Dragoș Anastasiu, proprietarul grupului de firme Eurolines, a vândut o cotă din afacerea pe care o deține către un grup german din domeniul turismului. Tranzacția a fost confirmată de aprobarea Consiliului Concurenței. Nu se știu, deocamdată, clauzele importante ale vânzării. Adică, suma tranzacției și cota de participare vândută. Nu se știe, de asemenea, dacă Dragoș Anastasiu își va păstra un pachet important de acțiuni și mai ales dacă va rămâne să conducă firma sau firmele și după tranzacția cu grupul german.
Afacerea readuce în discuție o serie de teme legate de viziunea antreprenorului român. Adică, în ce măsură companiile românești au forța, priceperea și determinarea de a-și internaționaliza afacerile, adică de ase extinde și în afara României. Exemplele sunt destul de rare și ele reprezintă excepția, nu regula.
S-a discutat despre capacitatea antreprenorilor români de a aplica principiile guvernanței corporative, adică de a putea trece, pe măsură ce firma crește, de la statutul de „oneman show”, la cel de președinte al consiliului de administrație.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Adică, de a putea să construiască o structură a companiei care să poată fi condusă și în situația în care fondatorul firmei dispare din companie, din diverse motive, pentru o lună, un an sau chiar definitiv.
În fine, s-au comentat intens motivele pentru care antreprenorii români se decid să vândă afacerea către o companie internațională. Explicația întreprinzătorilor români este aproape identică de fiecare dată și sună în felul următor: am vrut să aduc capital și expertiză în firmă și un investitor de anvergură. Poate fi valabilă. Dar, printre posibilele motive, s-a adăugat de fiecare dată și un tip de oboseală a antreprenorului român, după ce timp de două decenii s-a luptat cu piața și autoritățile. S-a mai spus că întreprinzătorii români sunt lipsiți de curaj și viziune și din acest motiv apelează la cel mai facil mod de a-și dezvolta firma: renunțarea la pachetul majoritar sau vânzarea integrală a companiei. În funcție de suma primită și de planurile de viitor ale întreprinzătorului.
Au fost destul cazuri de antreprenori români, în ultimii ani, care și-au vândut afacerea. Nu este nimic de blamat în această decizie. Dar, o strângere de inimă, din partea celor care urmăresc mediul de business din România, există. Regretele sunt cu atât mai mari în cazul lui Dragoș Anastasiu.
Povestea antreprenorului este deja cunoscută. Medic stomatolog, fugit în Germania înainte de anul 1989, reîntors în țară după 90, când începe să facă afaceri. În 25 de ani, creează unul dintre cele mai mari grupuri românești de firme din domeniile transportului rutier de persoane și turismului. Dar, Anastasiu a fost în ultimii ani mai mult decât antreprenor. A devenit unul dintre vectorii cei mai importanți ai mediului de business. Charismatic, implicat și convingător. A fost în urmă, cu câțiva ani, una dintre gazdele unui show de televiziune dedicat antreprenoriatului, o prezență constantă în mass-media, acolo unde este bine primit de jurnaliști și de public, Dragoș Anastasiu a devenit în ultimii ani o porta-voce a mediului de afaceri. Anastasiu este în prezent președintele Camerei de comerț româno-germane și unul dintre liderii asociației de business Coaliția pentru Dezvoltarea României. Din aceste calități, Dragoș Anastasiu a luptat cu autoritățile pentru o legislație mai coerentă, a vorbit despre antreprenoriat, a pledat pentru afacerile românești și i-a inspirat, se poate spune, pe noii antreprenori români.
De aceea, tranzacția lui Anastasiu cu operatorul german este cu atât mai dureroasă. Nu știm acum planurile de viitor ale lui Dragoș Anasatsiu. Nu știm dacă se va dedica reprezentării mediului de business din România sau dacă va rămâne implicat în afacerea pe care a construit-o sau dacă își va lua un an sabatic. Este dreptul lui să aleagă oricare dintre variante. Numai că vânzarea companiei îl va pune pe Dragoș Anastasiu, de fiecare dată când va apărea în mass-media, speaker la o conferință sau când va vorbi în numele mediului de afaceri, în fața aceleiași întrebări nerostite: „Și tu, Dragoș?”
