O regulă nescrisă și păcătoasă zice că dușmanul nu are niciodată dreptate. Poate să baliverneze și că 1+1=2, tot i se va găsi nod în papură cu această ultimă nemernicie. Urmărind postările din social media, articolele de pe saituri, discuțiile din studiourile TV și monoloagele din podcasturi, nu pot decât să constat că dracul e mai negru decât găurile negre care absorb energia Universului. Deși pare de succes, această tactică propagandistică eșuează pentru că îi convinge exclusiv pe cei convinși și îi gonește pe indeciși. În fața tornadei de acuze pe care nu le mai crede, orice om cu scaun la cap cade pe gânduri și-și rupe noada.
Am să dau un exemplu. Înainte de alegeri, Giorgia Meloni a fost împroșcată cu epitetele pe care le întâlnim și la noi: fascistă, anti-europeană, putinistă. Ce să vezi? A fost aleasă, conduce Italia de doi ani, a sprijinit Ucraina din prima zi, e pro-europeană, ba, mai mult, este președintele Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni. Auzi, bade. Și conservatoare, și reformistă. Ce să fie asta? Stuțo-cămilă? E, cum vă spusei, eșecul propagandei. A fost Meloni nițeluș fascistă? A fost. A fost euro-sceptică? Nu prea. Din ce înțeleg, ea (și toată gruparea pe care o conduce) vede altfel Europa. „Altfel” nu înseamnă opus, ci „diferit”. Că mă întreb: este Europa Unită de azi cea mai bună formulă? Am și eu îndoieli. Între noi fie vorba, o societate normală și cu adevărat democratică e musai să aibă cât mai multe păreri, tendințe, soluții, unele absurde, atele tâmpite.
Da, tâmpenia, în limite rezonabile, e necesară, ca turnesolul. O societate în care firul roșu al unui partid sau al unei ideologii e singurul corect nu este una democratică. O societate normală are forma unui clopot Gauss. Orice deformare a curbei indică o societate disfuncțională.
Și acum să săltăm nițel elefantul din bucătărie și să scoatem de sub el dracul nostru cel de toate zilele, ăla negru, de respiră greu, suveranismul. Sper că ați observat că, mai ales în unele bule, cine nu e cu noi e împotriva noastră și cine nu e de acord cu toate (subliniez, TOATE) măsurile bruxelleze e automat câh, adică suveranist.
Așa să fie? Înainte de toate, mărturisesc că nu am simpatii în tabăra lor, dar mă enervează când adversarului meu i se pun în cârcă neadevăruri. Ele se vor întoarce întotdeauna împotriva celui care le proferează. Și am să încep cu resursele. Este oare normal ca o țară și populația ei să nu dețină controlul asupra propriilor resurse?
Aflu din presă că E.ON Energie România, unul dintre cei mai mari furnizori de energie electrică și gaze de pe piața locală, cu 3,4 milioane de clienți casnici și de business își vinde partea către MVM, companie de stat, controlată 100%, nu parțial, de statul maghiar. Nu-i vorbă, statul maghiar e vecin și prieten, dar, în același timp, adversar și concurent. E oare sănătos ca resursele unui stat să fie controlate, taxate și numărate de un alt stat? „Europenii” ar susține că așa cere șefa, adică Europa, că de aia a trebuit să scoată 20% din Hidroelectrica pe bursă.
Privind evoluțiile bursiere, am putut vedea, de curând, o operație stranie, prin care Hidroelectrica să fie preluată majoritar și ostil. Acțiunile au scăzut abrupt, astfel încât cine voia să cumpere ar fi cumpărat masiv și ieftin. Ești socialist, comunist, fascist dacă îți drămuiești și îți proteejezi fundamentul economiei naționale? Dar ungurii? Oare cum pot să scoată capul în lume cu o companie 100% de stat? Iar dacă întreb asta, te pomenești că mă împotrivesc economiei de piață, europenismului și sunt un jalnic suveranist?
O altă întrebare la fel de jalnică vine din informația că mari și mulți jucători economici de pe piață par să fenteze fiscul. De exemplu, în 2022, lanțul de retail Profi (fie-i țărâna ușoară în monumentul funerar Delhaize) a înregistrat o cifră de afaceri de 11,6 miliarde de lei și o pierdere netă de 286 milioane de lei, similar cu pierderile din 2021. În consecință, Profi nu a plătit impozit pe profit în acești ani. Măi, să fie! Mi-au dat lacrimile. Vă dați seama? Vine ditamai capitalistul cu bani de acasă. Și, asemenea lui, zeci de coloși cu picioare de lut care sprijină economia românească spărgând sistematic pușculița cu bani a familiei.
Mai ales că se știe cât de câinos e ANAF cu firmele mici la care, de data asta pe bune, se ciocnește patronul de contul poprit. Pricinosul, cârcotașul din mine nu crede și pace. El știe una și bună – din industrie, nu din servicii –, când o afacere generează pierderi, ea se închide, se vinde sau se relochează. Ei, dar România e Grădina Maicii Domnului, aici e un colț de rai și de ce nu ar fi și oleacă de paradis fiscal? Nu vă impacientați, cel care zice asta e sigur un agent provocator al lui Putin!
O altă castană fierbinte, dacă tot am vorbit de Meloni, este cea a imigrației. Sunt unul dintre cei care susține mișcarea liberă a pământenilor pe planeta lor. Dar sunt la fel de decis împotriva mișcării libere a bandelor de răufăcători, de fanatici, de teroriști și de profitori. E evident că nu numai România, dar Europa Unită e un tărâm magic unde se pot îndeplini toate visele. De aceea, e un aflux nesfârșit de emigranți. Dar mă întreb cu naivitate de ce nu emigrează toată populația țărilor defavorizate? De ce nu vin, din Africa și din Orientul Apropiat nu milioane, ci zeci, sute de milioane, toți oamenii?
Nu râdeți! În urmă cu mulți ani, să fugi din paradisul comunist era cel mai fierbinte vis. Îți riscai viața, înfruntai frigul, foamea, glonțul, săreai pârleazul și, odată ajuns dincolo, așteptai cu sufletul la gură în lagăr să te controleze autoritățile occidentale până și-n chiloți, chiar și mai adânc, dacă erai îndreptățit să ceri azil. Primirea la grămadă, fără nicio verificare, pe baza prezumției de nevinovăție a dus la creșterea insuportabilă a infracționalității.
Suedia, cea mai primitoare dintre țările europene, după Germania, se confruntă acum cu trei fenomene de neimaginat în urmă cu o jumătate de secol. Una dintre cele mai înalte rate ale criminalității, o populație terorizată și furioasă și o creștere vertiginoasă a partidelor de extremă dreapta. Sau te pomenești că și acestora din urmă li se spune, la grămadă, „suveraniști”? Nu m-aș mira. O astfel de întrebare nu putea veni decât de la un xenofob rasist și su… bversiv.
Din aceeași categorie hulită face parte îndoiala că Europa e pe drumul energetic bun. O Europă verde, în care copiii să poată respira un aer curat. Jos combustibilii fosili, jos CO2! Din păcate, un obiectiv fals. Europa (oamenii de știință o spun) contribuie cu 7% la încălzirea globală. Reducerea totală a emisiilor va lăsa în atmosferă celelalte 93% gaze. Efectul anti-seră va fi, cum am spus, zero. Dar vor exista (se și văd) efecte. Copiii ar putea, într-un viitor nedefinit, să trăiască într-o lume mai curată, doar că le va fi foarte, foarte greu să cumpere de mâncare și să se încălzească.
Suntem martorii unui dezastru tăcut. Industria constructoare de mașini se dezmembrează lent, dar sigur. Iar odată cu ea, miile, zecile de mii de furnizori cu milioane de salariați. Oamenii rămân pe drumuri. Oare nu era mai normal ca ritmul de re-înverzire european să fie mai suportabil? I-a întrebat cineva pe cetățenii direct implicați dacă ei aprobă termenele draconice? Ia spuneți-mi, vă rog, cu cine va vota un șomer care a lucrat douăzeci de ani în industria auto? Dar unul care a furnizat piese? Tacă-ți fleanca, comunistule! Trumpistule! (Pardon, suveranistule!)
În sfârșit, dar nu pe cel din urmă loc, chestiunea ideologică. Ceea am enumerat mai sus este cauzat de un lobby foarte inteligent și foarte insistent al unor minorități din câteva bule: economice, etnice, ideologice. Dorința cea mai mare a unei minorități proactive e să-și impună stilul, direcția de gândire în societate. Cultura woke, propaganda diversității, pedepsirea derapajelor rasiste, fasciste, misogine, xenofobe, rasiste, toate se manifestă, paradoxal, împotriva diversității de gândire. Sunt un apărător al dreptului de a fi așa cum ești, de a gândi cum te taie capul (dacă nu faci rău altora).
Traiul în societate te modifică treptat. Emigranții români reveniți din Occident s-au întors cu un know-how solid. Deci mentalitățile se schimbă prin construcție socială. Dar lent, prin experiență personală. Ceea ce, însă, mi se pare inacceptabil e apelul la ștergerea memoriei, a identității, a unei minime tradiții în favoarea unui esperanto cultural. Dacă tot ești pro-diversitate, atunci lasă-l și pe diversul care e anti-diversitate să aibă o părere.
Bunul simț a pierdut teren în fața ideologiei. O să-mi spuneți că e o exagerare. Sunt de acord. E o exagerare. Nu ne împiedicăm de fenomenul woke sau de propaganda LGBTQ+ la fiecare pas. Mai ales în România! Însă răsare de unde nu te aștepți, când nu te aștepți. Însă ideologia ultrareligioasă a lovit aici cel mai bine, din cauza vitezei, violenței și, deseori, a absurdului agresiv care îi mână în luptă pe activiști. E un subiect sensibil, fii, domne, precaut și nu înainta cu buldozerul!
De curând, la o manifestare anti-Georgescu, între 24 noiembrie și 1 decembrie, am urmărit o discuție între doi tineri. Erau ambii împotriva fascismului, pro-europeni, pro-libertate, dar unul dintre ei vedea familia ca fiind compusă dintre un bărbat și femeie, cu copil. M-am gândit imediat la bancul cu proful belgian care separă etnic flamanzii pe un rând și valonii pe altul. Ițic cel mic ridică două degete: „Iar noi, belgienii?”
Și vă întreb la sfârșit, ce facem noi cu ditamai elefantul din bucătărie?
(va urma)
Florin Iaru este scriitor și jurnalist, fotograf și tehnoredactor. A scris cărți de proză și poezie și peste 2.000 de articole
