În calitate de reporter acreditat permanent la Guvern, îmi făceam iluzia la un moment dat că membrii unui nou Cabinet ar putea primi la instalare și ar găsi pe masa de la Palatul Victoria, din partea ziariștilor care trebuie să îi urmărescă, cel puțin cu prilejul ședinței săptămânale a Executivului, un mic volum al lui Noica intitulat ”Despre lăutărism” - lăutărismul fiind termenul prin care autorul califica, în cazul intelectualilor români, lipsa unei pregătiri umaniste temeinice. Ideea era că atunci când se prezintă public, în fața presei, în fața cetățenilor, membrii Guvernului să înțeleagă că trebuie să cunoască, dacă nu temeinic, măcar coerent, ce decizii au luat, detaliile tehnice și implicațiile practice ale acestora.
Era o iluzie și o naivitate. Micul volum al lui Noica tratează despre un model cultural cu totul excepțional pentru acest teritoriu, și anume Dimitrie Cantemir, respectiv despre performanța culturală și formarea personală, lucruri pe care nu le poți cere unor miniștri cu supranume care nu merită menționate aici.
Nu este o regulă general valabilă în cazul tuturor Cabinetelor guvernamentale, dar experiența de ziarist la Palatul Victoria arată că și regularitatea ședințelor de guvern dă seamă de cât de bine și eficient lucrează un Cabinet.
Cele mai funcționale și eficiente democrații sunt cele mai plicticoase, sunt locurile în care schimbarea programului unui supermarket, unei instituții publice poate duce la căderea Guvernului, la o nouă majoritate parlamentară. Cu alte cuvinte, plenul unei camere a Parlamentului, ședința de guvern, ședința de politică monetară a BNR, ședința CSAT, ședința CSM sunt instituții în sine, esențiale pentru administrarea curentă a statului și care nu pot sta la bunul plac al unei/unor persoane.
Or ce au în comun guvernele Boc (căzut de două ori în Parlament), Grindeanu (dat jos în Parlament de propriul partid) și Orban (la rândul său, dat jos de Parlament)? Ședințe de guvern noaptea (”ca hoții”), ședințe de guvern organizate în cele mai diferite zile ale săptămânii, care să acomodeze programul mediatic sau politic al prim-ministrului.
Ei bine, domnul Orban nu doar că a făcut o regulă din a organiza ședințele de guvern noaptea sau în cele mai aleatorii zile, dar le-a acompaniat de mici petreceri de partid, după cum a relatat presa, și, în premieră, a făcut o regulă de a suspenda cea mai importantă reuniune a Executivului pentru a participa, domnia sa și miniștrii, cu orele, adesea, la evenimente publice sau emisiuni televizate.
O astfel de manieră de lucru, care arată un dispreț profund față de programul administrației într-o țară civilizată și, mai ales, față de o stabilitate instituțională, s-a reflectat în ineficiența legislativă a Cabinetului Orban.
Ignorarea procedurilor birocratice și, mai important, de tehnică legislativă a făcut ca multe din proiectele Guvernului Orban să fie trimise fără avizele legale către Parlament sau astfel de avize să fie cerute haotic, atunci când își mai aducea aminte vreun funcționar al actualei guvernări.
În consecință, Guvernul Orban este probabil Cabinetul în care actelor normative le-a luat cel mai mult timp pentru a fi adoptate. Aceleași ordonanțe de urgență au fost anunțate ca adoptate sau ”adoptate în primă lectură” în mai multe ședințe la rând, pentru a fi adoptate legal după luni de zile, iar după o scurtă perioadă adoptate din nou, ca urmare a lipsei avizelor sau pentru corecturi.
Haosul deciziilor Guvernului s-a văzut și în înverșunarea cu care, în starea de urgență, autoritățile au aplicat amenzi fabuloase cetățenilor, pentru ca apoi să renunțe aproape cu totul la impunerea măsurilor de combatere a pandemiei, de teama scadenței electorale, pe care actualii guvernanți oricum nu au putut-o evita.
Exemplară pentru arbitrariul unor măsuri este închiderea piețelor pentru câteva săptămâni și deschiderea lor în preziua alegerilor, dar și excepția (aproape neobservată) de la portul măștii în spații publice nu doar pentru consumul de alimente și bături, dar și pentru dreptul universal și inalienabil de ”a fuma”.
”Plec din funcția de premier cu conștiința datoriei împlinite”, a declarat însă luni seară fumătorul înrăit și fostul premier Ludovic Orban, odată cu depunerea mandatului, după un an și o lună de ”lăutărism” la guvernare.
