- Competiția pieței de 27 țări e benefică pe termen mediu și lung, în ciuda presiunii pe termen scurt
- Oare chiar jumătate din mâncarea noastră vine din import? Atât de rău am ajuns?! Sau e o minciună?
- Ce opțiuni au antreprenorii noștri Agro-Food să ajungă la rândul lor în galantarele altor europeni?
În iureșul integrării noastre europene – care a împlinit deja o generație (25 de ani de la invitarea oficială) și a adus rezultate macroeconomice și de bunăstarea familiilor și gospodăriilor spectaculoase - de la 27% la 80% în PIB per capita la puterea de cumpărare -, am constatat toți că magazinele - fie “tradiționale” de cartier, fie noile supermarketuri sau giganticele nou-apărute hipermarketuri - sunt tot mai pline de branduri și produse “străine”. Scriu cu ghilimele străine pentru că unele sunt fabricate chiar la noi de multinaționale sub branduri internaționale, iar altele sunt produse așișderea la noi de antreprenori locali sub marca proprie de IKA* (mai rar LKA, ei pot fi producători integrați pe verticală).
* IKA = Internațional Key Accounts se numesc în jargon de vânzări / distribuție și retail, cele 9 mari rețele de magazine (a 10-a Cora fiind recent integrată de Carrefour); lor li se alătură pe piață și LKA (locale).
Este adevărat, importurile de bunuri de consum (FMCG) și cu precădere cele de alimente începuseră încă din anul post-revoluționar 1990, și nu doar cu celebrele portocale și banane. La noi, în economia noastră închisă și autarhică, sistemul Comunist neglijase total INDUSTRIA UȘOARĂ. Și mai ales pe cea Alimentară = numită azi Agro-Food, care era mult în urma celor din Ungaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Bulgaria, chiar RSS Moldovenească din componentă URSS. Din CAER, doar Polonia mai avea o economie asemănătoare cu a României, orientată masiv spre industrii grele, ineficiente și poluante.
COMPETIȚIA pieței de 27 țări e benefică pe termen mediu și lung, în ciuda presiunii pe termen scurt
E bine sau e rău că avem astăzi o economie deschisă? De fapt nu doar economie națională deschisă, ci mai mult: membri într-o piață unică de jumătate de miliard de oameni, formată din U.E. și țările din EFTA / Spațiul Economic European (Norvegia, Elveția) și UK, majoritatea consumatorilor fiind înstăriți.
Eu zic că e foarte bine – există abundență de produse în magazine și nivelul de calitate crește rapid odată cu Competiția, chiar dacă reversul economiei libere integrate pan-europene aduce presiune mare pe Antreprenorii locali ce nu au ajuns la economii de scală. Anume concurezi greu cu companiile mulți-naționale (TNC) sau cu sectoare întregi de IMM ce acționează concertat, după politici industriale bine concepute și executate: exemplul MERELOR din POLONIA este elocvent… și nu e vreo conspirație, Polonia chiar a ajuns No. 1 în Europa cu merele produse - 4 milioane de tone anual – și locul 4 în lume!
Așa apare tentația Protecționismului (parte din curentul Izolaționist / numit impropriu Suveranism). Și atunci mulți din producătorii României, în loc să înțeleagă principiile capitalismului și JOCUL PIEȚEI - cu bune și cu rele, cu presiuni concurențiale mari din partea mulți-nationalelor, dar și cu oportunități pe măsură pe piața cea mai mare de oameni înstăriți de pe Planetă -, mulți basculează spre curentul izolaționist și ar vrea că Statul să închidă granițele și să nu mai importăm alimente “de la străini”.
Am fost acum vreun deceniu în Brazilia – o uriașă putere agricolă pe plan global, însă față de noi membră a unei uniuni vamale-comerciale mult mai mici: cu toate că față de U.E. ar fi la 63% din populația totală, MERCOSUR are doar o țară foarte mare (Brazilia 212 milioane locuitori), una medie (Argentina 45 mil.) și 3 mici (Uruguay 3 mil., Paraguay 7 mil. și Bolivia 12 mil. locuitori). Ce m-a frapat?
Într-un supermarket Carrefour din Botafogo / Rio, m-a frapat ce mică era DIVERSITATEA din galantare față de Europa. Să fii putere agricolă este una, însă sofisticarea vine din concurență și comerț liber între multe țări și mulți antreprenori, iar Brazilia reprezintă doar ea >75% din populația celor 5 ai MercoSur.
Oare chiar jumatate din mâncarea noastră vine din import? Atât de rău am ajuns?! Sau e o minciună?
Să vedem acum dacă e adevărat ce zic public – la TV, în conferințe cu oameni de afaceri sau pe prima pagină a unor importante ziare de business și financiare – cei cu << mâncăm jumatate din import >>; cu extrema recentă << 80% din frigider >> (bancher la conferintă, toamna 2024); Adevărat sau Fals?
Un FALS grosolan arată toate datele INS / BNR și studiile de piață. Și nu doar statisticile - dacă ați citi etichetele produselor cumpărate mai atent, v-ați da seama de asta. Nu mai vorbesc de autoconsum…
<< Analize de piață >> de suprafață promovate de anumite cercuri de interese tot aduc în discuție << DEFICITUL uriaș de 6,3 miliarde de Euro >> din 2023 la produse alimentare. Chiar BNR prin consilliul de macro-prudențialitate CNSM https://www.cnsmro.ro/ are studii bine documentate pe tema dată.
Probelma nr. 1 e <<< HAND-PICKING >>, cifrele convenabile culese cu mâna: tot în domeniul Agro-Food funcționează și multinaționalele care produc ȚIGĂRI sau tutun încălzit sau “vaping”. Da, țăranul rar cultiva tutun, dar cele 3 TNC care produc în România și exportă cu un EXCEDENT de >1,2 miliarde de euro anual aparțin - conform tuturor definițiilor CAEN și sectoriale - tot domeniului Agro-Food.
Apoi mai avem un EXCEDENT anual de vreo 5 miliarde de euro din cereale și plante tehnice (în general “oleaginoase”) în anii buni - România fiind campionul Europei la floarea soarelui, deseori și la porumb, iar la grâu în multe sezoane ajungem exportatorul nr. 1 al U.E.; așadar 5 + 1,2 = 6,2 miliarde euro excedent = egal cu deficitul de 6,3 miliarde de euro generat la restul de produse agricole și alimentare.
Bun, de dragul argumentației să acceptăm temporar “handpicking-ul” de mai sus, realizat după celebra << Torturează o statistică și ea va mărturisi orice >> (Mark Twain – zicere atribuită lui Benjamin Disraeli).
Să acceptăm că pe o gamă largă de produse – incluzând carnea de porc (cea afectată de aproape un deceniu de Pesta Porcină Africană), dar și pe lactate și brânzeturi – dincolo de kiwi, mango, papaya, banane și alte fructe exotice ce nu vor crește prea curând la noi – avem un deficit de >6 miliarde euro.
Cât din ce mâncăm reprezintă cele 6,3 miliarde euro? O interogare a bazei de date a MFinante / ONRC cu ajutorul aplicației Bridge-2-Information ne duce la o cifră de afaceri cumulată de 19,3 miliarde euro a sectorului Agro-Food din România. Așadar 6,3 / (19,3 + 6,3) = 24,6%; uriaș, dar nu jumătate, ci SFERT!
Iar acestea sunt prețurile “franco-fabrică”, la poarta producătorului, și nu ale produsului-serviciu livrat în galanterele magazinelor după ce trece prin logstica, distribuție și retail. Sau gătit / servit în HoReCa.
Raportul final duce la doar 14,7% (= 6,3 / 43 de miliarde Euro) - cât a mâncat populația României: calcul propriu după proporția mâncării în venit gospodărie de 21,4% cu tot cu HoReCa și cu autoconsum, conform anchetei gospodăriilor AMIGO-INS pe anul 2023, coroborat cu 61,8% ponderea cheltuielilor populației în PIB și cu nivelul de 323 miliarde euro al PIB 2023.
Sigur că dependența de import de 14,7% este o alarmă pentru o țară cu POTENȚIALUL AGRICOL * al României, dar e totuși <1/7 și nu 50% / 80%... Neadevărurile rostogolite sunt astfel ușor de demontat!
* http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/2023/01/Studiul-1_SPOS-2022_Securitatea-alimentara_Final.pdf
Se observă din tabelul pag. 46 / 129 a studiului citat faptul că în anii cu recolte bune se susține afirmația simbolic-metaforică cum că << putem hrăni 2-3 Românii >> - vezi gradul de acoperire de >200% la cereale. Sigur, e nevoie de mai multe și mai eficiente investiții pe legume-fructe și mai ales în Zootehnie.
Deficitul recent se explică prin faptul că VENITUL ROMÂNILOR a crescut atât de repede în anii recenți, încât s-a produs o schimbare a obiceiurilor de consum, iar CEREREA a surclasat OFERTA: mecansimele din economia de piață funcționează, dar nu au fost pregătite să livreze în termen atât de scurt o ajustare a Cererii nu doar cantitativă, ci mai ales CALITATIVĂ. În câțiva ani însă, se poate reechilibra.
Deficitul Agro-Food seamănă cu DEFICITUL de servicii de TURISM, care a ajuns la 8,5 miliarde de euro anual. De ce? Românii s-au săturat de Eforie Sud dacă au văzut că își permit Grecia, Turcia sau Egipt.
Ce opțiuni au antreprenorii noștri Agro-Food să ajungă la rândul lor în galantarele altor europeni?
ANTREPRENORII din România au în față mai multe opțiuni pentru o strategie de internaționalizare.
O prima opțiune ar fi să își ajusteze Oferta la nouă Cerere printr-o strategie de recucerire totală a pieței interne << IMPORT REPLACEMENT >> / înlocuire a importurilor. Asta este necesar și fezabil în zone cu materii prime: carnea de porc. În rest, mi-e teamă că nu ar livra și că românii își doresc nouă DIVERSITATE, chiar dacă încă pun pe primul loc alimentele de calitate produse local, în România.
Astfel, cred că o mai bună strategie ar fi cea de EXPORT intra-comunitar (sau pe piețe terțe), echilibrând prin exporturi balanța comercială pe agro-food. O prima abordarea e cea timidă, prin magazine mici în comunitățile de români din Diaspora. Poate da roade pe termen scurt, dar nu pe TL.
O altă abordare – intermediară – ar fi de a extinde treptat relația existența a producătorilor locali cu rețelele IKA din România, astfel: producția pentru brandurile lor proprii << private labels >>; doar că asta are două incoveniente: marje mici de profit pentru producătorii noștri și absența comunicării între << gusturile românești >> și consumatorul european vizat – fie acesta vestic sau central-european.
Cea mai bună varianta – în opinia mea – este ieșirea curajoasă la export fie prin distribuitori, fie pe baza relații cu IKA de la noi (toți fiind grupuri europene majore), dar cu BRAND propriu “Made în RO”.
Există specialiști locali în Marketing, în Branding și Advertising, în internaționalizare, care pot performa.
Radu Limpede este consultant de dezvoltare pentru companii medii spre mari din România. Pasionat de Macroeconomie de >30 de ani, de Geografie Economică și parțial de Geopolitică. Experientă de 27 de ani în economia locală și pe piețele financiare: de la analist firme de brokeraj de pe Bursă în primii ani după facultatea ASE REI, până la 22 de ani de antreprenoriat cu firma de Consultanță. Voluntariat în ONG pro-antreprenoriat și Traininguri de business și Think Tank-uri.
