Rămâne de văzut dacă vizibilitatea televizată se traduce, în timp, în cifre de export, dar recunoașterea nevoii, la nivelul industriei, e ea însăși un semnal. Exportul de vin românesc în 10 ani: valoarea crește, volumul stă pe loc

Valoarea, în schimb, a urcat pe ansamblul deceniului, cu reculuri punctuale, iar structura piețelor de destinație s-a schimbat aproape complet. În paralel, dezechilibrul balanței comerciale s-a adâncit: de la importuri de două ori mai mari decât exporturile, la importuri de aproape patru ori mai mari.

Între 2015 și 2025, valoarea exporturilor românești de vin a urcat pe ansamblu, cu reculuri în 2016 și în 2025, în timp ce volumul a urcat de la 13.918 la 19.630 de tone, oscilând pe parcurs între 12.800 și 23.300 de tone, fără să contureze o tendință clară. În același interval, harta piețelor s-a schimbat aproape integral. Cele trei evoluții, bani mai mulți, cantitate instabilă și destinații noi, spun împreună o poveste mai interesantă decât oricare dintre ele luată separat.

Cifrele

Sursa: Institutul Național de Statistică, poziția tarifară 2204 (vinuri din struguri proaspeți). Prețul mediu este calculat ca valoare raportată la greutate (EUR/kg); pentru vin, kilogramul este o aproximare rezonabilă a litrului, densitatea fiind apropiată de 1.

Balanța comercială s-a adâncit constant: în 2015, importul valora aproape dublu față de export (44,6 față de 24,1 milioane de euro), iar în 2025 raportul ajunsese la aproape 4 la 1 (152,2 față de 38,5 milioane de euro). Volumul importat a crescut și el, de la circa 50.700 la 71.900 de tone, spre deosebire de export, unde cantitatea a rămas în același interval.

Tiparul se vede de la prima privire: până în 2019, valoarea și volumul au crescut relativ împreună. După 2020, cele două curbe se despart, valoarea continuă să urce, iar volumul rămâne captiv într-un interval îngust. Prețul mediu la kilogram, care se menținuse sub 1,75 euro până în 2020, s-a stabilizat în ultimii patru ani în jurul a 2 euro, un nivel cu 20-30% mai ridicat decât în prima parte a deceniului.

O hartă nouă a piețelor

Destinațiile exportului românesc s-au reconfigurat aproape integral. În 2015, primele două piețe erau Regatul Unit (5 milioane de euro) și China (3,6 milioane de euro), două piețe cu profiluri foarte diferite, dar amândouă printre cele mai mari cumpărătoare de atunci. Zece ani mai târziu, niciuna nu mai conduce clasamentul: Germania (9,4 milioane de euro) și Olanda (8,8 milioane de euro) au devenit principalele destinații, urmate de Regatul Unit, încă prezent, dar cu o pondere mai mică, și de Bulgaria, o piață relativ nouă în top. Potrivit datelor comerciale internaționale, Germania, Olanda și Regatul Unit reprezentau împreună aproximativ 61% din valoarea exportului românesc de vin în 2024, ceea ce arată o concentrare puternică pe piața vest-europeană, în paralel cu retragerea Chinei din statisticile relevante.

De ce nu crește volumul, deși apar piețe noi

Faptul că exportul câștigă piețe noi fără să câștige și cantitate nu e o contradicție, ci mai degrabă semnul unei tranziții încă în desfășurare. Sunt câteva explicații plauzibile, care se susțin reciproc.

Producția internă e volatilă, iar exportul depinde de surplus. Recolta românească a scăzut cu aproape 20% în 2024, până la 3,7 milioane de hectolitri, din cauza secetei și a grindinei, pentru ca în 2025 să urce din nou spre 4,1 milioane de hectolitri, potrivit estimărilor disponibile. Cu o producție care variază atât de mult de la un an la altul, cantitatea disponibilă pentru export variază la rândul ei, indiferent câte piețe noi se deschid.

Consumul intern absoarbe încă marea majoritate a producției. În 2025, exportul de circa 19.630 de tone, adică aproximativ 196.000 de hectolitri în aproximația de densitate folosită mai sus, a reprezentat în jur de 5% din producția națională. Cu alte cuvinte, industria vinului românesc rămâne, structural, orientată spre piața internă, iar exportul e o extensie, nu un pilon central al modelului de afaceri al majorității cramelor.

Strategia pare orientată spre valoare, nu spre volum. Prețul mediu la export a urcat după 2020 și s-a stabilizat în jurul a 2 euro/kg, ceea ce sugerează o orientare mai puternică spre segmente cu valoare adăugată mai mare, între care vinurile îmbuteliate, în locul vânzărilor în vrac. Datele agregate nu permit însă separarea exactă a efectului de mix de produs, de piețe și de inflație. E o schimbare de fond: România a exportat, în trecut, cantități mari de vin de consum curent, inclusiv, în anii dinainte de 1990, către fostele republici sovietice. Reconstrucția unei oferte de export centrate pe calitate, așa cum o cer piețele vest-europene, e un proces care crește prețul înaintea cantității.

Baza de producători e fragmentată și tânără. România are câteva sute de crame și producători activi, iar o bună parte dintre ei au intrat pe piață în ultimii 10-15 ani. Puține au scara de producție necesară pentru a onora contracte internaționale de volum mare, iar majoritatea concurează pe segmente de nișă sau premium, unde cantitățile sunt prin definiție mai mici.

Piețele noi se construiesc, nu se ocupă dintr-o dată. Trecerea de la Regatul Unit și China, ca destinații principale în 2015, la Germania și Olanda în 2025 nu e o simplă înlocuire, ci rezultatul unor ani de construcție comercială: relații cu importatori, prezență la degustări și târguri, poziționare de brand. Relațiile comerciale noi pornesc de obicei de la volume mici și cresc treptat, ceea ce explică de ce diversificarea geografică nu s-a tradus încă într-un salt de volum.

Concurența pe segmentul de volum e acerbă. Pe piețele vest-europene, România concurează cu producători cu tradiție de export mult mai lungă și capacități mult mai mari, Italia, Spania, Franța, dar și cu vecini precum Bulgaria, prezentă deopotrivă ca piață de export și ca sursă de import pentru România. În aceste condiții, competiția pe cantitate favorizează actorii cu economie de scară, nu pe cei aflați încă în faza de construcție a reputației.

Ce urmează

Recolta din 2026, mai bogată decât cele din 2024 și 2025, ridică o întrebare firească: se va traduce surplusul într-un volum de export mai mare în anii următori? Răspunsul nu e automat. Depinde atât de cât din surplus rămâne pe piața internă, cât și de măsura în care cramele își mențin strategia de premiumizare, care a funcționat până acum pentru valoare, dar nu neapărat pentru cantitate.

La nivel european, Comisia Europeană a inclus sectorul vitivinicol într-o strategie de sprijin dedicată, cu accent inclusiv pe vinurile cu conținut redus de alcool sau fără alcool, un semn că adaptarea sectorului e privită ca proces în curs. În România, oferta de băuturi ready-to-drink pe bază de vin și de vinuri cu alcool redus ori fără alcool rămâne deocamdată limitată, în raport cu diversificarea observată pe unele piețe externe.

Nevoia unei narațiuni coerente

Cifrele de mai sus descriu o industrie în plină recompunere: prețuri mai mari, piețe noi, o strategie orientată spre calitate. Ce lipsește vinului românesc, în multe cazuri, e o poveste care să lege aceste elemente într-un întreg ușor de comunicat dincolo de fișele tehnice de export. E golul pe care încearcă să-l acopere emisiunea „România din Cramă în Cramă", difuzată la Prima TV din octombrie 2026.

Emisiunea este realizată de Wines of Romania în colaborare cu Wines of Europe și ghidată de Marinela Ardelean, fondatoarea celor două platforme și a RO-Wine Festival, prezentă de zece ediții consecutive în juriul Mundus Vini, în ultimii ani ca președinte de juriu și autoare a șapte cărți despre vin și gastronomie. Cuprinde șapte episoade filmate în șapte regiuni viticole, în peste 80 de crame, pe parcursul a 35 de zile. Miza nu e strict enologică: fiecare episod urmărește oameni, proprietari, viticultori, bucătari, meșteșugari, pentru care vinul e un fir conducător spre o istorie mai largă a locului, de la cetățile Transilvaniei la podgoriile antice ale Dobrogei.

Pentru un sector care, așa cum arată datele de mai sus, câștigă piețe noi mai repede decât reușește să le comunice, un asemenea proiect are o miză economică, nu doar culturală: o narațiune coerentă și exportabilă poate scurta tocmai intervalul de ani în care o piață nouă trece de la primul contact la un volum de cumpărare relevant. Efectele unei asemenea expuneri se măsoară în ani, nu în luni, iar faptul că industria recunoaște nevoia unei narațiuni comune este, în sine, un punct de plecare.

Emisiunea are o ediție specială pe 1 decembrie 2026, de Ziua Națională a României.