Opinii: Banii pleacă din țară când facem importuri. Marota ce sfidează realitatea, logica, cărțile, legitățile Economiei, sau opiu mercantilist-autarhist?

Răspunsul la ambele întrebări din titlu este DA, afirm asta cu tărie, desi pare contraintuitiv: când importăm banii “nu pleacă din tara”, ci parte ne rămân sub forma de BUNURI și SERVICII SUPERIOARE față de ce puteam face noi la data alegerii libere de CLIENT “suveran” în sensul de ”stăpân” – libertate facilitata de Comerțul International - , ba mai mult ne mai rămân și destui BANI în PLUS de CHELTUIT sau de ECONOMISIT sau INVESTIT.

 

Iar banii salvați îi vom da cu mare probabilitate pe ceva produs intern (63% e procentul minim – calculat mai jos - care nu ia în considerare că și noi exportăm masiv produse și servicii, iar cel cu adevărat corect, cel net este de >95%). Tradus: << depindem de importuri >> 4,9%, net vorbind. Și suntem nevoiți – până echilibrăm balanța comerciala - să atragem investiții ISD-FDI să balansăm (doar) în proporția asta.

Cei ce tot bagă ideea fixă cu “banii pleacă” uita că în schimbul plății a venit un produs de marcă, de calitate, nu am aruncat banii pe vreo țeapă crypto și nu i-am trmis unui moștenitor de print nigerian.

Da, produsul poate fi și o excursie care ne luminează la minte (import de Turism când trecem granita).

Mai mult, dacă avem răbdare câțiva ani, un mic ciclu economic, în final CERCUL VIRTUOS se poate închide cu investiții străine (ISD-FDI) care vin să producă la noi ce cumpăram tot mai mult “de afară”. Sau cu know-how pentru Antreprenorii cu capital național ce vor face același lucru: să profite de piața nou-creată care a pornit cu… IMPORTURI. Exemplele sunt nenumărate. Contraexemplele sunt puține.

<< Mâna invizibilă a pieței >> și << Specializarea Muncii >> teoretizate încă de acum aproape 3 secole de veteranul filosof-moral și părinte al Economiei moderne – Scoțianul Adam Smith (1723 – 1790) funcționează și azi. Ba poate chiar mai bine în economia globalizată de secol XXI. E mai simplu să merg la frizer și la pantofar, croitor decât să încerc să mă tund singur sau să îmi repar singur pantofii / hainele. Da, stiu că e la modă ca << Românul își face casa singur >>, că e tare în bricolaj, că își repara pe vremuri singur Dacia 1300 (1310), la nevoie apelând și la un ciorap de damă (doar un fapt, nimic pervers în asta). Poate de asta și prinde mesajul AUTARHIST << să facem noi!... să producem noi și X și Y >> (fară a identifica resursele, calitatea posibilă, dată de tehnologia disponibilă și know-how, costul, eficiență).

Dar economic vorbind e mult mai eficient, ba chiar indicat să chem un electrician ca să repar instalația electrică – normal că o să coste! - ca să nu ajung la medic cu arsuri. Mai ales când mă cheamă Dorel. La fel și Teoria Avantajului Comparativ a altui mare economist de acum peste 2 secole, David Ricardo, cea care – cu diversele ei iterații - sta la baza devoltarii comerțului international din secolele XX și XXI.

<< Teoria avantajului comparativ (The Theory of Comparative Advantage) este un principiu economic fundamental pentru explicarea beneficiilor comerțului internațional și specializării în producție. Aceasta se bazează pe lucrările economistului Britanic David Ricardo (1772 – 1823).

Chiar dacă își are originea în secolul XIX, teoria este una esențială pentru comerțul internațional.

Conform acestei teorii, statele lumii ar trebui să se specializeze în producția bunurilor și serviciilor care au cele mai scăzute costuri de oportunitate. Ulterior, prin comerț internațional, acestea ar trebui să obțină bunuri și servicii pentru care nu au avantaje comparative de producție. Chiar dacă una din țări este mai eficientă în producția tuturor bunurilor, schimbul este avantajos pentru ambele. Dacă o țară este cel mai eficient producător a două bunuri, ar părea că nu are nevoie de comerț internațional. Teoria reușește totuși să demonstreze faptul că dacă țara se specializează în producția bunului în care are cel mai mare avantaj comparativ și cealaltă țară în a celuilalt bun, ambele țări ar avea de câștigat din comerț.>>

Am preluat definiția din website-ul << https://initiativaprivata.ro >>, că să nu mai scotocesc după vechile mele cărți de la ASE (și zic asta cu măhnire, oare nici prin ASE să nu fi trecut sutele de “specialiști”, manageri și chiar antreprenori romani care afirmă cu tărie că “banii pleacă din țară” )?!!

În antiteza cu Smith și Ricardo vine MERCANTILISMUL Mareșalului Bismark (1815-1898), Cancelar al Prusiei (strămoș al Germaniei). Dar dl. Otto nu era economist și dânsul vedea în Autarhism și Mercantilism doar unelte de putere geopolitică. https://ro.wikipedia.org/wiki/Otto_von_Bismarck

 

Da, stiu că un anume cizmar a mers pe linia asta la un secol după ce expirase; și noi am făcut multă foame și fiarele vechi (industria grea) chiar erau fiare vechi, vezi istorici reputați ce descriu fenomenul. Și da, recunosc că Germania modernă de azi – învinsă în 2 războaie mondiale - are încă reflexe de același gen, rulând excedente imense; cu ceva succes în deceniile de după Reunificarea lor, cu reversul de azi. Dar nu “țin apa” exemplele: o țara trebuie să se specializeze și să producă unde are avantaj comparativ.

 

Exemplul 1 (Exhibit 1 cum se zice în Justiția Americană, doar ați văzut atâtea filme): am un mic ventilator în baie, “Made în China”, pus în geam și funcționează non-stop de 6 ani pe post de dezumidificator; rar îl opresc. E un produs ieftin, am dat pe el 50 de lei la Bucur Obor (10 euro / 11 dolari), probabil că producătorul chinez nu a văzut decât 4 sau 5 dolari din ei. Prețul franco-fabrică. Restul au fost transport și logistica și asigurare, valoare a adusa de distribuitor și comerciantul fizic (online, după caz). Sunt mulțumit că deși “Made în China”, e impecabil de atâția ani. Pun pariu că daca era Made în Romania mă costa 250 de lei (de 5 ori mai mult) și se strica deja până acum. Cost de înlocuire sau de reparație. Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici – cât e de fiabil un produs simplu din R.P. Chineză; a propos:

Exhibit 2: mai am un uscător de par Philips Made în China (intre timp divizia de consumer a celebrei firme olandeze a fost achiziționată … de chinezi), acesta funcționează de 22 de ani - stiu precis că mă mutam dintr-un cartier în altul al Capitalei, atunci l-am luat, în primăvara anului 2002; cu 100 de folosiri pe an minim x 22 de ani; am dat pe el tot 50 de lei, echivalent pe atunci cu 15 euro. Atât pentru ventilator, cât și pentru uscătorul de par, aș fi pus deoparte bani (pe atunci salariile erau mici, iar firma mea la început), aș fi pus deoparte bani cate 50 de euro că mini-“investiție”; apoi un cost de reparație sau înlocuire când s-ar fi stricat (românesc fiind – mă refer la cele “fară licență” din multa lăudată noastră industrie ceaușistă.). Dar eu le-am luat cu 10 euro și 15 euro = cost de consumabile.

 

Vreau să vă spun că datorita SPECIALIZĂRII și ECONOMIILOR de SCALA inerente, calitatea a crescut atât de mult – pe majoritatea palierelor pieței, dincolo de memele cu Dragonul Roșu - și în paralel preturile au scăzut atât de mult încât în fiecare caz:

1) am un produs FIABIL;
2) am rămas cu 2/3 sau 3/4 din banii* pe care i-aș fi cheltuit daca noi, România, nu am fi trecut prin Revoluția ‘89 și continuam cu o economie închisă, autarhică. *De la un produs la altul, procentul variază.
3) Nu mă doare capul să le înlocuiesc după 3 ani; și poate mai important decât toate:
4) cu banii “salvați”, economisiți, cumpăr alte bunuri și servicii, dintre care majoritatea “Made în Romania”. A propos, celor ce zic că luam totul din import, le ofer scurt 2-3 cifre și proporții:
Importurile CIF anuale ale României au urcat într-adevăr la 122 de miliarde de euro în 2023. Dar PIB-ul a fost de 324 miliarde de euro (astfel importurile “CIF” = cu cost asigurare și transport achitate - au “cântărit” doar 37% în PIB), iar cifra de afaceri cumulata a companiilor din România a fost de cca. 600 miliarde de euro tot în 2023! În paranteza fie spus, un import creează indirect valoare și în tară prin ultimele sale verigi: distribuitorul și comerciantul cu amănuntul (plus logistica internă aferentă).

Dacă e ceva NOU sau inexistent în producția națională, importul poate CREA O NOUA PIAȚĂ. Dacă este doar superior calitativ, îi va forța pe cei locali să CREASCĂ CALITATEA. Sau îi vă scoate din piață, reversul. Deficitul acela “uriaș” de 29 miliarde de euro (bunuri FOB vs CIF) e compensat aproape jumătate de excedent de servicii (mai ales IT și BPO și transporturi TIR), așa încât doar 15,8 miliarde Euro a fost în 2023 deficitul nostru pe comerț cu bunuri și servicii: doar 4,87% din PIB! Astfel, cei ce afirmă că noi consumăm << doar din import >> greșesc grav: sub 1/20 e import, net vorbind, versus 19/20 intern.

 

Balanța de Plăți a României ținută de BNR (anul 2023): https://www.bnr.ro/page.aspx?prid=23840

 

PÂINEA CONGELATĂ, cântecul de jale al Autarhistilor-Mercantiliști din presa locală de business

 

În final, Exhibit 3, exemplul cu PÂINEA: ca liber profesionist sau mic antreprenor în ultimii ani, lucrez mult și ajungeam la alimentara, “la Mega” cum se zice în Capitală, abia spre sfârșitul programului. Sau la “non Stop”. Eu și IT-istii care lucrează noaptea pe fusul orar al SUA. Când galantarele de pâine proaspătă erau mereu goale. Pensionarii și cei matinali “rădeau tot”. Am fost foarte bucuros când a apărut pâinea coaptă chiar în magazin, din aluat congelat. Am citit că multa era << Made în Poland >>, iar statisticile mai dădeau și Ungaria (vă spune ceva lanțul de patiserii Fornetti, lider acum 10-15 ani?). Zeci de ziariști au făcut un refren că << Romania exportă GRÂU brut și importa PÂINE CONGELATĂ >>. Minciuna – cel puțin prin manipulare și omisiune - se rotogoleste și azi. Fară să verifice faptul că acele importuri de pâine congelată nu cântăreau nici 1% în total, la vârful lor, și deserveau o NIȘA de clienți noctambuli, nesatisfăcută până atunci (pâinea proaspătă din fabrici vine la 5 dimineața).

 

Ei bine, NIMENI, niciun ziarist român în slujba Autarhismului și Mercantilismului nu a remarcat asta (știrile exista, corelate nu), așa că vă servesc, caldă și fară a o decongela, informația pusa cap la cap: 3 uriașe fabrici din România au investit în ultimii 5 ani pe piața nou creată a pâinii congelate de copt rapid în magazin și acestea sunt La Lorraine Câmpia Turzii (românească cu capital Belgia), fosta Titan București (divizia din Suedia, Lantmännen Unibake), și Lidas Tulcea (capital integral româesc). Sunt investiții de 50-70 de milioane de euro fiecare, mari în panificație! Cred că deja și EXPORTĂM NET!

 

Deja nu mai găsesc pâinicile mele “poloneze” aduse de o firma Euro(?) din Ilfov și coapte la Mega (pariez că maxim 20% din lanțul de valoare era Polonez – strict coacerea aluatului și rețetă din spate; România fiind mare exportator de grâu și grâul fiind… FUNGIBIL chiar nu contează ce exporți și imporți simultan, ci doar balanța pozitivă.) Practic, am importat din Polonia O REȚETĂ, un MODEL de BUSINESS. Ultimul ne-a rămas nouă gratis. Nu vor plânge polonezii, l-or fi importat și ei mai devreme de prin Germania.

 

Iată cum PRIN IMPORTURI pe o PIAȚĂ CONCURENȚIALĂ și LIBERĂ se produce ceea ce au teoretizat Smith și Ricardo încă de 2-3 secole: mai întăi a fost satisfăcută o nevoie prin diviziunea muncii, apoi piață de nișa fiind descoperită / nou-creată / formată, antreprenori locali și investitori străini de la noi și-au făcut calculele și au lansat investiți productive să acopere noua nișî de piață încă și mai eficient.

 

În final, așa cum Marx a zis că << Religia este opiu(m)ul popoarelor >> (zicere celebra cu care nu sunt de acord, dar o amintesc pentru …viralitatea sa), așa vă zic și eu cu limba de …tunet (imaginați-vă pe Calboreanu în rolul lui Ștefan cel Mare de Delavrancea): << Nu mai fumați opiu rulat cu teoriile unui militarist că Bismark și ascultați de Economiștii clasici, valabili de 3 secole! >> …sau de cei moderni*.

 

P.S. *Dacă nu am fost destul de convingător sau am folosit un limbaj prea colocvial, vă rog să citiți editorialul din New York Times scris de un un reputat economist al Americii, care la doar 45 de ani a și prezidat Consilului Economiștilor în administrația președintelui republican George W. Bush (Jr.); editorialul a fost scris recent, în 2018, pentru a demonta minciunile Mercantilist-Autarhiste care apar și la ei odată ce GOP (“marele partid vechi”) Republican a fost acaparat de curentul populist MAGA. 

https://www.nytimes.com/2018/10/05/business/surprising-truths-about-trade-deficits.html