Noul rege al Angliei, Charles al III-lea, urmează să moștenească cea mai mare parte a averii personale a mamei sale defuncte, regina Elizabeth a II-a, fără să plătească impozite.
Dincolo de fastul, aurul și onorurile despărțirii de Elizabeth a II-a, transferurile financiare, mult mai discrete, permit dinastiei să păstreze tezaurul familiei, scrie News.ro
Cea mai mare parte a averii personale a reginei defuncte, estimată la 425 de milioane de euro, care revine fiului mai mare al acesteia, Charles al III-lea nu este supusă taxelor de succesiune, deoarece transferurile de la suveran la suveran nu sunt impozutate.
Aceste sume constau în bunuri private ale Coroanei, și anume Castelurile Balmoral și Sandringham - evaluate la 150 de milioane de euro -, o colecție remarcabilă de timbre începând din vremea regelui George al V-lea - evaluată la 100 de milioane de euro -, bijuterii inestimabile tranmise de regina Mary și Queen Mum, mama lui Elizabeth a II-a deținea o colecție de ouă Fabergé, tablouri ale unor maeștri, cai pursânge și un portofoliu bursier foarte opac, arătat cu degetul în scandalul Paradise Papers, în 2017, când s-a dezvăluit că gestionarii averii regale au ascuns o parte a averii în Insulele Caïmans și în Bermude.
Există, de asemenea, un patrimoniu național inalienabil - Palatele Buckingham și Windsor, bijuteriile coroanei, opere de artă de care suveranii se bucură, fără să le aparțină cu titlu privat.
În afară de aceste averi, Elizabeth a II-a deținea ca fonduri proprii profiturile ducatului de Lancaster, care include sute de bunuri imobile, proprietăți comerciale și mii de hectare de terenuri agricole.
Toate acestea i-au adus aproximativ 28 de milioane de euro anul trecut, ceea ce i-a permis lui Elizabeth a II-a să-și întrețină castele, să ofere sume de bani la sfârșitul lunii rudelor și să acopere cheltuieli oficiale neacoperite de alocația anuală de la stat - faimosul Sovereign Grant.
Acest ajutor oficial, care-i permite monarhului să-și asigure stilul de viață, este finanțat din profitul patrimoniului istoric al Coroanei britanice, gestionat în mod direct de stat și care include un uriaș parc financiar și imobiliar.
Dispozițiile date de către Elizabeth a II-a cu privire la moștenirea sa nu pot fi cunoscute.
Însă ducatul de Lancaster revine de drept noului suveran, fiul său mai mare Charles al III-lea, care dispune de el după cum poftește. El își cedează ducatul de Cornwall, al cărui profit este estimat la 26 de milioane de euro, fiului său mai mare, William, care a devenit noul prinț de Walles.
Majoritatea patrimoniului privat - castele, timbre, bijuterii, acțiuni - ar urma să-i revină lui Charles, însă Elizabeth probabil că le-a lăsat câteva milioane și celorlalți trei copii ai săi, Anne, Edward și Andrew - care se confruntă cu probleme financiare grave.
Ei nu sunt moștenitori ai tronului, iar astfel plătesc taxe de succesiune.
Cum Casa Windsor a obținut ordonanțe de la Înalta Curte pentru ca dispozițiile testamentare să rămână confidențiale după decesul rudelor lor, probabil că nu se va afla nimic despre aceste transferuri.
Această practică este denunțată de cotidianul The Guardian, care scrie că familia regală ar trebui, la fel ca toată lumea, să dea dovadă de transparență, pentru a evita orice fraudă.
Însă Casa Windsor probabil că nu va schimba această tradiție, care le-a permis să păstreze secretul transferurile moșternirilor, evaluate la 200 de milioane de lire sterline de aproximativ un secol.
Charles al III-lea și-a început astfel domnia bine înzestrat. El are o avere personală estimată la cel puțin 100 de milioane de euro, care urmează să crească de cinci ori cu moștenirea mamei sale.
Însă el rămâne mult în urma unor mari averi regale ca cea a sultanului Bruneiului (20 de miliarde) sau a regelui Thailandei (30 de miliarde).
