Într-o analiză a Financial Times realizată de specialistul în economie Martin Wolf, se arată că, odată cu creșterea majoră a speranței de vârstă în era modernă, prin invenții precum vaccinul, antibioticele, dispariția aproape în totalitate a bolilor mortale (precum variola și poliomielita), omenirea are nevoie de o restructurare pentru a putea susține costurile unei “societăți îmbătrânite”.
Wolf a transmis că, pe măsură ce societatea se dezvoltă și apar noi invenții, vor exista mult mai multe persoane foarte bătrâne: dacă în 1990, în lume existau doar 95 de mii de persoane de peste 100 de ani, astăzi sunt peste o jumătate de milion, și numărul este în creștere. “Trăim mai mult. Speranța de viață la nivel mondial este acum de 76 de ani pentru femei și de 71 de ani pentru bărbați. […] Trebuie să regândim bătrânețea, ca indivizi și ca societate. Nu trebuie să împingem o mare parte a societății noastre într-o <<bătrânețe>> neproductivă și nesănătoasă. Putem și trebuie să facem mult mai bine, atât la nivel individual, cât și la nivel de societate”, a subliniat Wolf, arată Biziday
Într-o lume în care cei mai mulți oameni vor trăi probabil până la 90 de ani, iar mulți alții chiar mai mult, relatează Wolf, piața muncii și a învățământului trebuie regândită, deoarece modelul tradițional de viață – cu o perioadă de educație, urmată de o perioadă lungă de muncă și apoi de pensie – devine învechit și nesustenabil financiar. “Ideea de 25 de ani sau cam așa ceva de educație, 35 de ani de muncă și apoi, să zicem, 35 de ani de pensionare este imposibilă, atât pentru indivizi, cât și pentru societate”.
Economistul subliniază că, cel mai probabil, va fi necesar ca umanitatea să lucreze mai mult timp. Acest lucru va necesita, la rândul său, mai multe schimbări în carieră de-a lungul vieții, pentru a evita “o bătrânețe goală”. În loc de o perioadă de educație, una de muncă și una de pensionare, oamenii vor fi nevoiți să le îmbine pe cele trei. Se vor întoarce la studii, vor lua pauze, vor schimba ceea ce fac, toate în mod repetat. “Aceasta este modalitatea de a face ca longevitatea să fie accesibilă și, la fel de important, suportabilă”.
Pentru a face ca o astfel de societate să funcționeze, guvernele vor fi nevoite să reorganizeze, printre altele, sistemele de educație, muncă, pensionare și de sănătate. De exemplu, oamenii nu vor mai merge la universitate sau nu vor mai beneficia de formare profesională decât la vârsta adultă, iar aceasta va fi o activitate ce se va întinde pe tot parcursul vieții. Vârstele de pensionare obligatorii sau standard vor fi lipsite de sens. Oamenilor trebuie să li se ofere opțiuni de a munci și de a nu munci, în diferite etape ale vieții lor.
Simpla creștere a vârstei de pensionare în general este atât ineficientă, cât și inechitabilă, deoarece speranța de viață este atât de inegal distribuită, în funcție de gradul de dezvoltare al zonelor în care oamenii trăiesc. Ratele de contribuție la pensii vor trebui, de asemenea, să fie modificate, deoarece în prezent acestea sunt adesea prea mici pentru a asigura o pensie adecvată într-o lume în care oamenii trăiesc mai mult. Sistemele de sănătate trebuie să includă pe deplin sănătatea publică, care va deveni din ce în ce mai importantă pe măsură ce societatea îmbătrânește.
