.
Parteneri la concesiune, cu participații egale, sunt OMV Petrom și ExxonMobil. Americanii sunt și operatori ai concesiunii, însă multiple surse susțin că ar fi decis să se retragă din proiect. Pe de altă parte, atât OMV Petrom, cât și compania-mamă OMV au anunțat că își mențin interesul pentru Neptun Deep, iar noul Guvern PNL a promis că va modifica legislația pentru ca proiectul să fie din nou atractiv pentru operatori.
În orice caz, amânarea deciziei de investiție în Neptun Deep, care a dus și la eșecul procedurii de rezervare de capacitate pe viitoarea conductă, dar și respingerea în două rânduri a procedurii de achiziție (demarată inițial în urmă cu un an, în noiembrie 2018) de către ANAP și decalarea repetată a termenului de depunere a ofertelor, au făcut ca, în prezent, finalizarea și punerea în funcțiune a conductei să fie estimate pentru anul 2021.
La licitația organizată de Transgaz s-au înscris 3 ofertanți unici, din Turcia, Spania și România, precum și un consorțiu româno-rus de 2 potențiali contractanți asociați.
Unul dintre ofertanți este concernul turc Kalyon Group, deținut de familia Kalyoncu, despre care presa a relatat că ar avea relații apropiate cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Cei de la Kalyon participă și la licitația pentru contractul de execuție a autostrăzii de centură București Nord.
Principalii subcontractanți ai turcilor la proiectul Tuzla-Podișor sunt firma românească Electrogrup din Cluj (14,6% din contract), deținută de frații Teofil și Simon Mureșan, alături de Marian Pantazescu. Urmează compatrioții Kalyon de la Toscelik Spiral (4,6%), care au câștigat anul trecut contractul Transgaz de 126 milioane euro de achiziție de țeavă pentru conducta BRUA, și cei de la Gurgenler Insaat (3%), specializați în ingineria țevilor și conductelor. Alți subcontractanți sunt companiile românești Compcontrol ING., Elcas Prodimpex și Degal Construct 88.
O a doua ofertă a venit de la firma de construcții și inginerie spaniolă din Țara Bascilor Elecnor SA, controlată de 9 familii din Bilbao și cu operațiuni în Europa și America de Sud. Subcontractanții spaniolilor sunt francezii de la Horizontal Drilling International, precum și românii de la Elcas Prodimpex, Brexxon DDS, IAT Engineering&Design, Petroconst și Adrem Engineering.
De asemenea, la ambele aceste două oferte menționate, printre subcontractanți, cu 0,1% din contract (circa 1,4 milioane lei, pe evaluarea Transgaz), se numără Regia Autonomă RASIROM, aflată în subordinea Serviciului Român de Informații (SRI) și având ca activitate principală producția de sisteme de supraveghere pentru instituțiile de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale.
RASIROM participă și la proiectul BRUA și a mai lucrat pentru Transgaz în 2016, când i-a instalat un sistem de securitate fizică la punctul de interconectare cu Ucraina de la Isaccea, și 2017, pe un contract de circa 407.000 lei de "modernizare active de rețea pentru exploatări teritoriale".
De altfel, în cadrul Transgaz, de anul trecut, inginerul-șef pentru automatizări și SCADA pe proiectul conductei BRUA este fostul director general al RASIROM și al Institutului pentru Tehnologii Avansate din cadrul SRI, Aurelian Țolescu. Soția sa, Gianina Țolescu, este din 2016 șef al serviciului de monitorizare, control costuri și management financiar la unitatea BRUA a Transgaz.
A treia ofertă aparține companiei Feroterra SRL din Mediaș, înființată în 2017 și controlată de omul de afaceri Ioan Baciu, care nu și-a luat nici un subcontractant. Feroterra, cu rulaj de 1,75 milioane lei și profit net de 103.000 lei anul trecut, și-a adjudecat, în 2018 și 2019, trei contracte cu Transgaz, în valoare totală de 1,42 milioane lei. Cel mai mare, de 1,04 milioane lei, a fost atribuit în februarie și a constat în "reparația în regim de urgență a conductelor Ø20 Mănești Brazi Fir I și II la traversarea aeriană a râului Prahova în zona Cocorăști Colț". Feroterra a efectuat și interconectarea stației de comprimare Jupa de pe traseul BRUA cu sistemul național de transport.
Ultima ofertă a fost depusă de către asocierea dintre TMK Artrom Slatina și compania rusă ZNGS – Prometey. TMK Artrom este la rândul său controlată indirect de către miliardarul rus Dmitri Pumpianski. Compania mamă a Artrom, PAO TMK, este terț susținător, iar subcontractori sunt firmele românești Rapid Complex, Petrostar, Tiab, Elcas Prodimpex, Inspet, Habau PPS și Roconsult Tech, precum și firma din Belarus Beltruboprovodstroy.
“Tot ce pot spune este că ponderea de gaze pe care trebuie să o exportăm, având în vedere declinul rapid rapid al producției interne în România, nu are o importanță majoră, deoarece vorbim despre dezvoltarea proiectului. Așadar, dacă mă uit la diferitele calcule, deoarece pentru exportul gazelor, trebuie să rezervi și capacități de export, iar costurile suplimentare să le incluzi în calcul, trebuie să spun că suntem foarte fericiți să vindem majoritatea gazelor pe piața din România, în special având în vedere faptul că suntem unul dintre marii jucători de pe piață și ne cunoaștem baza de clienți mai ales acolo. Aceasta este prioritatea noastră”, a susținut Seele.
