Pandemia covid-19 a aruncat, în cele 17 luni de când face ravagii, peste 100 de milioane de muncitori în sărăcie, relevă miercuri, în raportul său anual, Organizația Internațională a Muncii (OIM), din cauza reducerii orelor de muncă și desființării unor locuri de muncă, criza este departe de a se fi terminat, iar ocuparea forței de muncă urmează să atingă nivelul dinaintea pandemiei abia în 2023, relatează AFP.
La sfârșitul lui 2021, în lume urmează să se înregistreze cu 75 de milioane de locuri de muncă mai puține decât dacă pandemia - care a apărut în China - nu ar fi avut loc, scrie News.ro.
La sfârșitul lui 2022, aceste pierderi nu vor fi recuperate, când urmează să se înregistreze cu 23 de milioane de locuri de muncă mai puține decât dacă nu ar fi avut loc pandemia covid-19, care a ucis deja pste 3,5 milioane de oameni.
”Revenirea după covid-19 nu este doar o problemă de sănătate”, subliniază diectorul OIM Guy Ryder, care insistă că ”va trebui să depășim de asemenea pagubele dure cauzate economiilor și societăților”.
”Fără un efort deliberat în vederea unei accelerări a creării unor locuri de muncă bune și unei susțineri a membrilor celor mai vulnerabili ai societății și a relansării în sectoarele economice cele mai afectate, efectele pandemiei ar putea să se facă resimțite timp de ani de zile, sub forma unor pierderi umane și economice și a unei sărăcii și inegalități și mai mari”, preconizează el.
ORE DE MUNCĂ PIERDUTE
OIM arată în raport că aproximativ 205 milioane de persoane ar urma să rămână fără loc de muncă în 2022, mai multe decât cele 187 de milioane din 2019.
Însă aceste statistici oficiale ascund o realitate mult mai sumbră, deoarece numărul orelor muncite s-a prăbușit.
În 2020, 8,8% din totalul orelor muncite au dispărut față de ultimul trimestru din 2019 - echivalentul a 255 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă.
În pofida unei relansări economice în anumite zone ale lumii, la sfârșitul anului urmează să se înregistreze cu echivalentul a 100 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă mai puțin.
”Acest deficit de locuri de muncă și de ore de muncă se adaugă nivelului mare al șomajului, subocupării forței de muncă și condițiilor rele de muncă” care prevalau înaintea crizeisanitare.
În pofida faptului că situația locurilor de muncă urmează să se îmbunătățească un pic în al doilea semestru al acestui an, relansarea urmează să fie inegală din cauza prăpastiei care desparte nivelul vaccinării în țările bogate și în cele sărace.
Țările emergente și în curs de dezvoltare urmează să se confrunte, din această cauză, cu dificultăți în implementarea unor planuri de relansare.
”SĂRĂCIA ÎN MUNCĂ” CREȘTE
Exstența unor locuri de muncă și unor ore muncite mai puține se traduc mecanic într-o creștere a sărăciei.
În comparație cu 2019, 108 milioane de muncitori au căzut în categoriile sărace sau foarte sărace, ceea ce înseamnă că gospodăriile care depind de ei sunt nevoite să trăiască cu mai puțin de 3,2 dolari pe zi.
Pandemia covid-19 a șters pur și simplu cinci ani de progrese.
Consecințele pandemiei covid-19 asupra celor două miliarde de oameni care munesc la negru au fost catastrofale, dar și asupra femeilor, care au părăsit piața muncii în masă - inclusiv în țările bogate -, pentru a se ocupa de copii, privați de școală.
Acest fenomen face OIM să se teamă de o revenire la o ”retradiționalizare” a rolului genurilor.
”Nu va exista o relansare adevărată dacă nu reapar locuri de muncă bune”, avertizează Guy Ryder.
