"Nu mai știm ce să facem cu bălegarul", spune fermierul olandez Jos Verstraten urcat pe o scară sprijinită pe un imens rezervor unde stochează balegarul produs de cele 145 de vaci ale sale, informează AFP.
"Producem mai mult decât avem voie să aruncăm pe câmp", continuă Verstraten, care are o fermă de vaci de lapte la Westerbeek, în apropiere de Eindhoven.
Verstraten și alți fermieri din Țările de Jos, care împreună au patru milioane de capte de vite, au beneficiat de mai mulți ani de o dispensă specială de la Uniunea Europeană care le-a permis să arunce o cantitate mai mare de bălegar pe câmp decât orice altă țară din blocul comunitar, scrie Agerpres.
Cu acordul UE, fermierii din Țările de Jos, unul din cei mai mari exportatori mondiali de lactate, pot arunca între 230 și 250 de kilograme de azot per hectar în fiecare an, comparativ cu 170 de kilograme în majoritatea țărilor din UE.
Începând din februarie și până în septembrie, fermierii olandezi aruncă surplusul de bălegar pe câmpurile lor sub formă de îngrășământ natural. Însă nivelul de azot a atins un nivel inacceptabil iar Țările de Jos au înregistrat o deteriorare a calității apelor, legată de aruncarea de bălegar, ceea ce a obligat Bruxelles-ul să ia măsuri. Începând din 2026, fermierii din Țările de Jos trebuie să respecte standardele europene.
"Nu mai putem arunca atât de mult bălegar pe câmpuri cum am făcut în ultimii 30 de ani", explică Jos Verstraten, care cheltuie deja între 20.000 și 30.000 de euro pe an pentru a se debarasa de excedentul de bălegar.
Turma sa de vaci produce în fiecare an 5.000 de metri cubi de bălegar, suficient pentru a umple două bazine olimpice. Pentru moment, fermierul poate răspândi aproximativ 1.700 de metri cubi de bălegar pe cele 55 de hectare ale sale, însă această cantitate se va reduce în următorii ani până la aproximativ 1.500 de metri cubi.
Pentru a putea scăpa de bălegar, fermierul va trebui să plătească mai mult.
Ministrul Agriculturii, Femke Wiersma, membră a formațiunii politice BBB care reprezintă interesele fermierilor, a pledat la Bruxelles pentru menținerea derogării, însă potrivit experților are puține șase de succes. În paralel, guvernul de la Haga mizează pe varianta compensațiilor financiare pentru ca agricultorii să înceteze în mod voluntar activitățile.
Jos Verstraten recunoaște să sectorul trebuie să se schimbe, "pentru că știm că sistemul actual poluează mult prea mult mediul. Pentru moment nu există decât o soluție, reducerea șeptelului, ceea ce înseamnă trimiterea mai multor animale la abator și să producem mai puțin lapte".
Ceea ce îi nemulțumește cel mai mult pe fermieri este lipsa unor politici guvernamentale clare. "Totul este foarte incert. Așteptăm ca guvernul să ia măsuri. Însă între timp criza este aici și fermierii își pierd răbdarea. Ne uităm cu toții la ce face vecinul. Cine se va opri primul? Este o situație foarte tristă", spune Verstraten.
