A patra amnistie fiscală din ultimii cinci ani tocmai ce a fost anunțată de Guvern. Valoarea – peste 200 de milioane de euro. În principal, prin noul proiect, statul spune că a considerat greșit datoare 600.000 de persoane la plata contribuției la asigurările de sănătate, acestea realizând, de fapt, venituri sub salariul minim brut pe țară. Totodată, ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici vorbește de ceva timp despre o altă amnistie, care stă să vină, de data aceasta pentru companiile de stat. Cum trebuie să privim cele două amnistii ?
Pe de-o parte, Ordonanța are o funcție reparatorie, așa cum au și subliniat și ministrul Finanțelor și primul-ministru, pentru acei contribuabili care au realizat venituri sub nivelul salariului de bază minim brut, dar care, conform legii, erau ținuți să plătească contribuția de asigurări de sănătate calculată la acel nivel. De altfel, România este printre puținele țări care prevede plata contribuției la venituri pasive, în general aceasta fiind calculată la nivelul veniturilor din activitățile desfășurate. Mai precis, Ordonanța prevede anularea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru acei contribuabili care au realizat venituri sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară, dar pentru care s-au generat sau urmează să se genereze decizii de impunere anuală pentru stabilirea contribuției de asigurări de sănătate.
Pe de altă parte, însă, Ordonanța nu spune ce se întâmplă cu cei care, deși încasau venituri sub nivelul de calcul, și-au plătit deja contribuția la asigurările de sănătate. La finele ședinței de Guvern, Teodorovici a dat, însă, asigurări că persoanele în cauză vor putea fie să își ceară banii înapoi, fie să îi folosească ulterior, pentru alte compensări. Cum mecanismele de recuperare a banilor de la stat sunt, însă, extrem de greoaie, este de presupus, însă, că banii vor rămâne la Fisc, în vederea unor ipotetice compensări.
De asemenea, Ordonanța nu vorbește nici despre ce se întâmplă cu cei care, deși nici măcar nu datorau contribuția au fost executați de către Fisc. Discutăm în principal despre acei contribuabili care au obținut venituri salariale pe o fracție din an, concomitent cu venituri din investiții. Nu mai trebuie să spun că acești contribuabili și-au luat adio de la dobânzi, în urma acțiunii ANAF. Pentru ei, anularea obligației prevăzută din Ordonanță, nu mai poate repara nimic și devine evident tratamentul inechitabil cu care judeca Fiscul. Or, echitatea, alături de hazardul moral – imposibilitatea aplicării legii fiscale prin căile standard, sunt cele două controverse ce apar odată cu iertarea unor obligații fiscale. Iar percepția contribuabilului referitoare la corectitudine și încrederea în organul fiscal sunt instrumente cheie pentru încurajarea conformării la plată a sarcinilor fiscale.
Atenție la noile termene de plată
Pentru că deciziile de impunere nu au fost emise la timp de Fisc, Ordonanța introduce termene noi de plată pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate aferenta perioadei 2014-2017, în așa fel încât contribuabilii care au plătit anticipat să poată beneficia de bonificația de 10%, acordată la începutul acestui an.
Astfel, Ordonanța propune ”instituirea unei derogări de la prevederile art.V alin.(3) din OUG nr.89/2018 conform cărora termenul de plată al sumelor stabilite prin deciziile de impunere anuală pentru definitivarea contribuției individuale de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice, pentru perioada 2014 - 2017, este data de 30 iunie 2019, prin reglementarea unor termene, distincte, de plată de 120 de zile, în funcție de data comunicării deciziei astfel: dacă decizia este comunicată între data de 15 martie 2019, inclusiv, și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, inclusiv, termenul de 120 de zile pentru plata sumelor se calculează de la data intrării în vigoare a actului normativ”. De asemenea, ”dacă decizia se comunică după data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, termenul de 120 de zile pentru plata sumelor se calculează de la data comunicării deciziei”.
”În mod corespunzător”, mai arată Ordonanța amnistiei, ”se propune modificarea termenului pentru plata anticipată și acordarea de bonificații pentru contribuabilii cărora le sunt comunicate decizii de impunere pentru definitivarea contribuției individuale de asigurări sociale de sănătate după data de 15 martie 2019 în considerarea faptului că acești contribuabili au fost privați de dreptul legal de a beneficia de bonificația de 10%, prin necomunicarea la timp a deciziilor de impunere. Astfel, se propune ca, în cazul deciziilor de impunere anuală emise și comunicate între data de 15 martie 2019, inclusiv și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, inclusiv, să se acorde bonificația, cu condiția achitării integrale a sumelor stabilite prin deciziile de impunere, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
În cazul deciziilor comunicate după data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, bonificația se acordă dacă sumele sunt achitate integral în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
De altfel, în nota de fundamentare putem găsi și o cuantificare a ”slăbiciunii” capacității administrative a Fiscului, mărturisită negru pe alb: în perioada decembrie-martie 2019 au fost emise și transmise doar 221 000 de decizii de impunere, în vreme ce grosul, 3,9 milioane de decizii de impunere anuală, ”sunt în curs de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanță sau prin Unitatea de Imprimare Rapidă”. Cu alte cuvinte, nu au ajuns încă la contribuabili.
O amnistie ”restructurantă”
Tot în 2015, ca și anul acesta, pe lângă amnistia dată pentru persoanele fizice, Fiscul a mai amnistiat și persoane juridice. Atunci societăților le-au fost șterse doar accesoriile (dobânzile și penalitățile), iar principalul a fost eșalonat la plată.
Din punctul meu de vedere, acesta pot spune că este un exemplu de amnistie de succes, deși, când vine vorba de amnistie întotdeauna trebuie să măsori de mai multe ori și să contabilizezi bine cât pierzi și cât câștigi. Doar că schema aceea a funcționat, generând venituri suplimentare la buget.
Acum, ministrul Teodorovici vorbește, din nou, de amnistie și cere să fie privită ca o ”restructurare financiară”. Ea ar urma să includă ștergerea penalităților și dobânzilor datorate și eșalonarea datoriei de bază, în așa fel încât, spune el, ”tranșele de rambursare să nu afecteze dezvoltarea economică a țării”, iar ”compania să nu aibă presiunea plății către stat”. Din câte mai spune ministrul, nu vor beneficia de amnistie companiile care nu și-au plătit taxele în acest an.
Pentru că nu este încă disponibil vreun proiect redactat de Finanțe în această privință, nu pot spune decât că aștept ca efectele acestei restructurări să fie cele pe care le dorește mediul de afaceri -creșterea încasărilor bugetare și suplimentarea fondurilor alocate investițiilor.
Dacă la toate aceste ”întâmplări” adăugăm și amânarea termenului de depunere a Declarației Unice pentru 31 iulie sau situațiile frecvente în care site-ul Fiscului nu funcționează. Devine, o dată în plus, evident că digitalizarea ANAF este vitală. Un sistem IT performant al ANAF ar putea permite atingerea țintelor de colectare. Facturarea electronică și SAF-T, ar fi soluții de digitalizare ce ar avea potențialul de a ușura povara administrativă a contribuabililor și ar îmbunătăți cooperarea dintre autoritățile fiscale și operatorii economici.
Daniel Anghel este partener și lider al departamentului de taxe și consultanță juridică, PwC România
