De zeci de ani, practica de a împrăștia nămolul provenit din apele uzate municipale pe terenurile agricole ca îngrășământ a fost încurajată de guvernul federal din SUA. Această metodă, deși furnizează nutrienți, a fost analizată recent din cauza preocupărilor legate de contaminarea cu substanțe toxice cunoscute sub numele de PFAS (substanțe per- și polifluoroalchilice), care sunt asociate cu riscuri grave pentru sănătate, inclusiv cancer și probleme de dezvoltare la copii, transmite The New York Times.
Cercetările indică faptul că aceste „substanțe chimice veșnice” sunt detectate din ce în ce mai des pe terenurile agricole din diferite state, inclusiv Texas, Maine și Michigan, ceea ce duce la îngrijorări legate de sănătatea animalelor și de impactul potențial asupra culturilor, arată G4Food.
În acest context au fost intentate procese împotriva furnizorilor de îngrășăminte și a Agenției pentru Protecția Mediului (EPA), invocându-se eșecuri în reglementarea nivelurilor de PFAS în biosolidele utilizate ca îngrășăminte. În Michigan, autoritățile au închis o fermă cu concentrații ridicate de PFAS, în timp ce Maine a devenit primul stat care a interzis utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură, efectuând teste sistematice care au dezvăluit contaminarea multor ferme.
Aceste substanțe supraviețuiesc foarte mult timp fără să se descompună și au capacitatea, îngrijorătoare, de a se acumula în organismele vii.
În Texas, crescătorii de animale au raportat decese de animale legate de expunerea la PFAS de pe câmpurile învecinate tratate cu nămol de epurare. Synagro, compania care furnizează nămolul, afirmă că rezultatele sale arată niveluri de PFAS mai scăzute decât cele susținute.
EPA a promovat în mod tradițional utilizarea apelor uzate ca îngrășământ, dar abia a început să investigheze riscurile asociate PFAS. Pe măsură ce reglementările devin mai stricte, fermierii se confruntă cu provocări economice, unii dintre ei oprind vânzările de animale din cauza îngrijorărilor legate de sănătate.
Soluțiile includ investigarea surselor de contaminare și explorarea unor utilizări alternative pentru terenurile agricole afectate, cum ar fi culturile nealimentare sau instalațiile solare.
În general, intersecția dintre agricultură, siguranța mediului și sănătatea publică devine o problemă presantă, pe măsură ce apar tot mai multe dovezi privind riscurile prezentate de acești contaminanți din îngrășămintele biosolide.
