- Cizmarul agramat din Scornicești și-a însușit meritele unei întregi generații de diplomați ce a asigurat independența României de Moscova încă din anii ’60, și cu precădere ale liderului PCR de dinaintea sa, Gheorghe Gheorghiu-Dej; însă în plan economic a reușit să prăbușească industria ce abia se re-construise -
- Nostalgicilor, plângând după industria grea poluantă și perdantă din trecut și după investițiile energetice, voi îl tot pomeniți pe Ceaușescu, dar de Gheorghe Gheorghiu Dej și de cei din generația sa nu ați auzit?! Istorie recentă și istorie economică știți oare!? -
- În Management în general și în Project Management și Portofolio Project Management în special, rezultatele proiectelor complexe se văd după minim 2-3 ani în zona microeconomică (companii de industrie, agricultură sau servicii) și după nu mai puțin de 5-7 ani în zona de mari proiecte (energie și petrol-gaze, autostrăzi și căi ferate, combinate de industrie grea, strategii industriale, de export sau... un exemplu contemporan, la Primăria Municipiului București ș.a.);
- România a urcat ca PIB și Industrie fix până în 1971-1972 – arată un fabulos grafic de la BNR -, adică până la 6-7 ani de la preluarea puterii de către Ceaușescu; apoi a urmat o cumplită cădere; este evident că dacă a avut vreun merit pentru industria aceea (imensă, poluantă și generatoare de mari pierderi care mâncau resursele și anulau zonele viabile), meritul aparține aproape 100% generației de comuniști ai lui Dej, care au forțat independența față de Moscova
Porțile de Fier I – Hidrocentrala-vedetă, dar și barajul de la Bicaz sau cel de la Vidraru, relansarea Industriei grele în România, independența Diplomației Românești pe plan mondial – toate gândite, planificate, în foarte mare măsură realizate cu ani buni înainte de venirea cizmarului-agramat “Ceașcă”.
Bănuiam toate acestea, contraziceam mulți “nostalgici” pe Facebook, pe forumurile unor ziare și site-uri de știri, din surse ca Wikipedia; totuși, până nu am văzut super-documentarul TVR “MOȘTENIREA CLANDESTINĂ” al admirabilei ziariste Monica Ghiurco, nu eram pe deplin edificat. Acum sunt!
Nicolae CEAUȘESCU, zis și “Ceașcă” (îl apelez cu porecla recentă – făcuse foarte mult rău generației mele) - cizmarul-agramat care a ajuns la putere în 1965 și-a arogat merite care nu erau ale lui, erau ale unei întregi generații de lideri comuniști sau doar profesioniști - diplomați, ingineri, economiști, arhitecți.
În conștiința publică a românilor bombardați cu mesaje-cheie ale trollilor Kremlinului – conduși cu mână forte de veritabili PSIHOLOGI GRU (spionajul militar al Rusiei putiniste) -, tot apare leit-motivul “pe vremea lui Ceașcă era mai bine”, cu variațiunile “aveam industrie”, “plătisem datoria externă”.
Voi demonta mai jos câteva din aceste MITURI, iar scopul acestui comentariu nu e de a le dărâma pe toate (necesită un serial cu zeci de episoade), ci de a demonta Mitul nr. 1: că Cizmarul ce se autointitula “geniul din Carpați” ar fi avut el meritul (RE)-INDUSTRIALIZĂRII României, al ELECTRIFICĂRII generalizate, al deschiderii economice și tehnologice către Occident, al independenței față de Moscova.
Da, a contribuit la ele ca lider cu valențe de independență față de URSS, dar toate fuseseră preluate de la generația de dinaintea sa, condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej și de diplomații ancorați în strălucita istorie a școlii diplomatice a țării, ilustrată de președintele Ligii Națiunilor, Nicolae Titulescu.
Toate acestea se găsesc deja în mii de materiale de arhivă și în zeci, sute de sinteze, dar eu le-am asimilat cel mai bine din scrierile istoricului Petre OPRIȘ:
Și din super-documentarul TVR “MOȘTENIREA CLANDESTINĂ” al admirabilei ziariste Monica GHIURCO, cu primele episoade realizate încă din 2011, intrevievând istorici români și preponderent pe baza muncii istoricului american Larry Watts, foarte bun cunoscător al țării noastre și al “lagărului socialist”:
http://tvr1.tvr.ro/emisiuni/mostenirea-clandestina_4837.html
https://www.youtube.com/watch?v=iyt2yg-hgCs
https://www.librariadelfin.ro/carte/fereste-ma-doamne-de-prieteni-razboiul-clandestin-al-blocului-sovietic-cu-romania-larry-watts--i18009
Și după ce Ceașcă a contribuit și el, cocoțându-se pe meritele generației ce a creat și pus în operă aceste concepte de INDEPENDENȚĂ ECONOMICĂ și chiar POLITICĂ EXTERNĂ față de MOSCOVA, același Ceașcă a nenorocit o țară, o economie și o industrie abia (re)puse pe picioare după WW2 (al Doilea Război Mondial) cu tot ce a urmat:
CITEȘTE ȘI Opinii: Cum arată firma “Statul Român” SA în pragul alegerii noului consiliu de administrație- cultul personalității de tip Nord-Koreean – după vizitele din R.P. Chineză și Coreea de Nord din 1971,
- DEFAULT-ul = incapacitatea de plată a României din anul fatidic 1982,
- fanatismul și orgoliul de a achita post-factum o datorie externă ce deja eșuase cu acel episod 1982 și pe care creditorii nu o mai doreau (da, nu vă mirați, pentru că așa funcționează piețele financiare !),
- a plusat cu înfometarea populației, cu lipsa căldurii și a curentului electric, cu
- lipsa oricărui divertisment în afara Cântării României și a (da, neo-legionarului!) Cenaclul Flacăra, cu
- cenzură atotcuprinzătoare și în paralel cu delațiunile informatorilor Securității, dar și cu
- sute de milioane (total miliarde de dolari) sifonate către lideri din Africa și Orientul Apropiat pentru că se credea mare „broker” pe glob, sau cerșind o diplomă de Doctor Honoris Causa soției „CO2”.
Ca economist & finanțist, afirm aici cu tărie că decăderea Industriei României la un veritabil morman de fiare vechi nu se datorează decât 1/3 “privatizărilor frauduloase” din anii ’90, în timp ce 2/3 au venit din LIPSA RETEHNOLOGIZĂRII. Plus efectul de Management & Project Management amintit la început, care face ca rezultatul politicilor în proiectele complexe să se vadă după o perioadă de minim 5-7 ani.
“Țăranul mincinos” (apud de Charles de Gaulle) din Scornicești nu putea înțelege ce e aceea AMORTIZARE în Economie = bani puși deoparte, o cheltuială “fictivă” în Contul de Profit și Pierdere, dar Zero în Cash-Flow, tocmai ca pe baza ei să REÎNNOIEȘTI UTILAJELE și Echipamentele: autovehiculele la 5 ani, strungurile la 7-8 ani, halele metalice la 15-20 de ani, clădirile de zidărie la 25-40 de ani ș.a.
El a “poruncit” ca toți banii realizați să fie canalizați spre Export (cu orice cost, chiar și cu pierderi) și spre o Datorie Externă nu foarte mare ca sumă (de . 10-12 miliarde de dolari atunci, echivalent cu 30-36 de miliarde de dolari de azi la paritatea de dolar-inflație). Datorie pe care oricum nu o voia nimeni. De ce? Creditorii, când ai incapacitate de plată, o cedează unor RECUPERATORI (firme de colectare creanțe).
Așa că Industria relansată cu licențe din Franța, Anglia, Germania, Suedia a rămas inevitabil în urmă...
Mai mult, afirm cu tărie că noi nici NU AM AVUT INDUSTRIE în Republica Socialistă România, în sensul economiei moderne: una este să produci un Renault 12 - concept, design și proiectare din Franța -, redenumit aici Dacia 1300, să reușești să îi adaugi abia un AMĂRÂT DE ELERON în 20 de ani (calitatea pieselor și a motoarelor scăzuse alarmant în toți acești ani – apropos, Dacia tatălui meu a avut motorul capsulat 20 de ani, fiind un set-motor de origine franceză) și să redenumești modelul “Dacia 1310” doar că ai reușit să schimbi eleronul și tampoanele de cauciuc…
Și cu totul alceva este să proiectezi și să produci AUTOMOBILE care își REÎNNOIESC GENERAȚIILE și modelul la fiecare 3-4-5 ani, în funcție de noi tehnologii, noi cerințe și preferințe ale Clienților; priviți la Dacia Renault de azi: de la Logan 1 la 2 și azi 3, plus Duster 1 și 2 și 3, plus alte 5-7 modele.
Un echipament de producție cu numele de TRACTOR face John Deere: ultimul său model ară singur, fiind condus pe brazdă după satelitul GSM; și nu Tractorul Brașov (fie-i țărână ușoară), care, după o licență italiană Fiat, a rămas la 2-3 modele vândute în țări înapoiate precum Iranul islamist aflat sub sancțiuni.
Noi nu produceam nimic vandabil pe o piață liberă, care să asigure CLIENȚI RECURENȚI. Tot ce exportam era fie pe << BARTER >>, fie fel de fel de donații pe ruble convertibile în zone de război (Irak).
Câteva date relevante în cele ce urmează, care arată că, deși în conștiința publică de azi, în mintea NOSTALGICULUI Suveranist-Izolaționist – apare mereu Ceaușescu, de fapt era vorba de “Ghe-Ghe Dej”:
ELECTRIFICAREA
Barajul Bicaz – conceput de Dimitrie Leonida în 1908, proiectat ISPE 1949-1050, construit 1950-1960.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Izvorul_Muntelui
Barajul Vidraru = dat în folosință în 1966, e clar că Ceașcă nu a contribuit nici cu 5-10% la acest proiect. Un astfel de proiect se realizează în 10 ani, din care 3-4 ani proiectarea și minim 5-6-7 ani construcția.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Vidraru
PORȚILE de FIER I = HIDROCENTRALA-VEDETĂ: gândită de un hidroenergetician român încă din 1922, proiectată după discuția lui Dej cu Tito în 1955, finanțarea în 1960-1963, iar construcția între 1964-1972.
<< Ideea amenajării potențialului hidroenergetic pe Dunăre a aparținut unui român încă din anul 1922. Este vorba de reputatul hidroenergetician Dorin Pavel, român născut în zona Sebeșului, care a îndrăgit foarte mult ideea amenajării unei hidrocentrale pe Dunăre și a plecat să studieze la Politehnica Zurich. După ce a absolvit Politehnica la Zurich, revenind în țară, ani în șir și-a petrecut concediul pe malurile Dunării și a întocmit 3 scheme de amenajare, povestește Mariana Drăghia, muzeograf la Porțile de Fier.
De una dintre ele s-a ținut cont atunci când, în 1955, Gheorghe Gheorghiu Dej i-a prezentat liderului Iosif Broz Tito această idee. În 1956, prin hotărârile adoptate la București și Brioni s-a decis utilizarea uriașului potențial hidroenergetic comun al Dunării în interesul ambelor țări prin realizarea unei hidrocentrale în sectorul Porțile de Fier. În perioada 1956-1960, Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH) București și Institutul Energoprojeckt Belgrad au elaborat un Memoriu tehnico-economic prin care au propus amenajarea și utilizarea potențialului hidroenergetic al sectorului comun prin două sisteme hidroenergetice și de navigație amplasate în profilul Gura Văii – Șip km D 943 în prima etapă și în profilul din zona Gura Văii-Raduievat în etapă următoare. Guvernele celor două țări au aprobat Memoriul în anul 1960. Toate documentele privind proiectarea, execuția, obligațiile reciproce și exploatarea cuprinse în Acord și Convenții au fost semnate la 30 noiembrie 1963 de către conducătorii celor două state. >>
https://historia.ro/secțiune/general/secretele-barajului-porțile-de-fier-cum-a-fost-576504.html
Așadar Ceașcă doar a vegheat la terminarea în termen a construcției – împreună cu statul vecin, Yugoslavia lui Tito -, dar nu era defel proiectul lui: gândirea (conceptul), proiectarea efectivă, cooperarea internațională și finanțarea, organizarea de șantier, demararea = toate erau gata când a venit la putere.
INDUSTRIA GREA
Generația lui Ghe-Ghe Dej a luat decizia să investească masiv în Industria GREA. Sovieticii – cu a lor planificare atotcuprinzătoare – rezervaseră un rol de GRÂNAR pentru România, veche țară agricolă.
România avuseze demult Industrii Grele, dezvoltate puternic sub Carol al II-lea: locomotive, oțelării, utilaje petroliere, construcții de automobile (Ford la București) sau avioane (IAR din 1925 la Brașov) ș.a.
Normal că și sub comuniști această tradiție merită continuată și chiar extinsă. Este meritul liderilor comuniști ai României de după anii ’60 că nu au “stat în banca lor” să se resemneze doar cu statulul de țară agrară rezervat nouă de Moscova în cadrul lagărului CAER/Varșovia, după infamul episod YALTA.
DESCHIDEREA de POLITICĂ EXTERNĂ, dar și de RELAȚII ECONOMICE și TEHNOLOGICE cu OCCIDENTUL
Personal, și eu credeam în mod fals că sub Ceaușescu a avut loc “dezghetul” față de Vest și tehnologiile Occidentului – fie licențiate, fie furate efectiv de divizia externă a Securității. Așa era “PR”-ul epocii: vizita lui Nixon aici, vizita lui Charles de Gaulle aici, vizita lui Ceașcă cu caleașca la Regina Marii Britanii.
https://www.historia.ro/secțiune/general/articol/vizită-generalului-de-gaulle-la-bucurești
Dar vine documentarul TVR menționat mai sus și super-istoricii intervievați și se face lumină: sub DEJ, diplomații României și securiștii aferenți au mers în Occident, capitală cu capitală, și au recunoscut că NAȚIONALIZĂRILE anilor 1948-1950 nu au fost OK, România plătind niște despăgubiri (reduse ca valoare, de valoare simbolică, dar… gestul contează !), fiind astfel re-integrată parțial în LUMEA CIVILIZATĂ !
Istoricii menționează că România putea fi invadată în 1968 înaintea Ceho-Slovaciei, pentru că: aveam relații diplomatice și relații economice bune cu: China (R.P.Chineză), cu Yugoslavia lui Tito – ambele nealiniate de politica Moscovei -, cu Israel (după “Războiul de 6 zile” lagărului socialist i se trasase să rupă orice legătură), cu R.F. Germania. La Brașov s-a adus licența elicopterului AeroSpațiale pe nume Puma, iar sovieticilor le-a fost interzis accesul oficial la tehnologia aeronautică a tandemului Franța-UK.
https://ro.wikipedia.org/wiki/IAR_330
Dl. Bálint CSABA, membru în CA al BNR, într-o analiză publicată recent – noiembrie 2024, cu un Grafic fantastic (mai jos) - arată faptul că, după integrarea în UE și NATO, țara noastră România a reușit să rupă << lanțurile subdezvoltării >> în raport cu Occidentul Europei; anume că evoluasem nu mai puțin de 140 de ani (1860 – 2000), sub orice regim / “orânduire socială” între 20% și 40% din PIB PPS (paritatea puterii de cumpărare) în raport cu cele 5 mari țări vestice. Iar acum am ajuns la undeva >75% (2023 = 80% din media U.E. ce cuprinde și statele estice; graficul cu <70% e cu anii din vremea Pandemiei).
Iar de aici și CONFIRMAREA perfectă a tezei îndrăznețe - dar susținută de fapte, cifre, statistici - din editorialul meu: CEAUȘESCU A DĂRÂMAT practic în plan economic – PIB și Industrie - ce începuseră să construiască Comuniștii-“Suveranisti față de Moscova”, dar “Non-Izolationiști față de Vest” ai lui DEJ!
Bálint CSABA: << Analizând evoluția PIB-ului pe cap de locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare (un etalon relevant pentru măsurarea progresului economic și a convergenței) din 1862 până astăzi, în comparație cu țările dezvoltate din Europa de Vest (Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Spania), descoperim o evoluție surprinzătoare, culminând cu o performanță remarcabilă în ultimii ani. >>
https://opiniibnr.ro/epoca-de-aur-și-formulă-succesului/
În grafic se vede anomalia “spike” dintre anii 1945-1950, când pare că am ajuns la 50%, dar de fapt era vorba de FOAMETEA de după WW2 (când și nouă Sovieticii ne luaseră grânele, dar și Occidentul abia pornea relansarea sub Planul Marshall; așadar acel spike nu era dezvoltare, ci aliniere întru foamete)…
Dacă priviți ca << zoom >> pe anii 1960-1972 ( = epoca independenței față de URSS, iar în plan economic finalul epocii Dej politice 1965 PLUS cei 5-7 ani pentru a vedea efectul economic al acelor decizii luate), apoi pe anii 1972 – 1996 (adică Epoca Ceaușescu d.p.d.v. economic = Politic 1965-1989 PLUS cei 6-7 ani să vedem consicintele politicilor sale), vedem așa: sub DEJ am urcat de la un palier de 28% față de Vest la un 34%; în timp ce Ceaușescu ne-a prăbușit de la acel vârf comunist de 34% la doar 19% ! / azi >75%.
Nu sunt deținătorul adevărului absolut. Cum nimeni nu este. Dar îmi asum cele scrise. Invit pe această cale pe oamenii competenți - și mai citiți ca mine din domeniile menționate (Istoricii mai ales) - să mă corecteze, să clarifice aspecte tratate rapid sau dintr-un unghi prea puțin studiat de către subsemnatul.
În final, bănuiesc că și Gheorghe Gheorghiu Dej are mâinile pătate de sânge. Este treaba istoricilor să judece moștenirea sa, e treaba Justiției să judece puținii torționari din acele vremuri ce încă mai trăiesc.
Sute de mii de români au murit sau au suferit în lagăre de muncă și tortură din cauza lor. Zeci de milioane am suferit din pricina comunismului / a economiei centralizate și planificate / a cenzurii și a delațiunilor.
Aceast editorial nu este despre a-l reabilita pe “Ghe-Ghe Dej”, ci despre a arăta cât de ANALFABEȚI FUNCȚIONAL sunt NOSTALGICII – nu doar pe Drept / drepturile omului, ci și pe Economie și pe Istorie.
Dacă România de sub comuniști a avut ceva bun – independență în politică externă față de Moscova, deschidere față de noile Tehnologii brevetate în Occident, o încercare de a revitaliza Industria, ei bine, acestea nu au fost meritul lui „Ceașcă”, ci al unei generații întregi de lideri, de diplomați, ingineri, economiști, arhitecți. Ce a făcut Ceaușescu a fost să se cocoațe și să își aroge meritele lor, iar apoi – orbit de cultul personalității preluat după liderii Nord-Koreeni - să își bată joc de toate aceste realizări.
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri.
