. O cifră importantă care mi-a rămas în minte este legată de faptul că 38,29% dintre IMM-uri spun că folosesc deja inteligența artificială în activitatea firmei.
La prima vedere, sună bine. Aproape 4 din 10. Am crede că nu suntem chiar la coadă. Dar dacă stai un pic cu cifra asta în mână și o întorci pe toate părțile, începe să spună o poveste ceva mai complicată. Pentru că, mai întâi, aici e vorba de ceea ce declară firmele că fac. Alte date, cele măsurate mai strict la nivel european, arată un procent mult mai mic, undeva la 5%, față de o medie europeană de vreo 20%. De unde diferența asta uriașă? Simplu. Pentru mulți, „folosim AI” înseamnă că cineva din firmă a deschis ChatGPT, măcar o dată, să-i scrie un text pentru Facebook. Ceea ce e un început, să ne înțelegem. Dar nu e chiar transformarea despre care se tot vorbește. Așa că întrebarea reală nu e de ce doar 4 din 10. E de ce, chiar și dintre cei 4, atât de puțini folosesc AI-ul ca să schimbe cu adevărat ceva în firmă.
Prima frână e o convingere pe care o aud frecvent, și anume că AI-ul e pentru companiile mari, cu bugete nelimitate. Antreprenorul cu o firmă de opt oameni se uită la AI cum se uita acum zece ani la site sau la magazin online, ceva scump, complicat, pentru corporații cu buget de IT și oameni angajați special pentru așa ceva. Doar că lucrurile s-au schimbat radical în ultimii doi ani. Azi, o firmă de zece oameni poate avea un asistent digital care face muncă de trei-patru oameni de birou, pentru câteva zeci, sau sute de euro pe lună, nu pentru zeci de mii. Bariera de cost, care era reală acum câțiva ani, aproape că a dispărut. Se poate să fii rămas bariera din mintea noastră, care uneori e un obstacol important.
A doua frână, la fel de serioasă, e că nu știm de unde să apucăm. Nu e că oamenii nu vor. E că sunt blocați de prea multe opțiuni. Deschizi internetul și dai peste o mie de instrumente, fiecare promițând că îți schimbă viața. Și, în loc să alegi unul și să începi, nu alegi niciunul și amâni. Sau alegi să le încerci pe toate. E ca atunci când intri într-un hipermarket după o singură pâine și ieși după patruzeci de minute amețit, cu coșul plin și fără pâine. Prea multă alegere nu ajută. Blochează. Iar a treia frână, cea mai silențioasă dintre toate, e că nu investim în oameni. Firmele românești pun, în medie, cam 3% din cifra de afaceri în instruirea angajaților. E aproape nimic. Iar fără oameni pregătiți, nici cel mai bun instrument din lume nu ajută la nimic. Poți cumpăra orice tehnologie, dar dacă nu ai pe cineva care să știe să o folosească, și mai ales să înțeleagă la ce folosește, rămâne o jucărie scumpă la care se uită toată lumea și pe care nu o atinge nimeni. AI-ul nu e un aparat pe care îl bagi în priză și merge singur. E un instrument care are nevoie de o mână pricepută.
Și totuși, de ce contează atât de mult acum? Pentru că nu mai e doar despre a fi la modă. Chiar prim-viceguvernatorul Băncii Naționale spunea recent că modelul economic care a ținut România în picioare în ultimii douăzeci de ani, cu salarii mici și capital ieftin, se apropie de sfârșit. Iar ce urmează depinde de cât de productive devin firmele. Nu de cât de mult muncesc, ci de cât de inteligent. AI-ul e, în acest moment, este una dintre puținele pârghii reale prin care o firmă mică poate să facă mai mult cu aceiași oameni și cu resurse limitate. Nu în locul lor. Cu ei.
Dacă e să fac o recomandare unei firme care vrea să înceapă, dar are buget mic, aș menționa o singură regulă: nu încerca să bagi AI peste tot deodată. Alege o singură durere mare a firmei și rezolv-o pe aia întâi. Apoi treci mai departe. Concret, aș merge așa: întâi, uită-te unde pierzi cel mai mult timp sau cei mai mulți bani în fiecare săptămână. La cele mai multe firme mici, răspunsul e undeva pe la răspunsuri către clienți, creare de conținut, procesare de comenzi sau rapoarte administrative care mănâncă ore întregi. Apoi, ia problema aia și rezolv-o cu ceva simplu, care nu cere programatori și dezvoltare complicată. Un instrument de AI generativ, folosit pentru task-urile repetitive, îți economisește timp și scade greșelile din prima săptămână. Nu peste un an. Din prima săptămână.
Pe urmă, dacă merge, automatizează un flux mic. Un formular nou care declanșează un răspuns automat și o notificare internă, de exemplu. Ceva ce rulează singur, fără să stai tu cu ochii pe el. Când te simți confortabil, fă pasul următor: un asistent al firmei, antrenat cu produsele tale, cu politicile tale, cu felul tău de a vorbi cu clienții, ca să răspundă consistent, în numele companiei, chiar și când tu dormi. Și, cel mai important, măsoară! Câte ore ai economisit. Cât ai redus din costuri. Dacă au crescut vânzările. Abia după ce vezi rezultate clare pe prima zonă, treci la următoarea. Pas cu pas, nu tot deodată.
O regulă importantă, „de aur” dacă vreți, e să alegeți proiecte care se amortizează în trei-șase luni și să investiți două ore în training pentru echipă înainte să investiți în orice altceva. Cele două ore pot face o diferență importantă dintre un instrument folosit corect și unul testat după intuiție. Cele mai multe firme care încep mic și cresc încet văd primele rezultate reale în patru-opt săptămâni. Nu peste un an. În câteva săptămâni. Cu bugete mici de tot. Așa că poate întrebarea nu e dacă firma ta își permite să folosească AI. Ci dacă își mai permite să n-o facă, într-o piață în care vecinul de vizavi tocmai a început.
Cristian Retegan este consultant în comunicare publică. A coordonat campanii electorale și media în țări din Africa, America de Sud și Europa de Est. Este pasionat de educație și inovare civică, considerând că educația, în special cea civică și politică, reprezintă fundamentul unei societăți competente și democratice
