Mărturisesc că am fost sceptic în legătură cu suma cu care UE ne va ajuta să depășim criza. Acum, după ce am văzut totalul sumelor care ne vor veni, sunt mai optimist, dar, în egală măsură, și îngrijorat. Am să explic de ce: acești bani pot și trebuie să reprezinte șansa noastră de rezolvare a situației economice (dezastroase, după părerea mea, bună, după a Guvernului), dar și șansa unei relansări atât de necesare, dacă vrem vreodată să ajungem la nivelul de viață occidental.
Criza economică nu și-a arătat deeocamdată colții, părțile rele abia urmează să se vadă. Am fost ajutați de stat (mult-puțin, cât s-a putut) să trecem peste perioada de izolare fizică și stopare economică. Acum, când se fac primii pași de repornire a economiei, vom descoperi câte entități economice nu au supraviețuit, câți oameni foști activi au devenit șomeri (la care se adaugă cei din diaspora, reveniți în țară în lipsa oricărei șanse în Occident în această perioadă), cât am sărăcit, cât a scăzut puterea de cumpărare, cum s-au schimbat și pentru cât timp obiceiurile de viață sau de activitate economică.
Teama mea este că, pe fondul scăderii clare și indiscutabile a apetitului și puterii de cumpărare și a incertitudinii în ceea ce ne rezervă viitorul, se va ajunge, în timp scurt, mai ales la produsele de folosință îndelungată, la producție pe stoc cu consecințe economice dramatice: șomaj adițional, întrerupere ciclu economic cu afectarea industriilor pe orizontală etc.
Revin acum la banii europeni și explic succint de ce sunt îngrijorat: așa cum îi primim acum, tot așa (încă cu dobândă, mică, dar tot dobândă) trebuie în viitor să-i returnăm. Este o “moștenire “ serioasă, pe care o lăsăm generațiilor viitoare și nu cred că ne este permis să le amanetăm viitorul. Așa că avem obligația să folosim acești bani cu cap (cu mult cap), să-i punem la treabă cu folos, astfel încât să aducă plus valoare și din ea să returnăm ce am primit, fără să afectăm viitorul. Sunt îngrijorat și pentru faptul că acești bani nu vin din cer sau pentru că “Dumnezeu îți dă, dar nu–ți bagă și în traistă”. Cu alte cuvinte: noi, bani de la UE am tot avut de luat, dar, ce să vezi, suntem pe unul din ultimele locuri la absorbția de fonduri. Dacă se întâmplă și acum la fel?
Cred că prioritar este ca Ministerul Fondurilor Europene să se reformeze, depolitizeze și să se asigure că oamenii săi sunt super calificați și superpregătiți cu programe pentru absorbție. Cred că legislația absorbției fondurilor europene trebuie mult ușurată, debirocratizată și flexibilizată. În caz contrar, vom continua bunul nostru obicei de a avea absorbție proastă, dar explicații bune și folositoare doar pe plan local și, oricum, fără vreo valoare practică.
Cred că ne trebuie o strategie națională care să definească domeniile prioritare de investiție pentru viitor. Părerea mea (un simplu plătitor de taxe în această țară) este că, în cadrul acestei strategii, locuri prioritare trebuie atribuite sănătății, educației și investițiilor temeinice, consistente și de durată în infrastructură. Despre necesitatea investițiilor în sănătate și educație nu cred că are cineva nevoie de argumente, ci doar de programe serioase pe termen mediu și lung (și nu bianuale, cum se tot întâmplă în Educație, și efectiv nu știm spre ce ne îndreptăm). În caz contrar, vom fi o țară de căpșunari și, mai nou, culegători de sparanghel și nimic peste.
Referitor la infrastructură, aș vrea să detaliez și cred că din banii care pot fi accesați tebuie să facem mii de kilometri de autostrăzi, mii de kilometri de cale ferată pentru trenuri de mare viteză, irigații pentru toată suprafața arabilă a țării, canalizare și apă curentă până în ultimul sat. Nu sunt deloc nerealist, sunt dornic să ieșim din înapoiere, pentru că acolo unde e infrastructură, acolo vin investiții. Vreau investiții străine, dar cred cu tărie și în capacitatea noastră de a investi, de a produce, de a crea plusvaloare. Ce ne ține să lansăm proiectele pentru toate autostrăzile de care tot vorbim, să le licităm și chiar să începem lucrul la ele? Simplificați procedurile și prioritar să fie lucrul efectiv.
Mai cred că trebuie investiții în energie cu impact direct și imediat în scăderea prețului la consumator pentru gaze, energie electrică și petrol. Uitați-va ce prețuri ridicol de mari plătim pentru gaze și energie electrică și raportați asta la nivelul nostru de viață comparat cu alte țări. Un preț redus la aceste utilități (bazat pe faptul că suntem deținători mari de resurse) ar permite relansarea multor industrii falimentare în acest moment (petrochimia și nu numai) cu avantaje enorme pentru buget. Pe lângă avantajele economice, toate acestea ar avea și rolul de a ocupa forța de muncă disponibilă, prioritate clară a anilor acestora.
În agricultură trebuie investiții și know how pentru produse prelucrate în loc de export de materii prime și import de produse finite care înglobează plus valoare în alte țări și costuri mai mari pentru consumatorul român. Cred că ar trebui cât de repede posibil lansate atât către micii întreprinzători, cât și către marile investiții programe de stimulare pentru mărirea capacității de producție sau a cifrei de afaceri, programe de stimulare a creșterii numărului de angajați (plătitori de taxe, nu primitori de ajutoare de șomaj).
Am scris aceste idei sumare în simplă calitate de cetățean, dar sunt sigur că cei din Guvern, plătiți și numiți pentru asta, au deja un plan clar structurat și sunt pregătiți să capacităm toți banii de care vorbim. Nu-i așa?
Ce cred că NU ar trebui să facem cu banii europeni (nici măcar cu o parte din ei): cred că Guvernul ar trebui să NU cadă în plasa anului electoral și a cheltuielilor populiste care derivă de aici. Astfel de cheltuieli NU aduc beneficii economice, ci doar electorale, dar sunt și imputabile factorilor decizionali. Sunt sigur că NU a fost scopul pentru care banii UE vor veni.
Marian Alecu este cel care a adus McDonald's în România și a condus mulți ani operațiunile lanțului de restaurante. Alături de fratele și de fiul său deține sau este acționar în mai multe companii cu afaceri în domeniul hotelier, restaurante, producție de bijuterii și consultanță
