Cuba, țară care odată producea a milioane de tone de zahăr, se așteaptă ca în 2025 să producă doar 300.000 de tone, pe măsură ce autoritățile se chinuie să găsească resursele necesare pentru plantarea de trestie de zahăr, o imagine simbolică a declinului agriculturii în insula din Caraibe, transmite Reuters.
Zahărul a fost mult timp "rege" în Cuba, unde odinioară sute de fabrici produceau zahăr brut pentru consum intern și export. Însă lipsa de combustibili, îngrășăminte și forță de muncă, care afectează întregul sector agricol din Cuba, au lovit sectorul zahărului în mod deosebit, în condițiile în care recolta de trestie de zahăr scade în fiecare an până la noi și noi minime istorice, scrie Agerpres.
Producția de zahăr este dominată de fabricile de stat în economia cubaneză de stat. Anul acesta, din cauza recoltei reduse de trestie de zahăr, înseamnă că vor funcționa doar un minim istoric de 15 fabrici de procesare, față de 24 în urmă cu un an, a anunțat Guvernul de la Havana cu ocazia deschiderii primei fabrici în această săptămână.
"Trebuie să plantăm trestia", declara vicepreședintele Salvador Valdes, la finele lunii noiembrie, în provincia Camaguey din centrul Cubei, o provincie care ar urma să producă doar 10.000 de tone de zahăr, comparativ cu 200.000 de tone în trecut.
"Primul lucru este trestia. Dacă avem trestie vom avea și ce recolta, dar avem din ce în ce mai puțină trestie", a spus Valdes.
Guvernul de la Havana nu a dat încă publicității cifrele privind producția de zahăr din ultimul sezon, care potrivit Reuters a atins un minim istoric de 300.000 de tone, pe baza surselor și articolelor publicate în presa regională din Cuba.
O astfel de cifră este similară cu producția de zahăr a Cubei la finele secolului XIX.
După ce noile sancțiuni americane și pandemia de COVID-19 au tăiat câștigurile în valută ale Cubei și au declanșat o amplă criză economică în 2020, producția de alimente a scăzut cu peste 40% iar procesare de alimente a înregistrat un declin similar, potrivit autorităților.
Până în 1989, Cuba era cel mai mare exportator mondial de zahăr, principalul său client fiind SUA, până în 1960, apoi URSS care cumpăra zahărul cubanez la tarif preferențial. Însă căderea marelui frate sovietic a precipitat declinul zahărului cubanez, care s-a accelerat odată cu căderea prețurilor și lipsa de investiții, astfel că numărul de fabrici de zahăr a scăzut de la câteva sute, la câteva zeci.
