Fermierii din emisfera nordică intră în perioada crucială de primăvară, când trebuie să înceapă lucrările agricole majore, în timp ce agricultorii din emisfera sudică sunt în plină recoltare înainte de venirea iernii.
Însă activitatea lor se desfășoară în condițiile în care războiul cu Iranul a provocat restricții serioase în aprovizionarea cu îngrășăminte esențiale, scrie News.ro
Aproximativ o treime din comerțul maritim global cu îngrășăminte trece prin strâmtoarea Ormuz, potrivit Organizației Națiunilor Unite.
Ruta maritimă strategică, situată de-a lungul graniței sudice a Iranului, a fost grav perturbată de la începutul conflictului, traficul fiind aproape oprit, iar mai multe nave fiind lovite de proiectile în zonă.
De la atacurile lansate de Statele Unite și Israel asupra Iranului, pe 28 februarie, prețurile îngrășămintelor, multe dintre ele produse în Orientul Mijlociu, au crescut brusc.
Contractele futures pentru îngrășăminte sunt mai puțin lichide decât cele pentru alte materii prime, ceea ce face prețurile mai puțin transparente. Totuși, analiștii din industrie au declarat pentru CNBC că prețul ureei granulare FOB în Egipt, un indicator important pentru îngrășămintele pe bază de azot, a urcat la aproximativ 700 de dolari pe tonă metrică, față de 400–490 de dolari înainte de izbucnirea războiului.
Potrivit Oxford Economics’ Alpine Macro, prețurile ureei au crescut cu aproximativ 50% de la începutul conflictului, iar cele ale amoniacului cu aproximativ 20%. Alte îngrășăminte, precum potasa și sulful, s-au scumpit și ele.
Orientul Mijlociu este un exportator major de uree și produse pe bază de azot, a declarat Chris Lawson, vicepreședinte pentru informații de piață la compania CRU.
El a explicat că, odată cu blocarea efectivă a strâmtorii Ormuz, o parte importantă din comerțul global nu mai poate fi transportată.
”Estimăm că aproximativ 30% dintre furnizorii exportatori nu sunt disponibili pentru piață în acest moment, inclusiv Arabia Saudită, Qatar și Bahrain, dar și Iranul”, a spus Lawson.
Iranul este un producător important de îngrășăminte pe bază de azot și unul dintre cei mai mari exportatori la nivel global. Aproximativ 30% din comerțul mondial cu uree provine din Iran și din țările afectate de blocajul strâmtorii Ormuz.
Experții avertizează că, dacă fermierii nu vor avea acces la cantitatea necesară de uree, producțiile agricole vor scădea inevitabil.
Azotul este principalul nutrient necesar pentru creșterea plantelor. Există stocuri care pot fi utilizate temporar, însă efectele asupra producției agricole ar putea deveni vizibile abia mai târziu în cursul anului.
Dawid Heyl, manager de portofoliu pentru resurse naturale la Ninety One, a explicat că îngrășămintele pe bază de azot sunt esențiale pentru agricultură.
”Poți să sari peste un sezon de potasă sau de fosfați, dar nu poți să sari peste un sezon de azot”, a spus el.
Ureea, unul dintre cele mai utilizate îngrășăminte din lume, este folosită pentru culturi precum porumbul, grâul, rapița și unele fructe și legume. Există o legătură directă între cantitatea de azot aplicată și randamentul agricol.
Heyl a afirmat că actuala criză ar putea avea un impact chiar mai mare decât cel provocat de războiul dintre Rusia și Ucraina.
În 2022, Rusia și Ucraina erau exportatori majori de îngrășăminte, iar sancțiunile asupra exporturilor rusești au agravat deficitul de pe piață și au împins prețurile în sus.
În prezent însă, criza din Orientul Mijlociu afectează simultan mai mulți producători importanți.
Sarah Marlow, director global pentru prețurile îngrășămintelor la Argus, a declarat că aproape 50% din sulful tranzacționat la nivel global provine din această regiune, aproximativ o treime din uree și aproape 25% din amoniac.
Exporturile din Arabia Saudită, Kuweit, Qatar, Iran și Emiratele Arabe Unite sunt afectate de conflict.
Piața sulfului era deja tensionată înainte de izbucnirea conflictului, iar oprirea unor producții și blocarea exporturilor ar putea duce la noi creșteri de preț.
Producția de îngrășăminte este afectată și de lipsa spațiilor de depozitare pentru produsele care nu pot fi exportate, precum și de închiderea unor facilități energetice din Orientul Mijlociu.
Compania QatarEnergy a anunțat recent că va opri producția de uree, după decizia de a suspenda producția de gaz natural lichefiat.
În același timp, China, un alt exportator important de îngrășăminte, a introdus restricții la export pentru a-și proteja piața internă.
Analiștii avertizează că efectele crizei ar putea duce la creșterea inflației alimentare.
Dawid Heyl a spus că stocurile globale de produse agricole sunt relativ ridicate la începutul anului 2026, ceea ce ar putea atenua temporar efectele deficitului de îngrășăminte.
Totuși, dacă randamentele agricole ar scădea cu aproximativ 5% în acest an, nu ar duce neapărat la foamete globală, dar ar provoca o creștere semnificativă a prețurilor alimentelor.
Țările emergente ar fi cele mai afectate, în special statele africane care importă cantități mari de cereale.
India, care importă îngrășăminte pe bază de azot și gaz natural pentru producția internă, este de asemenea vulnerabilă la aceste perturbări.
Heyl a avertizat că economiile emergente din Asia și Africa ar putea avea dificultăți în a suporta prețurile tot mai ridicate ale îngrășămintelor.
Nici Statele Unite nu sunt complet protejate de aceste efecte. Potrivit Institutului American al Îngrășămintelor, aproximativ o treime din îngrășămintele pe bază de azot, fosfați și potasă utilizate în SUA sunt importate.
Un total de 54 de organizații agricole americane i-au trimis recent o scrisoare președintelui Donald Trump, cerând măsuri pentru a reduce presiunile asupra fermierilor în contextul creșterii prețurilor la combustibili și îngrășăminte.
Aceste organizații au avertizat că blocarea strâmtorii Ormuz și perturbările transportului maritim provocate de conflictul din Iran ar putea avea consecințe semnificative pentru securitatea alimentară atât în Statele Unite, cât și la nivel global.
