Motoarele economiei trebuie returate, iar românii ar trebui încurajați să-și reia viața, în pofida raportărilor despre sute de infectați de noul coronavirus cu care guvernanții ne covârșesc în aceste zile. Pur și simplu nu este acceptabil ca împotriva evidențelor realității trăite, care ne spun că nu avem o epidemie, să ținem blocată întreaga Românie.
Dacă ne respectăm ca țară, nu putem admite ca, de la un set de teste cu rezultate îndoielnice și procesare netransparentă, să trecem la înghețarea unor sectoare economice întregi, distrugerea unor business-uri uneori vechi și de zeci de ani, bulversarea școlii și a vieților copiilor, dinamitarea alcătuirii constituționale, bruierea sacramentelor religioase, anihilarea întru sălbăticie a activităților culturale și sportive, vandalizarea industriei HORECA, aruncarea în aer a drepturilor și libertăților cu care ne naștem și finalmente chiar avarierea sistemului de sănătate.
O abordare pe baza datelor clinice, empirice și cu relevanță sociologică se impune pentru a ține țara pe o linie de normalitate, iar aruncarea ei în vrie și într-o secvență de măsuri excepționale perpetuate nu poate fi făcută doar pe baza unor teste privind noul coronavirus cu credibilitate îndoielnică și cu centralizare de date puse la îndoială de categorii largi de cetățeni.
Atenție! Dacă spun că nu putem da peste cap România în funcție de aceste teste, nu înseamnă că nu susțin testarea. Dimpotrivă, încă din perioada stării de urgență am scris că teste cu relevanță sociologică ar fi trebuit realizate masiv. Doar acestea ne-ar fi putut da indicații – în interiorul jocului testărilor – a gradului de penetrare a virusului în populație. Cum acestea nu s-au făcut, în prezent nici nu putem spune dacă numărul infectărilor crește sau, de fapt, scade.
Un motiv pentru care susțin testările este și acela că am văzut că e o modalitate folosită de țările care vor să contracareze războiul hibrid. Primele exemple care îmi vin în minte este Taiwanul, care se teme să nu cadă în sfera de influență a Chinei, și cel al președintelui SUA Donald Trump, care a urgentat ritmul testărilor. Calculul este simplu: dacă raportăm rapid un număr foarte mare de infectați și așa pături largi din populație se vor fi imunizat, cine se va mai îmbolnăvi în viitor? Concluzia: gata cu agresiunea COVID!
Episoade din întreaga lume, dar și aberațiile statistice privind infectările de la un stat la altul îmi sugerează că testele pentru noul coronavirus sunt mai degrabă „junk”, în terminologia americanilor, adică un gunoi. Ține de un respect de sine ca țară să nu ne bulversăm activitatea în funcție de ceva atât de îndoielnic. Mai jos indic 7 argumente solide pentru care România nu poate fi aruncată în haos în funcție de rezultatele acestor teste-"gunoi", care nu sunt în măsură să rescrie nicio politică publică.
1. Testele nu sunt omologate
Testările-minune care țin de busolă României nu au trecut întreg procesul de validare științific. Încă din prima parte a lunii martie, Wolfgang Wodarg, medic pneumolog din Germania, avertiza că testul pentru coronavirus nu este omologat și reprezintă doar un produs dezvoltat „in house” de clinica Charité din Berlin, iar acesta a fost preluat pe panică de statele lumii, în lipsa unor teste cu validitate verificată.
Între timp, au venit o serie de autorizări parțiale ale unor autorități de resort naționale, dar parcursul întreg de omologare nu a fost realizat. În România nu am auzit de o auditare a acestor teste de către instituțiile de avizare. Testele nu sunt omologate!
Este așadar aberant să pretinzi agenților economici – de la care ai atâtea exigențe să respecte tot felul de reglementări – ca să-și constrângă propriile activități în funcție de teste neomologate, care nu respectă cadrul minim de reglementări.
2. Jocul de alba-neagra în testele COVID
Că testele dau rateuri masive ne-o spun raportările contradictorii. Avem deja numeroase relatări despre cum unele și aceleași persoane sunt testate alternativ pozitiv și negativ și iar pozitiv și apoi negativ, uneori de la o zi la alta. Când are dreptate testul? Nu este aceeași persoană? Nu este același tip de infecție? Ce măsoară testele?
Cum prevederile privind externările cereau ca precondiție a eliberării din spital 2 teste negative, pentru foarte multe persoane a apărut următoarea secvență de rezultate ale testării: pozitiv / negativ / pozitiv / negativ / negativ. Asta are, aia n-are, uite-o p-aia marcatoare... Alternarea la intervale de câteva zile de rezultate pozitive și negative la aceleași persoane trădează rate de eroare pentru care nu putem accepta ca testele „junk” să stea la bază pentru siluirea economiei.
3. Teste pozitive pe câini, pisici, capre și fructe exotice
Coronavirusul-minune pare a exista până și pe scoarța de copac. Că testele sunt îndoielnice o arată rezultate pozitive ce au venit de la laborator pentru probe recoltate aiurea din regnul animal și vegetal. Nu știm dacă acesta este un efect al erorilor tehnologiei testării propriu-zise sau dacă materialul genetic identificat de laboratorul din Wuhan, China – cel după care se uită întreaga omenire atunci când caută noul coronavirus prin testare – nu este cumva mult mai larg.
La începutul lunii mai, președintele Tanzaniei, John Magufuli, dădea de pământ cu kitul testelor COVID primit de țara cu 45 de milioane de locuitori. Într-o auditare efectuată la nivel de stat, testele au dat erori majore, iar acestea nici măcar nu au putut identifica faptul că nu sunt prelevate de la organisme. Spre exemplu, o mostră de ulei de motor ar fi avut un rezultat negativ. O capră, însă, a fost testată pozitiv, la fel ca și o pasăre kware (un fel de prepeliță locală). Un iepure a avut un rezultat neconcludent, la fel ca și un fruct durian. Un fruct pawpaw, a cărui extract a fost menționat fictiv ca fiind din partea lui Elizabeth Ane, femeie în vârstă de 26 de ani, ar fi venit pozitiv.
Nu este vorba numai despre kiturile de testare din Tanzania. În Olanda sunt raportate testări pozitive ale unui câine și a unor pisici, în timp ce în Spania a fost prelevată o mostră a „noului” coronavirus dintr-o sticlă de apă îmbuteliată în martie 2019. Sunt semne de întrebare, erori revelate sau îndoieli asupra a ce au identificat chinezii încât să ne facă să nu ținem cont de teste în alcătuirea politicilor publice.
4. În fundul pământului, dar cu noul coronavirus. Oamenii se jură că nu aveau de unde să-l ia
Însăși dinamica extinderii virusului este îndoielnică. Este de neînțeles cum virusul nu a ajuns de la Wuhan decât doar marginal la Beijing și la Shanghai, dar s-a propagat în termen de săptămâni în Italia și de acolo în Letonia sau la Petroșani. Multitudinea de aberații statistice de la o țară la alta și această dinamică sugerează și erori masive în testare, pe lângă contagiozitate.
Empirismul trebuie să fie de bază și să precumpănească testelor-gunoi. Încă de la începutul lunii martie au fost testați pozitiv pacienți cu terțe afecțiuni veniți din satele României și care se jurau că nu au ieșit din bătătura lor. Peste tot avem relatări ale rudelor celor pricopsiți de testări pozitive cu noul coronavirus, care spun că nu au nicio idee de unde aceștia ar fi putut să-l ia câtă vreme fuseseră izolați. Sunt acești oameni mincinoși? Se înșală atât de tare încât nu își înțeleg viețile pe care ei le trăiesc? Zboară virusul peste garduri în curțile oamenilor, intră pe sub ușă în apartamente? Nu este posibil, totuși, că testele au dat erori?
5. Infectat odată, dar perseverent
Altă chestiune care contrazice imunologia de bază este apariția unor persoane care cândva au fost infectate, au fost ulterior declarate negative, dar au reapărut cu infecție săptămâni mai târziu. Cum? Nu s-au imunizat?
Primul caz de asemenea tip mi-l amintesc din martie că a fost raportat din Coreea de Sud, când 9 persoane infectate și apoi declarate ca scăpând de infecție au revenit cu test pozitiv. Și medicii coreeni erau încurcați pentru că nu știau ce explicație să găsească pentru faptul că nu s-au imunizat. O posibilitate pe care o lăsau deschisă era aceea că ei de fapt ar fi păstrat virusul, dar în cantități mai mici, astfel încât testul să fi fost negativ, dar apoi infecția s-a răspândit din nou, dar nici doctorii nu erau siguri.
Între timp și la testările din România a apărut fenomenul. Mai întâi la Iași, apoi raportat și la Timișoara. Persoane depistate ca infectate, iar apoi cu teste negative au revenit după săptămâni bune cu rezultate pozitive.
Chiar am auzit folosit termenul de „repozitivări” care se adaugă în limbajul pseudo-științific ce însoțește nebunia COVID-19 alături de „asimptomatici”, „presimptomatici” și alte astfel de năzdrăvănii.
Problema așa-numitelor „repozitivări” este că aruncă în aer ideea vaccinului. Dacă nu se imunizează cei care au avut virusul, cum se vor fi imunizat la inocularea unei doze mici prin vaccin?!
Dacă rezultatele respective contrazic ce știe virusologia despre imunizare, nu este totuși mai probabil că avem de-a face cu mari erori ale testelor pentru noul coronavirus? Sunt testele după care nu putem conduce o țară!
6. Greșite sau nu, testările nu sunt relevante în societate
Este greu nu numai de înțeles cum de statul român persistă de 4 luni cu testări doar în poarta spitalului sau în „focare”, dar și faptul că acest lucru ne este prezentat ca relevant la nivel național. Încă și mai aiuritor este că presa sau parte din opinia publică prezintă aceste date ca fiind valide.
Testările nu se fac științific. Nu au relevanță sociologică. Teste-gunoi, procesate după metodologii-gunoi pentru concluzii-gunoi.
Este ceva clar din școala generală că o fracție are un numitor și un numărător. Doar astfel de raporturi pe eșantioane relevante sociologic ar putea fi la baza unor politici publice. Așa ceva nu se întâmplă. Dimpotrivă. Statul a descurajat testările individuale și a interzis inițiative de testare în masă din lunile precedente. Tot ce vedem în termeni de grafice, diagrame, curbe sunt elemente de pseudo-știință, ceva ce contrazice sociologia de manual și nu pot sta la baza unor decizii de bulversare a activității economico-sociale în România.
7. Când „asimptomaticii” îți spun că ești beat, trebuie să trimiți testul COVID la culcare
Finalmente, elementul cel mai evident privind testele COVID și care ar trebui să le trimită la gunoi, unde le este locul, îl constituie faptul că majoritatea celor testați pozitiv nu prezintă niciun fel de simptome. Deci majoritatea celor cu teste pozitive sunt sănătoși. Este ceva empiric, este realitatea trăită care îi și face pe români să părăsească ortodoxia COVIDULUI.
Pur și simplu, 9 din 10 persoane care se trezesc primind acest rezultat pozitiv al testării nu au nimic. Este evidența din fața noastră și care ne face să ne întrebăm încă o dată: nu cumva testele sunt "gunoi"?
Pe scurt, suntem o țară de oameni sănătoși. În cele 4 luni de „epidemie” în România au fost declarate cu puțin peste 30.000 de infectări. Dacă extragem din aceste cifre „asimptomaticii”, care sunt, de fapt, persoane sănătoase, rezultă că numai 0,03% din populația țării a fost bolnavă cu ce o mai fi fiind COVID-19. Este singura statistică care ne poate spune ce trebuie să se întâmple în România: reîntoarcerea deplină la NORMALITATE.
