Petrolul ar putea ajunge la 60 dolari pe baril, susțin ultimele rapoarte ale Goldman Sachs Group Inc. și Morgan Stanley, care analizează impactul acordului OPEC de reducere a producției asupra prețului țițeiului. Prețul de 60 de dolari pe baril este considerat de analiști fezabil, cu două condiții însă: ca statele membre OPEC să-și respecte termenii propriului acord, iar Rusia și alte state producătoare non-OPEC să își asume responsabilitatea reducerii producției
Cele două condiționalități sunt însă extrem de dificile, date fiind, pe de o parte, dificultatea cu care OPEC își va putea supraveghea membrii, iar pe de altă parte, faptul că, cel puțin la nivel juridic, producătorii de petrol din Rusia sunt privați.
OPEC are o istorie marcată de încălcări ale cotelor de către statele membre. Supravegherea supranațională nu prea funcționează, iar sancțiunile în cazul încălcării cotelor alocate nu au fost încă precizate.
Arabia Saudită va face cele mai mari sacrificii
Dacă Iranul a obținut permisiunea de a-și majora producția cu 90.000 de barili pe zi, Arabia Saudită este statul care va trebui să facă cele mai mari sacrificii și să-și reducă producția cu 486.000 de barili pe zi. Starea finanțelor publice saudite i-au obligat pe guvernanți să accepte acest sacrificiu. Potrivit analiștilor, Arabia Saudită ar avea nevoie de un preț al petrolului de 70 de dolari pe baril pentru a putea încheia acest an cu o execuție bugetară echilibrată, după ce anul trecut a înregistrat un deficit bugetar record, de 98 de miliarde de dolari.
Cum un preț de 70 de dolari pe baril nu este unul realizabil prea curând, statele membre OPEC țintesc un nivel cuprins între 55 și 60 de dolari pe baril, un nivel menit a le atenua problemele financiare cu care se confruntă în urma traversării a doi ani de prețuri extrem de reduse ale petrolului, cu o medie situată sub 50 de dolari pe baril.
Rusia și-ar putea majora veniturile publice cu 28%
Chiar dacă nu este membru al OPEC, Rusia este statul care, cel puțin la nivel declarativ, va face cele mai mari concesii după Arabia Saudită. Reducerea cu 300.000 de barili pe zi a producției Rusiei are sens din punct de vedere al guvernului rus. Impactul fiscal al reducției producției este mai redus decât cel al prețului mai ridicat.
Potrivit unor calcule ale analiștilor Citigroup, în cazul în care micșorarea producției Rusiei cu 300.000 de barili pe zi ar ridica prețul petrolului la 52,5 dolari pe baril (la această oră Brent-ul a depășit deja 54 dolari pe baril) în locul unui preț estimat de 42,5 dolari pe baril )în absența acordului OPEC-Rusia), veniturile statului rus s-ar majora cu 28% (calculate în dolari) sau cu 15% (calculate în ruble).
Guvernul rus va trebui să “convingă” companiile private să-și reducă producția
Problema guvernului rus este aceea că, spre deosebire de statele membre ale cartelului OPEC, în Rusia nu există o companie de stat monopolistă de extracție a petrolului, ci mai multe companii, majoritatea private. Compania care ar urma să suporte majoritatea costurilor acestor reduceri, Rosneft, chiar dacă în prezent este majoritar deținută de statul rus, trece printr-un proces de privatizare în urma căruia participația Kremlinului ar ajunge una minoritară.
Până în prezent, în pofida declarațiilor optimiste ale ministerului rus al energiei, nicio companie nu și-a anunțat intenția de a-și reduce producția, ci cel mult disponibilitatea de a negocia. Fiecare companie rusă va dori să vadă întâi la ce concesii este dispusă concurența sa.
Rosneft va suporta cele mai mari reduceri
Rosneft este principalul producător de petrol din Rusia, cu o cotă de aproximativ 50%, urmat de Lukoil. Potrivit directorului pentru piețe de capital, fuziuni și achiziții al Lukoil, compania rusă susține măsura de stabilizare a producției adoptată de OPEC. Birourile de presă ale celor două companii au refuzat să ofere agenției Bloomberg orice comentariu referitor la disponibilitatea lor de a-și reduce producția.
Analiștii de la Renaissance Capital consideră că dincolo de cota sa de 50% din totalul producției de petrol din Rusia, Rosneft mai are un motiv să se teamă că va fi principalul țap ispășitor ales de guvernul rus: deține cele mai puțin proiecte greenfield și cele mai multe zăcăminte aflată într-o stare avansată de maturitate.
