Situația generală în care ne aflăm ne aduce în fiecare zi tot mai aproape de colapsul întregii industrii a ospitalității, situație cu care acest domeniu nu s-a confruntat vreodată în ultimele trei decenii, nici măcar la o fracție din gravitatea și complexitatea problemelor pe care le experimentăm în ultimele trei săptămâni. Dacă, din perspectivă medicală, virusul nu ne va răpune unul câte unul, atunci sigur lipsa de promptă și curajoasă reacție, cât și lipsa asumării de către mediul politic și guvernanți a unei strategii viabile în timp de criză, ne va îngenunchea pe toți.
O întregă industrie a ospitalității, unul dintre puținele domenii economice care ne-au mai rămas de exploatat și de dezvoltat, încurajată de evoluția pozitivă din ultimii ani, a însumat în ultimii ani sute de inițiative investiționale, atât în modernizarea unor proprietăți hoteliere, cât și în ridicarea altora noi. Abia acum, în momente de grea cumpănă, se remarcă cu surprindere cât de multe afaceri sunt în domeniu și câte sute de mii de oameni lucrează în turism, cum generic este numit domeniul.
De peste doi ani există o preocupare vădită a antreprenorilor din acest domeniu ca să ridice semnificativ standardele proprietăților și afacerilor lor, structuri de primire turistică situate în centre urbane, în mediul rural, dar și în stațiuni turistice de pe cuprinsul întregii țări. Cu toții își doresc o proprietate temeinic, profesional și corect construită sau renovată, pregătită pentru operare, susținută fără alte intervenții pentru mulți ani, acesta fiind motivul pentru care fonduri consistente, cu precădere din credite, au fost angrenate în investiții masive. Asta este și motivul pentru care în ultimii ani s-a investit masiv în oameni, calitatea resursei umane în acest domeniu fiind esențială, mai ales când lipsa resurselor era cronică.
Fără îndoială că toate aceste eforturi de dezvoltare și de profesionalizare, demersuri investiționale în proprietăți și sisteme, fără însă nicio susținere specială în cadrul vreunei strategii naționale vizionare dedicate domeniului (care oricum lipsește de trei decenii), ar fi fost totuși în limite gestionabile financiar și logistic, oricare ar fi fost dificultățile pe care fiecare antreprenor ar fi trebuit să le facă față, însă altele decât cele pe care trebuie să le depășim acum, în aceste vremuri stranii.
Dar în contextul global, observând ce măsuri ferme și îndrăznețe sunt asumate de aproape toate celelalte state europene și după ce constatăm că la noi decizile coerente și eficiente se lasă încă așteptate de peste trei săptămâni, se relevă tot mai clar spectrul falimentului care îi poate atinge pe cei mai mulți antreprenori din turism, în primul eșalon fiind cei cu afaceri în stațiuni turistice care operează sezonier și care acum, mulți, se aflau în plin proces de renovare și modernizare.
Ce este extrem de trist și de frustrant este faptul că exact ceea ce ne nemulțumea până acum, respectiv numărul redus de turiști străini, exact acesta poate fi atuul nostru de oportunitate pe care nu vom ști să-l valorificăm, cum în mod tradițional ni se întâmplă. România are una dintre cele mai solide piețe interne din Europa, consistența fiind dată de românii care aleg să călătorescă și să își facă vacanțele în țară. Chiar dacă sunt tot mai mulți turiști străini interesați de România, totuși segmentul de clienți locali este preponderent și și-a amplificat progresiv potențialul în ultimii ani, odată cu identificarea a noi destinații de calitate aici, în țară, și pe măsură ce a scăzut apetitul pentru călătorii în alte destinații, în raport cu o serie de riscuri anterioare, altele decât noul virus.
Între hotelieri și tour operatori există un parteneriat solid, existând angajamentul și dorința partenerilor să-și continue contractele încheiate pentru sezonul estival și active la acest moment, cu toții asumându-și acțiuni proprii prin care să transleze termeni și condiții contractuale până la momentul în care clienții pot beneficia de serviciile deja rezervate și plătite, cât și pentru toți ceilalți care vor alege să folosească servicii de turism când situația o va permite.
Însă în lipsa unor măsuri inteligente și prompte la nivel național (așa cum sunt asumate de alte guverne europene) care să atenueze impactul major al blocării circulației persoanelor și a banilor, generând lipsă de lichiditate, va reuși să omoare un domeniu în creștere, care fără îndoială ar fi putut participa la resuscitarea economică după atenuarea efectelor virusului. Dar și la resuscitarea moralului unei populații marcate de situația de blocaj căreia trebuie să ne conformăm întocmai cu toții.
Cei mai mulți dintre tour operatorii serioși și cu responsabilitate asumată față de breaslă și față de clienți nu au luat în vedere, nici ca și ipoteză, anularea contractelor și recuperarea avansurilor și nici măcar suspendarea contractelor la nivelul plăților actuale, ci vor să găsească împreună cu hotelierii soluții să-și poată păstra contractele în aceleași coordonate de capacitate. Însă, justificat în contextul existent, au precizat clar și onest că plățile datorate către hoteluri nu vor mai putea fi plătite potrivit scadențelor contractuale, ci numai parțial în următoare două luni și neapărat cu necesitatea extinderii termenului de plată cu încă două luni. Cu toții sunt de acord că așa este corect să se acționeze, susținând astfel și interesele clienților, păstrând deschisă posibilitatea de a le oferi sejururile la datele rezervate, eventual, sau la alte momente convenite reciproc. Rambursarea banilor este absolut imposibilă la acest moment, acei bani încasați în lunile din urmă fiind deja plătiți de agenții către hotelieri, care la rândul lor i-au cheltuit pentru pregătirea hotelurilor cu precădere din stațiuni în vederea deschiderii preconizate pentru finalul lunii aprilie, însă înainte de apariția problemei virusului.
Foarte mulți dintre antreprenorii care renovează hotelurile și-au fundamentat soluția finanțării bancare pentru investiții incluzând în planul de afacere și veniturile rezultate din plățile anticipate ale tour operatorilor, așa cum au făcut în fiecare an. Situația nefericită din acest an a înghețării pentru moment a tuturor încasărilor directe la hoteluri, a reducerii semnificative și decalării încasărilor de la tour operatori, poate bloca complet investițiile multor antreprenori, cu riscul de nu putea plăti lucrările executate, de a intra în litigii cu constructorii, cu riscul ca aceștia să solicite penalități de închidere înainte de termen a lucrărilor angajate ferm, dar mai ales cu riscul major de a nu putea termina lucrările până la momentul la care, din fericire, acest episod dramatic s-ar încheia și s-ar putea relua operarea hotelieră și turistică. În aceiași situație sunt și hotelurile care nu sunt supuse modernizării, care însă funcționează sezonier și au nevoie înainte de fiecare nou sezon de un capital de lucru consistent, pentru lucrări, mărfuri și personal, care să le permită reluarea activității.
Nutream cu toții speranța că ar putea intra în vigoare o serie de măsuri menite să susțină efortul tuturor antreprenorilor și să pondereze riscurile majore din economie în general, din domeniul serviciilor în particular, fiind domeniul nostru de activitate. Ce avem în trei săptămâni sunt numai măsuri timide, care nu au luat în seamă documentațiile trimise de patronate, asociații, profesioniști și greu se întrevăd decizii asumate și ferme pentru soluții prompte, eficiente și aplicabile. Nu judecă nimeni pe nimeni. Poate că sunt informații la care mediul de afaceri nu are acces, iar politicienii și guvernanții își bazează deciziile pe aceste informații încă neîmpărtășite cu mediul de afaceri. Există opinia unanimă că este esențială ajustarea modului de comunicare între mediul guvernamental și cel de afaceri și de asumare reciprocă a informațiilor prezentate și limitelor de acțiune relevate.
Dacă investițiile în domeniul turismului ar fi blocate de acum și până la momentul încetării epidemiei și ridicarea restricțiilor, atunci în luna iunie sau iulie nu vom avea hoteluri funcționale, ci multe șantiere neterminate și alte hoteluri funcționale, însă decapitalizate, fără resurse financiare și umane care să le permită să deschidă. La vremea normalizării, chiar și relative, a activităților economice, va reveni interesul, chiar și timid, pentru vacanțe și evenimente, iar tour operatorii vor relua vânzările și vor solicita hotelurilor să le fie furnizate clienților cel puțin serviciile pentru care au plătit deja. Dacă hotelurile vor fi blocate financiar până la momentul reluării activității, atunci nu vor avea nici resurse și nici timp să se pregătească operațional și să angajeze personal pentru deschidere și furnizarea serviciilor.
Fără terminarea la timp a investițiilor în stațiuni vor fi o mulțime de hoteluri nefuncționale, cu o imagine distrusă pentru că nu și-au putut onora contractele, cu avansuri semnificative pe care ar trebui să le returneze, fără însă să aibă vreo sursă, și cu o afacere cu o cotă de piață prăbușită la zero pentru câteva sezoane viitoare. Valorificarea în piață a unui astfel de activ neterminat și compromis comercial ar fi o pagubă pentru orice bancă (asta dacă cineva ar fi interesat de achiziție, chiar și speculativă). Care ar fi avantajul statului că în loc de hoteluri renovate și funcționale, care să-și poată plăti taxele, să existe o mulțime de șantiere neterminate, hoteluri neoperationale și afaceri distruse? În schimb asumarea unor decizii curajoase ar da șansa multor investiții hoteliere în curs, cât și hotelurilor deja funcționale de a intra în sezon în plină forță, generând locuri de muncă, plătind salarii și taxe, participând astfel la reconstrucția economică, dar și la recuperarea psihologică a populației după tensiunea ultimelor luni.
Lipsa măsurilor de susținere adecvate ar însemna colapsul pe termen lung a nenumărate afaceri pe care antreprenori și hotelieri le construiesc de mulți ani cu mult efort, cu riscuri financiare și mereu cu speranța că mâine va fi mai bine. De îndată ce pericolul se va diminua sau din fericire va trece, entuziasmul și refularea tipic umane, sau specific locale, ar determina o cerere bruscă și masivă, iar multe hoteluri vor fi la acel moment șantiere neterminate sau încă nedeschise din lipsă de resurse, afacerile acelor proprietăți vor căpăta o imagine publică devastată iremediabil, huliți atât de tour operatori cât și de clienți. Unii dintre tour operatori ar putea ajunge în situații disperate în care să fie nevoiți să relocheze sute de client, care aveau rezervările confirmate în hotelurile încă neterminate sau încă nedeschise, neavând însă alternative de relocare pentru că atâtea câte vor fi la acel moment, locurile disponibile vor fi deja ocupate.
Imaginați-vă o astfel de situație raportându-vă la capacitatea totală a hotelurilor situate în stațiuni, din care scădem pe cele aflate încă în stadiu de șantier sau nedeschise. Ar fi o altă criză cu zeci de mii de protagoniști: clienți, agenți, hotelieri, inspectori de la tot felul de organisme ale statului, subiecte de presă, amenințări, avocați, etc.. Și inevitabil, falimente pe bandă rulantă, atât hoteluri cât și tour operatori, efectul fiind în lanț. Iar clienții vor apela în masă la organismele statului cerându-și dreptul la serviciile plătite, însă orice efort organizatoric, demersuri legale sau sprijin al altor hotelieri nu va determina găsirea locurilor de cazare libere. Și nici banii pentru rambursarea serviciilor neonorate. Operatorii hotelieri trebuie încă de acum sprijiniți să-și poată continua lucrările de investiții, de pregătire pentru operare și să aibă resursele minime care să le permită începerea operării la momentul în care activitățile se vor reluă.
Fără îndoială că subiectele de interes și cele maxim prioritare la acest moment la nivel național sunt de cu totul altă natură și că aceste probleme ar putea fi considerate de-a dreptul prozaice și complet neesențiale în raport cu tragedia globală și cea locală. Dar trebuie să ne asumăm datoria de a gândi în perspectivă, la rece, pentru că după ce toate dificultățile majore apărute acum vor fi fost depășite, să putem reveni cât mai curând la o relativă normalitate, una dintre nevoile majore ale unei societăți și a fiecărui individ în parte fiind chiar această normalitate. Puțină detașare și experiența câtorva zile de vacanță, ce păreau atât de departe, vor fi primele și cele mai solicitate servicii la fericitul moment în care am ieși din pericol. Va fi totodată primul și cel mai simplu mod în care oamenii să-și poată recăpăta încrederea în ei. Dacă nu acționăm acum, putem avea neșansa ca multora dintre semenii noștri să le oferim, din nefericire, încă o experiență traumatizantă, pe care am putea-o evita cu puțină atenție acordată la timp nevoilor antreprenorilor, care acum nu mai pot avea decât un singur sprijin, respectiv corecta înțelegere a nevoilor antreprenorilor de către decidenții politici și o viziune economică corectă a statului.
Din păcate, mulți dintre funcționarii statului nu au reușit să înțeleagă că singură ipoteză corectă în relația cu mediul de afaceri ar fi fost să asculte opiniile și soluțiile venite de acolo, să-i acorde atenția cuvenită și să aibă încredere în buna intenție, profesionalismul și onestitatea unei întregi comunități profesionale și de afaceri, dintr-un domeniu care ar putea să fie exact acel catalizator necesar al revirimentului economic după criza generată de virusul care, în cele din urmă va fi controlat. În schimb vor fi infinit mai greu de controlat efectele deciziilor tardive și incoerente, pleiada de efecte economice puternic negative și incorect evaluate, repercusiunile lipsei de acțiune fermă și consecințele profunde pe termen lung, sumar sau deloc anticipate.
Cu tot respectul, perspectiva asta nu poate fi evaluată, înțeleasă și interpretată corect de unii funcționari aflați într-un relativ confort al telemuncii și al salariilor întregi, cu oarecare detașare față de realitatea crudă. Este esențială implicarea în tot acest proces a unor profesioniști cu experiență în conducerea unor afaceri, cu noțiuni solide de antreprenoriat, cu o capacitate de înțelegere a interdependențelor în piață, de cunoaștere a resorturilor și specificitatilor domeniului analizat și de evaluare a riscului real de perspectivă, asumându-și decizii realiste, dar curajoase, ținând seama de un ansamblu complex de condiții, de piață și anticipând și asumând efectele pe termen lung a tuturor măsurilor luate.
Riscul ca mulți antreprenori din domeniul ospitalității să se blocheze iremediabil, cu consecințe pe termen lung, este mult prea aproape. Dacă în ultimii 30 de ani acest domeniu în ansamblul său și întreaga sa comunitate de afaceri au reușit întotdeauna să depășească lipsă de viziune și de interes a guvernelor, au reușit să treacă peste mari dificultăți, crescând și fidelizând angajați extraordinari (pe care acum ar trebui să-i trimită în șomaj), consolidându-se permanent exclusiv prin efortul și riscul asumat personal, investind în același timp în creștere și modernizare, rambursând creditele angajate, plătind la timp toate taxele statului, ținând piept funcționarilor verosi…, de data asta însă nimeni nu va mai reuși să scape din blocaj fără participarea reală a statului ca un partener de încredere, care să-și asume un rol activ în susținerea afacerilor private și să nu se mai limiteze doar la rolul de colector de taxe și de spectator detașat. Este timpul ca statul să își ia în serios poziția de “acționar” în orice afacere, de acolo încasând taxele cu care plătește întreg aparatul său birocratic și asigură acoperirea tuturor costurilor, de cele mai multe ori mult prea puțin eficient și transparent gestionate.
Acest text nu spune ce măsuri ar trebui adoptate și nici cum să fie redactate deciziile necesare, politicienii aleși și guvernanții desemnați, cu toții fiind în slujba țării și a cetățenilor, având exact aceste atribuții și obligații și, teoretic, fiind cei mai în măsură să evalueze corect și să decidă prompt, curajos și eficient în favoarea națiunii.
Textul ar trebui să ridice serioase semne de întrebare privind eficiența deciziilor luate până acum privind acele măsuri clare, juste și fără echivoc de susținere onestă și transparența a domeniul ospitalității, atât de așteptate de comunitatea de afaceri.
Nu sunt așteptate privilegii, pomeni sau ajutoare, ci decizii ferme, clare, curajoase ca oamenii să-și poată păstra locurile de muncă și antreprenorii afacerile. Și statul, sursa taxelor…
Paul Mărășoiu este consultant hotelier
