Până în 2050, populația aptă de muncă din Uniunea Europeană va scădea cu 20%, iar schimbările demografice vor afecta puternic piața forței de muncă, ceea ce va face ca realizarea unor reforme să fie imperioasă, iar migrația să joace un rol dominant în productivitatea economiilor statelor membre. În medie, cele mai mari patru economii ale UE – Germania, Franța, Italia și Spania – ar avea nevoie de fluxuri între 100.000 și 500.000 de migranți pe an pentru a putea menține populația activă la nivelurile actuale, estimează Allianz Research.
În ceea ce privește Grecia, se estimează că în următorii 25 de ani populația cu vârstă aptă de muncă va scădea cu 25% – 29%. Competiția globală pentru atragerea de migranți calificați se va intensifica pe măsură ce populația de vârstă activă se va diminua în principalele țări-sursă, cum ar fi cele din Europa de Est, arată o analiză a publicației elene Kathimerini, preluată de Rador Radio România.
Concret potrivit unui studiu Allianz Research, din cauza procentelui nașterilor care se menține la un nivel scăzut, populația din majoritatea țărilor UE este de așteptat să îmbătrânească și să scadă în următorii ani. Deoarece generația baby-boomers (cei născuți între 1946-1964) este deja la vârsta de pensionare sau se apropie, iar următoarele generații mai tinere sunt „mai reduse numeric” din cauza natalității scăzute, schimbările demografice amenință să agraveze deficitul de forță de muncă calificată. În acest context, imigrația reprezintă adesea o soluție simplă de atenuare a impactului schimbărilor demografice asupra pieței muncii, ceea ce contribuie și la reducerea poverii financiare asupra sistemelor sociale, întrucât imigranții sunt în general mai tineri decât populația țărilor gazdă.
Potrivit analizei Allianz Research, chiar și dacă Germania ar crește vârsta de pensionare la 68 de ani și ar depune eforturi pentru a crește ratele de participare la forța de muncă a femeilor, a persoanelor în vârstă și a străinilor la niveluri similare celor înregistrate în Suedia (țară care care este folosită drept „punct de plecare” în analiza companiei, alături de Elveția), tot va avea nevoie în continuare de 200.000 de imigranți pe an în medie. Dacă se va baza doar pe imigrație pentru a atenua efectele schimbărilor demografice asupra pieței muncii, atunci va avea nevoie de 482.000 de imigranți pe an.
Pe baza unui scenariu similar, cererea de lucrători imigranți va fi la niveluri la fel de ridicate și în Italia și Spania, cu un flux necesar de 414.000 și, respectiv, 338.000 de migranți pe an în medie. Dacă ar realiza unele reforme pentru a stimula participarea pe piața muncii, Italia ar avea nevoie de doar 89.000 de migranți pe an, iar Spania de doar 131.000.
În Franța, o creștere a ratei de participare la forța de muncă ar fi suficientă pentru a menține stabil numărul total de ore lucrate pe termen lung, același efect putând avea și o creștere a productivității cu +10%. În lipsa acestor schimbări, dacă se va baza doar pe imigrație, ar avea nevoie de 115.000 de imigranți pe an, întrucât Franța are o creștere demografică mai favorabilă – fiind singura țară cu „excedent” din punct de vedere al numărului de nașteri.
Dar, după cum subliniază Allianz, competiția globală pentru atragerea de imigranți calificați se va intensifica semnificativ în următorii ani. Populația aflată la vârstă activă este în scădere în principalele țări din Europa de Est din care provin imigranții. Până în 2050, populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani este de așteptat să scadă cu o treime în Bulgaria, cu 26% în Polonia și cu 22% în România. Marile economii din Asia și America Latină se vor confrunta, de asemenea, cu schimbări demografice semnificative.
Întrucât categoria de persoane cu vârste cuprinse între 20 și 39 de ani se va diminua în toate regiunile lumii (cu excepția Africii), guvernele europene vor trebui să-și intensifice eforturile pentru a atrage migranți calificați. În Germania, Franța, Italia și Spania, ratele de participare a străinilor la forța de muncă continuă să fie mai scăzute decât nivelurile înregistrate în Suedia sau Elveția.
În plus, există diferențe mari în ceea ce privește nivelul de educație. Prin urmare, cooperarea guvernelor UE cu țările de proveniență a migranților în ceea ce privește formarea profesională, aplicarea unor măsuri la nivel de companii, precum și introducerea orelor de limbi străine în școli, ar putea contribui la atragerea mai multor lucrători calificați și la îmbunătățirea capacității lor de a fi angajați.
