Articol de Av. Raluca Mitu – avocat titular Cabinet de Avocat Raluca Mitu
ICCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penală in 27.01.2025 a pronunțat Decizia nr. 25 în dosarul nr. 620/1/2024 care se refera la infracțiunea prevazuta de disp. art 336 alin (2) Cod Penal, respectiv conducerea sub influența unor substanțe psihoactive a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Obiectul dosarului a fost constituit de sesizarile formulate de catre Curtea de Apel Brasov si Curtea de Apel Cluj prin care au solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept, potrivit comunicatului publicat pe site-ul instituției, respectiv:
„În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinței esențiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive este suficient să se constate prezența în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentrația acesteia, influența asupra capacității de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumție este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă științifice potrivit cărora, în ciuda prezenței substanțelor psihoactive într-o concentrație minimală, persoana nu se află sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice?”
„Dacă dispoziția <<aflată sub influența unor substanțe psihoactive>>, din cuprinsul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanțe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanțe psihoactive?”
Astfel chestiunea pusa în discuție este dacă prin existența unor substanțe psihoactive în probele biologice ale unei persoane, indiferent de concentrația în care s-ar gasi, se instituie o prezumție absolută că respectivei persoane i-a fost influențată capacitatea de a conduce autovehicule. Adică, dacă și în cazul unor concentrații minimale ne aflăm în prezența unei infracțiuni, întrucat Codul Penal nu distinge vreo „concentrație” în cazul prezenței substanțelor psihoactive existente în probele biologice, astfel cum distinge în cazul alcoolemiei.
ICCJ vine și clarifica aceste aspecte dispunând în sensul urmator:
„În cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei.”
Se instituie astfel două condiții cumulative pentru a ne afla sub incidența infracțiunii prevazute de disp. art. 336 alin. (2) Cod Penal, respectiv ATÂT existența substanțelor psihoactive în probele biologice ale persoanei CÂT Și afectarea capacitații acesteia de a conduce autovehicule.
Cu toate acestea, existența unei concentrații minimale nu presupune implicit ca fapta nu constituie infracțiune cată vreme determinarea existenței vreunei afectări a capacității de a conduce a autorului faptei nu ar putea fi determinată decât ulterior constatării faptei, cel mai probabil, prin expertiză INML.
Astfel organul de urmarire penală trebuie sa dovedească în cauză existența atât a unei concentrații minimale a substanțelor psihoactive în probele biologice ale autorului faptei, cât și existența unei afectări a capacității de a conduce un autovehiculul, pentru ca fapta sa fie considerată infracțiune.
Decizia este deosebit de importantă intrucat simpla existentă a unor concentrații minimale a substanțelor psihoactive in sange nu mai constituie de sine stătător infracțiune, fiind insă necesar a se proba alterarea capacității de a conduce a autorului faptei.
Previzibil, Decizia va putea genera atât efecte negative, în sensul ca va fi interpretată drept o relaxare a măsurilor legislative, o parte dintre conducătorii auto care se vor afla sub influența substanțelor psihoactive se vor urca la volan avand în vedere dificultatea în a fi probată afectarea capacității de a conduce, cât și posibilitatea ca persoane care au consumat substanțe psihoactive, inclusiv urmare a luarii unor medicamente (ex. anumite antialgice), si al căror efect a trecut anterior producerii faptei, insă substanta se mai regăseste în probele biologice (sange, păr, salivă) să nu mai fie condamnante penal.
Asteptăm publicarea motivării Deciziei instanței pentru alte completări sau aspecte privind aplicabilitatea dispozițiilor ante-mentionate, inclusiv sub aspectul retroactivității.
Un material realizat în parteneriat cu Avocat.ro
