Prin anii 1990-1995 rula cu ceva succes un film despre un prezentator meteo care este trimis, fără tragere de inimă, să facă un reportaj despre prognozarea vremii în cadrul unui festival anual. Acesta este al patrulea an când participă la „Ziua cârtiței” și nu face niciun efort pentru a-și ascunde frustrarea. Dar, când se trezește în ziua "următoare", descoperă că este din nou „Ziua cârtiței” și din nou, și din nou. La început, faptul că se repetă aceeași zi personajul îl folosește în avantajul său, dar apoi își dă seama că este sortit să petreacă o eternitate în același loc, văzand aceiași oameni făcand același lucru în fiecare zi.
Cu siguranță mulți dintre dvs. se vor întreba ce legătură are acest paragraf de introducere cu turismul românesc? Ce argumente ne-ar putea determina să spunem că turismul românesc bate pasul pe loc de atâția ani și că joacă de atâția ani același rol de actor secundar (sau figurant mai degrabă) în filmul economiei românești?
Ei bine, câteva momente pe care le-am parcurs în ultima perioadă m-au determinat să fac această introducere și pe care cu îngăduință dvs. am să le prezint mai jos.
Acum un an de zile în februarie 2016, am scris primul meu editorial în Profit.ro care se numea pretențios aș spune „Anul 2016- vremea schimbărilor în turismul românesc?. Mă felicit și acum pentru faptul că am pus un semn de întrebare în titlu, deoarece încercând să fac zilele trecute o trecere în revistă a celor ce s-au întâmplat în 2016 am ajuns la o concluzie tristă. Practic nimic din cele menționate de mine atunci ca vectori de schimbare și de re-poziționare a turismului românesc nu s-a atins în anul trecut, în ciuda unor inițiative curajoase ale echipei Ancăi Nedea. Ne-a lipsit și ne lipsește de ani buni concretizarea, finalitatea proiectelor, preluarea și continuarea lor de la un mandat la altul. Nu am să reiau acum cele 6 puncte menționate acolo, ce pot însă să spun cu tărie este faptul că aș putea publica din nou același articol fără nicio modificare în afara anului din titlu.
Al doliea moment care m-a trimis către istoria repetitivă din filmul Ziua Cârtiței, pleacă de la procesul de adaptare a noului ministru al turismului, a încercării de înțelegere a domeniului turism , a oamenilor care activează în sector, a nevoilor și provocărilor sale dar mai ales a soluțiilor pe care turismul românesc le caută cu disperare. Am senzația că parcurgem aceeași poveste cu mici diferențe venite din personalitatea și cunoștințele în domeniu ale fiecăruia dintre decidenții turismului românesc în ultimii 27 de ani ( și nu sunt puțini la număr – 28 de persoane parcă). Scenariul e identic – primele 100 de zile perioadă de grație, se ia contact cu industria , ascultăm ( lucru pozitiv dealtfel) doleanțele asociațiilor din domeniu, pe urmă prevăd încet-încet apariția unor divergente pe anumite teme cu diferiți oameni „grei” ai turismului românesc, mai apar și mici inițiative controversate care nu aduc beneficii globale ci poate doar individuale sau zonale și de aici intrăm în ușor blocaj. Nu mă înțelegeți greșit, sunt în continuare un optimist și un fan declarat al turismului românesc, însă modul în care acționăm de atâția ani, mă face să suflu și în iaurt.
Ultimul aspect la are m-am gândit când am făcut această paralelă pleacă de la oamenii din turism. Au fost mai multe zile în care lumea turismului românesc s-a adunat cu ocazia Târgului de Turism și a evenimentelor ocazionate de acesta. Practic, an de an, se întâlnesc cam aceleași persoane, care fac aceleași lucruri cu aceleași rezultate. Unde sunt ținerii care vor și pot să schimbe turismul românesc? Cum îi atragem pe cei care vin din mediul on-line, pe cei cu inițiative locale remarcabile, pe organizatorii de evenimente adresate generației millenials, pe noii investitori în hoteluri și restaurante, în centre de agrement sau agenții de turism? Cum facem noi ca sectorul turism să fie mai atractiv, mai prietenos pentru toți aceștia, cum îi integrăm pe cei noi alături de cei „consacrați”? Sunt întrebări la care noi ca industrie, încă nu am găsit răspunsul.
Suntem de atâția ani prinși în aceleași teme pe care le tot discutăm fără să le soluționăm. Vorbim de forță de muncă în turism, vorbim de promovarea României, ridicăm mereu problema lipsei unei legi a turismului, incomingul nu este susținut, voucherele de vacanță sunt și ele temă de discuție de câțiva ani buni, taxa locală este iarăși un subiect care nu își găsește rezolvare de ceva timp, garantarea sau asigurarea activității agențiilor de turism, investițiile publice în turism sunt la cote minime, nu avem centru de conferințe în București, investițiile private nu sunt stimulate și multe alte teme pe care le reluăm an de an, în fața unui nou apărat decizional al autorității publice din turism, fie că e centrală sau locală. Ne învârtim în cerc de atâția ani, un cerc vicios din păcate căruia până acum nimeni nu a reușit să îi dea de cap.
Speranța însă moare ultima, și noi cei din turism suntem prin firea noastră niște optimiști (cei care vedem jumătatea plină a paharului trebuie să menționam totuși că există și un capitol pe care putem să îl trecem la plusuri, și anume armonizarea cotelor de TVA din hoteluri și restaurante cu cele europene, chiar dacă asta s-a întâmplat după ani buni de luptă a asociațiilor patronale din domeniu).
Cum alimentăm însă această speranță? Ce soluții găsim pentru a trece la un alt nivel în gestionarea turismului românesc, unul performant, modern și adaptat noilor cerințe ale consumatorilor din secolul 21? Fiecare dintre cei care activează cu mai mult sau mai puțin succes în turism au cu certitudine multe de spus aici, merită și trebuie să fie ascultați. Dar, îmi permit să fac o sugestie colegilor din turism, astăzi nu mai ajunge doar să o spunem trebuie să și acționăm astfel încât ceea ce credem că trebuie făcut să se transforme în realitate. Aș spune că mingea e în terenul nostru al celor care muncim în turismul românesc în frunte cu nou înființatul Minister al Turismului. Dl Ministru Dobre are o sarcină dificilă, aceea de a găsi, împreună cu echipa sa, un mesaj puternic și constructiv, să afle cea mai bună formă de dialog între sectorul privat și cel public din turism, astfel încât să vedem cât mai repede rezultate concrete. Așteptările tuturor de la turism sunt extrem de mari și nu nu mai e timp de pierdut . Iar asta înseamnă să regăsim în statisticile turismului românesc un număr mai mare de turiști în țară, o balanță echilibrată și nu una deficitară, contribuție la PIB mai mare, număr de angajați în creștere și bine pregătiți. Cred că e momentul să trecem de la vorbe la fapte, de la discuții la acțiune, de la potențial la rezultate.
Asta pentru a nu ne trezi la anul încă o dată la linia de start pentru a o lua de la capăt din nou.
Călin Ile, directorul hotelului Ibis Gara de Nord, este de la finalul anului trecut președintele Federației Industriei Hoteliere din România (FIHR), iar în paralel ocupă și funcția de vicepreședinte al asociației pentru promovarea turistică a Bucureștiului.
