Odată, undeva într-o companie multinațională subordonata unui manager se plângea că viața ei era nenorocită și că nu mai știa cum să facă față la toate provocările cu care se confrunta zilnic. Era obosită să lupte și să se zbată tot timpul. I se părea frecvent că atunci când o problemă părea însfârșit rezolvată, apărea foarte curând o alta.
Superiorul ei, un bucătar amator pasionat în timpul liber, a ascultat-o și apoi s-a ridicat de la birou chemând-o cu un gest s-o urmeze, îndreptându-se către bucătăria companiei.
Acolo, fără să spună un cuvânt a luat trei oale și le-a umplut cu apă pe care apoi le-a și pus la fiert.
Odată ce apa din cele trei oale au început să clocotească a pus vreo doi cartofi într-o oală, două ouă în cea de-a doua oală și boabe de cafea pe care le-a trecut înainte prin râșniță în cea de-a treia oală care era mai mică. A lăsat totul să fiarbă vreo 15-20 de minute.
Evident că mai tânăra lui colegă dăduse de câteva ori ochii peste cap (când șeful era ocupat cu pregătirea și nu privea către ea), și aștepta nerăbdătoare, întrebându-se ce intenții are și la ce o expune superiorul ei.
Odată timpul trecut acesta a stins flacările celor trei ochiuri ale aragazului.
Pedant, cu o lingură în mână a scos cartofii din oală și i-a așezat într-un castron.
Tot așa pedant a scos și ouălele și le-a așezat într-un alt castron.
Apoi din a treia oală, cu un polonic, a scos lichidul în care au fiert boabele de cafea macinată, turnându-l într-o ceașcă.
Întorcându-se spre ea, a întrebat „ce vezi acum aici?”
“Cartofi, ouă și cafea”, răspunse ea fără grabă, cu un aer plictisit și resemnat pe față.
„Uită-te mai atent”, a spus el, „și încercă să atingi cartofii”.
A făcut-o, după ce a dat ochii peste cap, și a observat că erau moi.
Apoi el a rugat-o să ia un ou și să-l descojească. După ce a scos coaja, observă că oul era fiert.
În cele din urmă, a rugat-o să soarbă cafeaua. Aroma sa bogată i-a adus însfârșit primul zâmbet pe față.
„Și ce lecție „înțeleaptă” vrei să îmi dai cu asta?” a întrebat ea ușor malițios.
În picioare, rezemat de spătarul unui scaun și cu un zâmbet larg pe față el a început să-i relateze inițiativa și consecințele ei.
“Cartofii, ouălele și boabele de cafea s-au confruntat fiecare cu aceeași adversitate - apa clocotită.
Cu toate acestea, fiecare a reacționat diferit. Cartoful a intrat în apa clocotită dur, consistent chiar, dar acolo a devenit moale și slab.
Oul era fragil, cu coaja exterioară subțire protectore a interiorului lichid, până când a fost introdus în apa clocotită. Acolo, interiorul oului a devenit dur.
Însă boabele de cafea măcinate au fost în felul lor unice. După ce au fost expuse, chiar așa macinate, la apa clocotită, ele au schimbat culoarea apei și au creat ceva nou.
Care ești tu?" a întrebat el privindu-și lung subordonata care tăcea.
„Când adversitatea îți bate la ușă, cum răspunzi? Ești un cartof, un ou sau boabe măcinate de cafea? ”
S-a așternut între ei o liniște aproape contemplativă.
„ Ce am învățat eu din lecția asta”, a continuat el spărgând tăcerea dintre ei „și ce mi-aș dori să iei și tu din ea:
În viață se întâmplă permanent în jurul nostru evenimente, chestii, lucruri, unele plăcute și altele mai puțin plăcute. Singurul lucru care contează cu adevărat este modul în care alegem să reacționăm la ele și apoi ce facem cu ele. Viața se referă la înclinarea noastră de a adopta și transforma cât mai multe situații pe care le trăim, în ceva pozitiv.Eu am învățat să o fac.
Ai putea încerca și tu asta de acum încolo?”
“Idei de la lume adunate și-napoi la lume date”
Andreas Fuhrmann este Managing Partner Transearch, Exec. Coach, Trainer, Expert în cultură organizațională
