Mai mult de jumătate din producția alimentară mondială va fi în pericol de eșec în următorii 25 de ani, pe măsură ce o criză a apei, care se accelerează rapid, cuprinde planeta, dacă nu se iau măsuri urgente pentru conservarea resurselor de apă, avertizează experții.
Jumătate din populația lumii se confruntă deja cu lipsa apei, iar acest număr va crește pe măsură ce criza climatică se agravează, potrivit unui raport publicat joi de Comisia Globală pentru Economia Apei, citat de The Guardian.
31 octombrie - Maratonul de Educație Financiară
5 noiembrie - Gala Profit – Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Cererea de apă proaspătă va depăși cu 40% oferta până la sfârșitul deceniului, deoarece sistemele de apă ale lumii sunt supuse unei „presiuni fără precedent”, a constatat raportul.
O problemă globală în expansiune
Comisia a descoperit că guvernele și experții au subestimat masiv cantitatea de apă necesară pentru ca oamenii să ducă o viață decentă. Deși sunt necesari între 50 și 100 de litri pe zi pentru sănătatea și igiena fiecărei persoane, în realitate oamenii au nevoie de aproximativ 4.000 de litri pe zi pentru a avea o nutriție adecvată și o viață demnă, scrie Adevărul.
În majoritatea regiunilor, acest volum nu poate fi obținut la nivel local, așa că oamenii depind de comerț – în alimente, îmbrăcăminte și bunuri de consum – pentru a-și satisface nevoile.
Unele țări beneficiază mai mult decât altele de apa din sol necesară pentru producția alimentară, spre deosebire de apa provenită din râuri și lacuri. Raportul a constatat că apa circulă în lume prin „râuri atmosferice” care transportă umezeala dintr-o regiune în alta.
Rolul ecosistemelor sănătoase
Aproximativ jumătate din precipitațiile din întreaga lume provin din vegetația sănătoasă din ecosisteme care transpira apa în atmosferă și generează nori care apoi se deplasează în aval.
China și Rusia sunt principalii beneficiari ai acestor sisteme de „râuri atmosferice”, în timp ce India și Brazilia sunt exportatorii majori, deoarece suprafața lor sprijină fluxul de apă către alte regiuni. Între 40% și 60% din sursa de precipitații cu apă proaspătă este generată din utilizarea terenurilor vecine.
„Economia Chinei depinde de gestionarea durabilă a pădurilor din Ucraina, Kazahstan și regiunea baltică”, a spus profesorul Johan Rockström, directorul Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic și unul dintre co-președinții comisiei.
„Puteți spune același lucru și despre Brazilia, care furnizează apă proaspătă Argentinei. Această interconectare arată doar că trebuie să plasăm apa proaspătă în economia globală ca un bun comun global.”
Nevoia urgentă de cooperare între țări
Tharman Shanmugaratnam, președintele din Singapore și co-președinte al comisiei, a spus că țările trebuie să înceapă să coopereze în gestionarea resurselor de apă înainte să fie prea târziu.
„Trebuie să gândim radical despre cum vom conserva sursele de apă proaspătă, cum o vom folosi mult mai eficient și cum vom putea asigura accesul la apă proaspătă pentru fiecare comunitate, inclusiv cele vulnerabile – cu alte cuvinte, cum păstrăm echitatea (între bogați și săraci)”, a spus Shanmugaratnam.
Comisia Globală pentru Economia Apei a fost înființată de Țările de Jos în 2022, bazându-se pe munca a zeci de oameni de știință și economiști de renume, pentru a forma o viziune cuprinzătoare asupra stării sistemelor hidrologice globale și cum sunt gestionate.
Schimbările de mediu se agravează
Raportul său de 194 de pagini este cel mai mare studiu global care examinează toate aspectele crizei apei și sugerează soluții pentru factorii de decizie politică.
Constatările au fost surprinzător de grave, a spus Rockström.
„Apa este victima numărul unu a crizei climatice, schimbările de mediu pe care le vedem acum se agravează la nivel global, punând în pericol întreaga stabilitate a sistemelor terestre”, a declarat el.
„Criza climatică se manifestă în primul rând prin secete și inundații. Când te gândești la valuri de căldură și incendii, impacturile cele mai dure se fac simțite prin umiditate – în cazul incendiilor, (încălzirea globală) usucă mai întâi peisajele, astfel încât acestea ard.”
