O femeie care a petrecut 48 de ani întrebându-se de ce nu i s-a răspuns niciodată la o cerere pentru un loc de muncă a aflat în sfârșit de ce, potrivit BBC.
Tizi Hodson, în vârstă de 70 de ani, din Gedney Hill, Lincolnshire (Marea Britanie), nu și-a putut crede ochilor când a deschis poșta și a descoperit că scrisoarea originală prin care solicita un loc de muncă ca cascador pe motocicletă, trimisă în ianuarie 1976, rămăsese blocată în sertarul unui oficiu poștal în toți acești ani.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
În ciuda faptului că scrisoarea s-a pierdut la poștă, eșecul nu i-a împiedicat cariera temerară, ea găsindu-și un loc de muncă care a purtat-o peste tot în lume.
Descriind întoarcerea scrisorii ca fiind „uimitoare”, doamna Hodson a spus: „Întotdeauna m-am întrebat de ce nu am mai primit răspuns în legătură cu slujba. Acum știu de ce”.
În partea de sus a scrisorii este o notă scrisă de mână care spune: „Livrare târzie de către Staines Post Office. Găsită în spatele unei sertar. Doar cu aproximativ 50 de ani întârziere”.
Doamna Hodson nu știe cine a returnat scrisoarea sau cum a ajuns aceasta la ea.
„Cum m-au găsit când m-am mutat de 50 și ceva de ori, și chiar de patru sau cinci ori, este un mister”, a spus ea.
„Înseamnă atât de mult pentru mine să o primesc înapoi după atâta timp. Îmi amintesc foarte clar că stăteam în apartamentul meu din Londra și scriam scrisoarea”, rememorează doamna Hodson.
„În fiecare zi mă uitam după răspunsul la scrisoarea mea, dar nu era nimic acolo și am fost atât de dezamăgită pentru că îmi doream foarte, foarte mult să fiu cascador pe o motocicletă”.
Din fericire pentru doamna Hodson, tăcerea care a urmat cererii sale nu a împiedicat-o să încerce alte locuri de muncă.
S-a mutat în Africa, a avut diverse joburi, a învățat să zboare și a devenit pilot acrobatic și instructor de zbor.
Privind înapoi la scrisoarea pe care a trimis-o atunci când era la început de drum, doamna Hodson a spus: „Am fost foarte atentă să nu le spun celor care căutau un cascador că sunt femeie, altfel credeam că nu aș fi avut nicio șansă să obțin măcar un interviu”.
„Chiar le-am spus în mod stupid că nu mă deranjează câte oase mi-aș putea rupe, deoarece eram obișnuită cu asta. Pare incredibil să primesc scrisoarea înapoi după atâta timp”.
„Dacă aș putea vorbi cu varianta mea mai tânără, i-aș spune să meargă și să facă tot ce am făcut eu. Am avut parte de o viață atât de minunată, chiar dacă mi-am rupt câteva oase”, a încheiat doamna Hodson.
