Cu toate acestea, negativismul de la nivel macro nu se regăsește și la cel micro, unde avem frecvent discuții despre oameni talentați, companii de succes și exemple de creativitate românească.
Mă uit în jur și văd companii și proiecte românești de care ar trebui să fim mândri, de la construcții de infrastructură și producție industrială, la software avansat și produse alimentare de calitate. România a început să producă tot mai multe exemple de performanță, companii care inovează, echipe care câștigă contracte internaționale, proiecte românești care concurează la cele mai înalte standarde. Și o fac în condițiile unui dezavantaj al resurselor, al susținerii publice și al moralului național, pentru care România de succes încă nu a apărut, în ciuda dovezilor din jur. Avem din ce în ce mai multe dovezi că știm să facem lucruri de calitate.
Și totuși, această realitate nu se reflectă în felul și în narativele prin care ne prezentăm ca țară atât nouă înșine, cât și celor din afară. Poveștii naționale îi lipsesc elementele reușitelor naționale și individuale, iar aceasta este o problemă pentru că percepția are prostul obicei de a deveni realitate. Rezultatele sunt acolo, palpabile, respectate, dar fără a fi internalizate și promovate.
Avem excelență, dar avem și vizibilitate și conștientizare? Avem performanță (atât cât este ea, dar este!), dar avem și curajul de a o revendica? Este o contradicție care ne urmărește de ani buni și care ne împiedică să ne purtăm cu demnitatea unei țări ce știe, de fapt, foarte bine ce poate. Rezultatul acestor lipsuri care pornesc de la românii de rând și ajung până la nivelul elitelor politice sau de business a fost demoralizarea națională.
Universitatea Harvard ne plasează printre primele 20 de economii ale lumii după complexitatea industrială, iar aici nu e doar un compliment academic. E o confirmare a ceva ce simți când vorbești cu antreprenori și companii românești: oamenii știu ce fac. Au know-how, au expertiză, au rezultate. Ele nu sunt apărute din neant, ce ne-ar permite să le calificăm drept excepții sau accidente. Ele decurg din tradiția românească de forță în domenii dificile: inginerie, energie, agricultură, automotive, IT.
Dar aici apare problema: noi nu comunicăm bine cu noi înșine și, prin urmare, nici cu restul lumii, unde fiecare român trebuie să fie și un ambasador. Și atunci apare întrebarea strategică: ce facem cu această valoare? Cum o împachetăm? Cum ne prezentăm pe noi înșine, acasă și în lume?
Exemple de excelență românească sunt multe. CIS Gaz și Dextron, două companii românești care derulează proiecte complexe în Africa, arată exact tipul de curaj strategic de care avem nevoie. Ele operează într-un mediu dur și pe piața competitivă a unui domeniu complex, infrastructura critică. Provocările țărilor în curs de dezvoltare descurajează multe companii, iar prețul eșecului poate fi semnificativ, însă aceste zone sunt cele cu potențialul de creștere masiv pe termen lung.
TeraPlast este alt exemplu de care să fim mândri. Într-o lume industrială dominată de giganți, TeraPlast a reușit să devină nu doar relevantă, ci și respectată. A investit, a crescut, a produs calitate. Un actor românesc matur, care arată că se poate.
În IT, UiPath a pornit ca startup românesc în domeniul automatizării și acum compania e listată la bursă în SUA și investește, la rândul său, în startup-uri de viitor în domenii precum inteligența artificială. Avem companii precum Bitdefender, un campion global al securității cibernetice. Iar AROBS, companie născută tot în România, este unul dintre acele exemple de „creștere organică sănătoasă”.
În aceeași categorie a campionilor locali intră și eMAG, un exemplu vizibil de companie românească ce a reușit să crească inteligent, consecvent, până la nivel regional. Toate aceste exemple arată că putem excela: avem antreprenori dedicați și produse competitive.
România este o piață substanțială, sofisticată și matură, care este atrăgătoare pentru investitori din regiune, iar competiția devine tot mai dură. Antreprenorii români au nevoie de sprijin, nu prin bariere economice sau subvenții care să încurajeze letargie și neperformanță, ci prin patriotism economic inteligent. În loc de șovinismul economic pe care oamenii îl asociază cu această sintagmă, propun o abordare serioasă și matură.
Țările pe care le asociem cu un nivel ridicat de dezvoltare au încurajat comportamente și atitudini de consum și de investiții prosociale, cerând în schimb performanță locală și internațională. Aceste trebuie să fie un nou contract social – să avem curajul să producem românește, să cumpărăm românește, să susținem capitalul românesc, să-i cerem performanță și, în același timp, să îi recunoaștem meritele când livrează. Respectul de sine nu poate fi externalizat, iar absența sa nu poate fi compensată. Trebuie să pornească cu noi înșine.
Nu pledez pentru o închidere, care ar fi prescripția standard de acum un secol, ci dimpotrivă - înseamnă să avem suficientă încredere încât să jucăm deschis și să lăsăm competiția să formeze excelența.
Consider următorul mare salt al României nu este doar unul economic, ci unul mental care-l va susține pe cel economic. România globală începe cu România locală. Ca să investim serios în imaginea noastră acasă, trebuie să ne schimbăm câteva reflexe. În primul rând, să începem să vorbim public despre performanțele românești, nu doar despre eșecuri. Să definim un narativ care include succesul României, dar și aspirații realizabile, un Romanian Dream.
Trebuie să cultivăm respectul pentru performanță și competitivitate, începând prin a le recunoaște ca atare. Iar curajul pasului următor începe tocmai de aici, din normalizarea succesului individual, organizațional și național. E un exercițiu de mentalitate, dar e singurul care poate transforma succesul într-o parte a identității naționale. El este deja parte din realitate, dar nu este parte din discursul și percepția care ne acompaniază drumul spre dezvoltare. Iar aceasta este o vulnerabilitate strategică care, din păcate, poate fi ușor instrumentalizată de alții.
Radu Magdin este CEO al Smartlink Communications și consultant și analist de risc (geo)politic
