Star Taxi versus Primăria Capitalei - DECIZIA CJUE: Aplicația este un serviciu al societății informaționale, nu de transport

Un serviciu care pune în legătură directă, prin intermediul unei aplicații electronice, clienți și șoferi de taxi constituie un serviciu al societății informaționale din moment ce nu reprezintă o parte integrantă dintr-un serviciu global al cărui element principal ar fi o prestație de transport, a decis Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în dosarul Star Taxi versus Primăria Capitalei.

Totodată, Curtea a decis că autorizarea unui serviciu al societății informaționale nu poate fi condiționată de autorizarea pentru alte servicii, dar legalitatea obligației de a deține un dispecerat va trebui stabilită de instanța națională în funcție de directiva europeană în domeniu.

Urmărește-ne și pe Google News

De ce este important: Consiliul General al Municipiului București a hotărât, în decembrie 2017, că pot asigura transport în regim taxi doar transportatorii cu servicii de dispecerat. Hotărârea CGMB a fost suspendată de instanță la solicitarea Star Taxi.

Evenimente

28 noiembrie - Profit Financial.forum

S.C. Star Taxi App SRL, o societate cu sediul în București (România), operează o aplicație pentru smartphone care pune în legătură directă utilizatorii serviciilor de taxi cu șoferii de taxi. Această aplicație permite să se efectueze o căutare în urma căreia apare o listă a șoferilor de taxi disponibili pentru efectuarea unei curse. Astfel, clientul este liber să aleagă un anumit șofer. Această societate nu transmite comenzile șoferilor de taxi și nu stabilește prețul cursei, care este plătit direct șoferului, la finalul acesteia.

INFOGRAFIC Piața locală de software va atinge un record. Productivitatea a crescut cu peste 18% în ultimii 5 ani. Cursa de a atrage angajații în IT a majorat costul mediu per angajat cu aproape 45%

CITEȘTE ȘI INFOGRAFIC Piața locală de software va atinge un record. Productivitatea a crescut cu peste 18% în ultimii 5 ani. Cursa de a atrage angajații în IT a majorat costul mediu per angajat cu aproape 45%

Mai este bine de știut: Tribunalul București a sesizat, în decembrie 2018, la cererea Star Taxi, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru a verifica dacă este conformă cu dreptul european hotărârea Primăriei București de a interzice funcționarea unor aplicații agregatoare de taximetrie precum Star Taxi sau Clever Taxi.

”Hotărârea Consiliului General prin care au fost interzise aplicațiile de taxi rămâne suspendată! Primăria Doamnei Firea va ajunge în fața Curții Uniunii Europene, unde va fi analizată politica nelegală a municipalității în materie de taximetrie”, spunea, la data respectivă, Cristian Băcanu, avocat la MDM Legal, reprezentantul Star Taxi în instanță.

Argumentul avocatului, după cum reiese din sesizarea CJUE, este că aplicația Star Taxi nu reprezintă un serviciu de taximetrie, ci un serviciu prin care sunt puși în legătură clienții și șoferii de taxi. Astfel, nu ar fi aplicabilă decizia CJUE în speța Uber, care a stabilit că în cazul ridesharing este vorba de servicii de transport, nu doar IT.

CITEȘTE ȘI "Nașii" CFR intră în era online: vor putea verifica și vinde bilete în teren, cu ajutorul unor dispozitive mobile conectate la net

Ulterior, avocatul general al CJUE Maciej Szpunar a subliniat, la rândul său, în fața instanței europene că un serviciu care constă în punerea în legătură directă, prin intermediul unei aplicații electronice, a clienților și a șoferilor de taxi reprezintă un serviciu al societății informaționale atunci când acest serviciu nu este indisociabil legat de serviciul de transport în regim de taxi, astfel încât nu constituie o parte integrantă a acestuia.

Avocatul a notat, însă, că Directiva privind comerțul electronic nu se opune aplicării în cazul unui furnizor de servicii ale societății informaționale a unui regim de autorizare aplicabil furnizorilor de servicii echivalente din punct de vedere economic care nu constituie servicii ale societății informaționale.

CITEȘTE ȘI ULTIMA ORĂ Uzina Ford Craiova, luată în calcul pentru primul automobil electric compact al americanilor

Acum, instanța europeană a reluat, în decizia sa, unele din argumentele voctului general, în special în ce privește calificarea aplicației drept ”serviciu al societății informaționale”, și nu de transport.

CJUE a notat, mai întâi, că serviciul propus de Star Taxi App corespunde definiției ”serviciului societății informaționale” din Directiva privind comerțul electronic, întrucât acest serviciu este furnizat în schimbul unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului. În această privință, este indiferent dacă un astfel de serviciu este prestat cu titlu gratuit persoanei care dorește să efectueze sau efectuează o deplasare urbană, din moment ce ocazionează încheierea între prestatorul său și fiecare șofer de taxi autorizat a unui contract de prestare de servicii însoțit de plata de către acesta din urmă a unui abonament lunar.

Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței Curții, un serviciu poate să nu fie considerat că intră în sfera noțiunii de ”serviciu al societății informaționale” chiar dacă prezintă caracteristicile cuprinse în definiție. Aceasta este situația în special atunci când serviciul de intermediere respectiv face parte integrantă dintr-un serviciu global al cărui element principal este un serviciu cu altă calificare juridică.

În această privință, Curtea reține că serviciul furnizat de Star Taxi se adaugă unui serviciu de transport în regim de taxi deja existent și organizat. Pe de altă parte, prestatorul nu selecționează șoferii de taxi și nici nu stabilește și nu percepe prețul cursei și, în plus, nici nu exercită un control asupra calității autovehiculelor și a șoferilor lor sau asupra comportamentului acestora. Rezultă că acest serviciu nu poate fi considerat ca făcând parte integrantă dintr-un serviciu global al cărui element principal ar fi o prestație de transport.

CITEȘTE ȘI Permise auto, la vânzare fără examen. Cât costă și cum sunt descoperite falsurile

În continuare, Curtea a clarificat dacă o reglementare precum Hotărârea nr. 626/2017 este conformă cu dreptul Uniunii.

Mai întâi, Curtea a verificat dacă o asemenea hotărâre constituie o reglementare tehnică. Astfel, Directiva ”procedură de informare” prevede că statele membre comunică de îndată Comisiei orice proiect de ”reglementare tehnică”. O reglementare națională care afectează un ”serviciu al societății informaționale” este calificată drept ”reglementare tehnică” dacă vizează în mod specific serviciile societății informaționale și dacă este obligatorie în special pentru prestarea serviciului vizat sau pentru utilizarea sa într-un stat membru sau într-o parte semnificativă a acestuia.

Or, întrucât reglementarea română nu menționează deloc serviciile societății informaționale și vizează în mod nediferențiat toate tipurile de servicii de ”dispecerat”, fie că sunt furnizate prin telefon, fie printr-o aplicație informatică, Curtea consideră că ea nu constituie o ”reglementare tehnică”. De aici rezultă că obligația de comunicare prealabilă către Comisie a proiectelor de ”reglementări tehnice” nu se aplică unei astfel de reglementări.

În continuare, Curtea amintește că Directiva privind comerțul electronic interzice statelor membre să supună accesul la activitatea de prestare de ”servicii ale societății informaționale” și exercitarea acesteia unui regim de autorizare prealabilă sau oricărei alte cerințe cu efect echivalent. Totuși, această interdicție nu privește regimurile de autorizare care nu vizează în mod specific și exclusiv ”serviciile societății informaționale”, așa cum este cazul Hotărârii nr. 626/2017.

Directiva ”servicii” autorizează statele membre, în anumite condiții, să supună accesul la o activitate de servicii unui asemenea regim. Aceste condiții sunt: caracterul nediscriminatoriu al regimului, justificarea sa printr-un motiv imperativ de interes general și absența unor măsuri mai puțin constrângătoare care permit realizarea aceluiași obiectiv.

În această privință, Curtea consideră că va reveni instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă există motive imperative de interes general care să justifice regimul de autorizare a serviciilor de ”dispecerat” taxi. Totuși, un regim de autorizare nu se întemeiază pe criterii justificate de un motiv imperativ de interes general atunci când eliberarea autorizației este subordonată unor cerințe neadaptate din punct de vedere tehnologic la serviciul vizat.

CITEȘTE ȘI ULTIMA ORĂ - FOTO Decizie radicală a șefilor Renault: va fi schimbat numele Logan

Concluziile CJUE

În primul rând, că un serviciu care constă în punerea în legătură directă, cu ajutorul unei aplicații electronice, a clienților și a șoferilor de taxi constituie un ”serviciu al societății informaționale” atunci când acest serviciu nu este indisociabil legat de serviciul de transport în regim de taxi, astfel încât nu constituie o parte integrantă a acestuia.

În al doilea rând, că o reglementare a unei autorități locale care condiționează furnizarea unui ”serviciu al societății informaționale” de obținerea unei autorizații prealabile căreia îi sunt deja supuși ceilalți prestatori de servicii de rezervare taxi nu constituie o ”reglementare tehnică” în sensul Directivei ”procedură de informare”.

În al treilea rând, că Directiva privind comerțul electronic nu se opune aplicării, în cazul prestatorului unui ”serviciu al societății informaționale”, a unui regim de autorizare aplicabil în prealabil unor prestatori de servicii echivalente economic care nu constituie servicii ale societății informaționale.

În sfârșit, că Directiva ”servicii” se opune aplicării unui asemenea regim de autorizare, cu excepția cazului în care el este conform cu criteriile stabilite de acest text, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere.