Locurile de muncă de cea mai bună calitate se găsesc în țări cu structuri industriale dezvoltate, precum Germania, Luxemburg și țările scandinave, unde se înregistrează procente ridicate ale ocupării forței de muncă la acești parametri. Dimpotrivă, țările a căror structură de producție este rămasă în urmă, precum Grecia, Bulgaria și România, sunt caracterizate de o combinație între cantitatea muncii și calitatea ei scăzută, scrie publicația grecească Naftemporiki, citată de Rador Radio România.
Potrivit constatărilor Institutului Sindical European (ETUI), din cele șase sectoare individuale luate în considerare, Grecia este codașă între statele membre UE, aflându-se pe una dintre ultimele trei poziții în cinci dintre aceste sectoare. De exemplu, la calitatea venitului, care depinde de predictibilitate (capacitatea de a-ți prezice venitul pentru următoarele trei luni) și de caracterul adecvat al venitului (la nivelul gospodăriei), Grecia se află pe a treia cea mai proastă poziție, performanțe mai slabe având doar Bulgaria și România. Motivul constă în faptul că ocuparea forței de muncă în Grecia se realizează în sectoare caracterizate prin sezonalitate, productivitate scăzută, un număr mare de ore de lucru și salarii mici.
În realizarea sondajului au mai fost luate în calcul forma de angajare, timpul și condițiile de muncă. Au fost analizate procentele de angajare temporară involuntară, angajare involuntară cu fracțiune de normă și siguranța locului de muncă.
Timpul de lucru și echilibrul dintre viața personală și cea profesională sunt legate de ponderea angajaților care lucrează mai mult de 48 de ore pe săptămână, de proporția medie a angajaților care lucrează în afara programului normal (ture, weekend, noapte și seară) și măsura în care „orele de lucru se potrivesc cu obligațiile sociale”.
Au mai fost analizate condițiile de muncă, ce depind de intensitatea muncii, de autonomia în mediul de muncă și de factorii naturali de risc, în timp ce un rol important îl joacă și oportunitățile de dezvoltare profesională și de participare la programe de formare/instruire.
Pe de altă parte, au fost luate în calcul și instituțiile de reprezentare colectivă, care au legătură cu procentul de lucrători acoperiți de negocierile colective, de procentul de participare la sindicate etc.
