Se vorbește aprins despre deschiderea turismului în toate țările europene, cu o tușă mai pronunțată la noi in țară pentru că nouă ne place să discutăm, să dezbatem mai degrabă decât să trecem la acțiune. În plus, noi am dovedit în timp că nu prea știm să luăm deciziile bazându-ne pe consultări, bazându-ne pe argumente solide de genul facts and figures, ca să nu mai spun de comunicarea decentă a deciziilor luate, ceea ce ar elimina multe din controversele ulterioare din spațiul public. Între două curente de opinie, unul care pune în față riscurile medicale și altul care acordă credit total relansării economiei, noi, cei din turism, stăm în așteptare, în acel spațiu de no mens land, în zona unde nu se întâmplă nimic. Și chiar nu se întâmplă nimic. Suntem oare prea precauți sau suntem oare prea proști?
Dacă ne uităm la ce fac celelalte țări din Europa (vezi link aici https://www.unwto.org/covid-19-measures-to-support-travel-tourism ) vom vedea că noi vrem să fim mai prudenți decât alții, vrem să trecem prin criză fără a ne asuma riscuri. Este oare decizia potrivită?
Argumentele care stau la baza acestei atitudini (mai) prudente ar fi de 3 categorii:
- La noi nu există disciplină și românii odată scăpați de acasă vor uita repede de nevoia respectării unor reguli.
- În România, sistemul sanitar este la limită și orice val suplimentar de infestare ne va duce în situația de blocaj urmând a înregistra multe decese.
- Efectele economice aduse de grăbirea redeschiderii nu fac o diferență prea mare la nivel general pentru economia țării.
Haideți să le luăm pe rând
- S-a dovedit în perioada stării de alertă că românii au stat disciplinați acasă. Sigur că au contat și acele amenzi usturătoare, și formele de control, chiar și teama inițială față de boală – dar per total oamenii au respectat regulile. Ce ne trebuie oare să acționăm în acest mod și în situația actuală din turism, folosind aceleași mijloace? Comunicare bună, măsuri de control corecte și responsabilitate individuală. Sigur că aceste reguli trebuie să fie de bun simț, trebuie să fie clare și bine comunicate, agreate de specialiștii medicali și de cei din industrie și simplu de aplicat. Dacă nu propunem suprareglementare, operatorii și clienții noștri vor respecta regulile. Dacă insistăm pe reguli multe și complicate, lumea nu va mai ști ce să respecte, se vor pierde în detalii și încet-încet vor abandona.
- În aceste 3 luni s-au făcut multe ajustări în societatea românească și poate una dintre cele mai importante a fost adaptarea sistemului medical. Știm cu toții cât de prost s-a început la Suceava, București, Hunedoara sau Arad. Dar acum nu mai suntem in martie, am învățat cum să acționăm și cu siguranță vom face față mult mai bine dacă va fi un nou val epidemic. Sigur că nimeni nu își dorește acest lucru, dar dacă se va întâmpla, e clar că vom fi mai pregătiți de data asta.
- Efectele redeschiderii ar fi în primul rând de ordin moral - ar aduce speranța că vom reuși să trecem peste pandemie. În al doilea rând, dacă salvezi turismul, vei salva prin ricoșeu și multe alte industrii care depind de turism. În al treilea rând, ar însemna un balon de oxigen pentru bugetul de stat care scârțâie din toate încheieturile în încercarea de a susține 400.000 de oameni din turism care nu mai consumă aproape nimic.
În această situație de “wait and see” ne întrebăm ce am putea face noi, operatorii din turism, pentru a salva totuși ce se mai poate salva din industria noastră în acest an de coșmar.
- Cred că ar trebui să comunicăm mult mai mult despre ceea ce se face în industrie pentru respectarea normelor igienico-sanitare. Ar da încredere turiștilor și am ieși din zona de comunicare de tip revendicativ care nu face bine nimănui.
- Ar fi bine să începem să ne concentram pe viitor. Lamentările despre situația actuală nu ne ajută, e momentul să părăsim acest mesaj pentru că oricum nimeni nu îl ascultă. Sunt și oportunități în această lume sumbră în care trăim – fondurile europene bat la ușă, schimbarea turismului la nivel mondial ar putea veni cu șanse pentru turismul românesc sustenabil, concentrarea pe turismul intern este de asemenea o variantă pentru noi.
- Să ne gândim cu prioritate la personalul care lucrează in această industrie, ei trebuie să rămână aproape de noi pentru că s-a muncit enorm atât de către ei, cât și de către industrie pentru a forma această clasa de “meseriași” in turism. Ar fi păcat să o pierdem acum, să dăm cu piciorul la ceea ce am construit cu eforturi în ani de zile.
- Dialogul cu autoritățile locale și centrale trebuie făcut mai intens, mai documentat și argumentat, de cât mai multe entități din turism. Vorbim de patronate, ONG-uri, asociații profesionale etc. Și dacă mai sunt și adunate sub o umbrelă mare, cum este Alianța pentru Turism (APT), cu atât mai bine.
- Să fim mai uniți și mai implicați. Știu mulți operatori din turism care stau deoparte pentru că nu au încredere că pot schimba ceva. Stau și urmăresc cu sufletul la gură doar-doar va ieși un act normativ care să ii ajute. Această atitudine este una pierzătoare – dacă ei personal nu se pot implica, de ce nu o fac prin structura asociativă care ii reprezintă cel mai bine? Nu se poate ca din atâtea existente în turism să nu fie una în care să nu aibă încredere că va lupta și pentru ei.
Este un moment complicat pentru turism la nivel mondial și toate țările caută soluții. Cele care vor fi primele, cele care vor găsi cel mai repede variantele de ieșire din criză vor fi țările câștigătoare pe termen lung. Și mai mult ca sigur că ele nu vor fi din zona celor precaute, vor fi din rândul țărilor asumate și care vor lua decizii responsabile, dar curajoase. Va fi oare și România printre ele?
Călin Ile este președintele Federației Industriei Hoteliere din România
