- De ce stau polițiștii atât de mult timp în mașină când completează o amendă?, l-am întrebat în primele luni de șoferie pe un prieten, angajat al Ministerului de Interne, dar nu ofițer de meserie, ci absolvent de ASE și migrat în tabăra oamenilor legii.
- Pentru că îi epuizează să povestească în trei fraze cum s-a întâmplat "nelegiuirea". Le e foarte greu să se exprime în scris, trebuie să ai răbdare cu ei, mi-a explicat prietenul.
Era pe vremea în care luam amenzi pentru depășirea vitezei regulamentare și recunosc că le meritam. Cam tot pe atunci, un amic, mare medic cardiolog în București, a fost sunat de un stagiar, disperat că un pacient cu infarct se zbătea între viață și moarte. Era acasă, era noapte, și a început să-i explice prin telefon medicului începător cum să salveze viața omului și, în timp ce vorbea, s-a urcat în mașină și a pornit spre spital să-și ajute colegul. Încercând să ajungă mai repede, a depășit pe linia de tramvai câteva mașini care așteptau la semafor. Un polițist l-a văzut și l-a tras pe dreapta.
- Am un pacient în stare gravă la spital, iar un coleg începător se ocupă de el. Mă grăbesc să merg să-l salvez, i-a explicat medicul.
- Terminați, dom'le, cu șmecheriile astea, că nu mă păcăliți, l-a repezit polițistul.
Medicul i-a întins telefonul, pe care l-a dat pe speaker:
- Puteți să ascultați, e colegul meu în telefon și îmi cere să-l ajut. Vă poate confirma că e o problemă foarte gravă...
- Lăsați-mă, dom'le, că am mai văzut scheme din astea... Când vă prinde poliția că greșiți, toți sunteți doctori. Nu mă păcăliți pe mine!
I-a luat permisul și, în timp ce completa procesul verbal, doctorul a continuat să-și ajute colegul prin telefon și așa au reușit să salveze pacientul.
Ultima dată când am vorbit cu un polițist a fost în urmă cu câteva luni la mare, când un tânăr cu privirea rătăcită, în genul lui Radu Măzăre pe când organiza caravane de samba la Mamaia, a intrat cu un Opel vechi, cu 100 la oră, în mașina mea din spate, în timp ce mergeam cu 60 la oră pe drumul dintre Eforii. Ar fi putut să mă arunce pe contrasens, într-o mașină care venea din față sau într-un om de pe marginea drumului. Dar am avut noroc și m-a împins doar 100 de metri mai în față, fără să lovesc pe nimeni. Am scăpat doar cu spatele mașinii avariat și cu dureri de gât și de spate.
- E a doua oară când fac accident săptămâna asta, mi s-a confesat tânărul.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Am sunat la 112 să anunț accidentul și de acolo m-au transferat la Poliție. Mi-a răspuns un tip cu o voce plictisită, de parcă îl deranjasem din somn. M-a întrebat dacă s-a lăsat cu victime umane și când i-am spus că nu, a devenit și mai nepăsător și m-a sfătuit să fac constatare amiabilă și gata. Mi s-a părut incredibil ca un teribilist care intră în viteză în spatele unei mașini în mers să scape doar cu atâta lucru. Am făcut scandal la telefon, am spus că o să anunț presa, dar nimic nu-l mișca pe omul blazat de la celălalt capăt al firului.
- Legea spune că, dacă nu sunt victime umane, să faceți constatare amiabilă.
După mult scandal, au ajuns, peste 45 de minute, doi polițiști tineri într-un Logan. Mi-au zis același lucru pe care mi-l spusese colegul lor la telefon.
- Dar nu vreți măcar să-i puneți fiola tipului ăstuia? Poate e beat mort. Poate e drogat. Poate peste o săptămână face la fel, iar de data aia vor muri niște oameni nevinovați.
Au ridicat din umeri și au urcat în Logan, iar eu am completat constatarea amiabilă.
Eram obișnuit cu nepăsarea polițiștilor de la 112 după ce timp de câteva luni, anul trecut, i-am tot sunat, pentru că pe câmpul de lângă blocul meu apăruse o turmă de oi cu doi câini ciobănești uriași, care umblau liberi și fioroși pe stradă. Le-am spus că pe lângă bloc se joacă, zilnic, câțiva copii și că un astfel de câine le pune viața în pericol. Cu ani în urmă, un caz cu un copil omorât de câini într-un parc din București șocase toată țara. Nu s-a rezolvat nimic de atunci și câinii umblă liberi prin orașe, mai mulți decât țânțarii.
Până la urmă a ajuns un echipaj, pe care l-am văzut din balcon. Am coborât din bloc cu unul dintre câinii mei în lesă și le-am arătat celor doi polițiești pe unde își fac veacul ciobanii. M-au întrebat dacă eu am făcut sesizarea și, când au aflat că eram cel care îi deanjase, m-au întrebat dacă am acte la câine și m-au trimis după pedigree. Am avut noroc că bracul meu avea acte. Ciobanul, însă, nu avea acte, așa că nu l-au putut amenda. Cei doi câini mari cât vițeii au continuat să umble liberi printre blocuri și mașini. I-am filmat lătrând la oameni și am sunat din nou la 112. Au venit tot cei doi polițiști și, cu un aer profesoral, mi-au explicat că proba mea video nu e valabilă și că ei ar trebui să filmeze câinii în flgrant, ca să se țină cont de imagini.
A trebuit să mă împrietenesc cu cel pentru care lucrau ciobanii și să-l rog să-și lege câinii, ca să nu iasă cu victime umane. După vreo două luni l-am sunat, pentru că în zonă apăruse un al treilea ciobănesc.
- Ăla nu e al nostru, mi-a spus omul. Noi am plecat de acolo, pentru că au venit unii cu o mașină și au tâlhărit ciobanul. Ne-au luat trei oi.
- ȘI câinii ăia mari pe unde erau?
- Erau la dracu' să-i pieptene, că sunt peste tot, doar lângă oi nu.
- Dar ciobanul n-a văzut ce mașină aveau ăia?
- Ba da, a văzut și marca, și culoarea. Dar nici măcar așa, polițiștii n-au fost în stare să-i prindă pe hoți.
Un prieten care locuiește undeva, în Militari, la parter, a văzut într-o noapte un tip care se masturba la fereastra copilului. L-a urmărit și l-a văzut pe psihopat cum se muta de la o fereastră la alta, continuând treaba pe care o începuse. A strigat la el și omul a luat-o la fugă, dar amicul meu i-a sărit în spate și l-a imobilizat. În timp ce încerca să-l țină sub control pe exhibiționist, un vecin s-a apropiat de el cu telefonul în mână, făcând un live pe Facebook.
- Dă-i, dom'le, drumul omului! Ce-i faci, îl omori?
La atât s-a rezumat civismul vecinului, la un live pe Facebook și un prietenos "dă-i drumul".
Amicul meu a reușit să sune la poliție și, surprinzător, un echipaj a ajuns în câteva minute. A doua zi a fost sunat de la Poliție să-l întrebe dacă mai sunt martori că tipul se masturbase la ferestre, pentru că dacă nu sunt, nu există probe și va fi eliberat. Nu conta că psihopatul putea, în zilele următoare, să răpească și să violeze un copil.
L-a văzut peste câteva zile dând din nou târcoale prin spatele blocurilor. Era pe la jumătatea lunii ianuarie, de ziua lui Eminescu, când pe contul de facebook al Poliției apăruseră tineri preocupați brusc de poezie și care, cu priviri pierdute și voci grave, recitau pe alei din versurile marelui poet sau cântau despre el cu cafeaua în mână, ca și cum asta făceau zilnic, când ajungeau la serviciu.
Prietenului meu i s-a părut că între ei și tipul care se masturba la ferestre nu e mare diferență.
Un alt prieten, care lucrează la SMURD, mi-a povestit că de mai multe ori, în cazul unor accidente grave, cu morți sau răniți, polițiștii care au venit la fața locului au abordat supraviețuitorii sau rudele victimelor cu mașinile distruse și le-au recomandat o firmă de tractări auto. În aerul rece al morții, iubitorii lui Eminescu au găsit răgazul să respire aburii unui mic business.
Și colegul meu, Thomas, a apelat la 112, după ce l-a căutat singur prin centrul orașului, l-a găsit și l-a imobilizat cu o mână (cealaltă fiind în ghips) pe un nebun care-l atacase în urmă cu câteva zile cu un cuțit și îi provocase rana. Atunci, polițiștii au venit rapid, l-au dus la secție și i-au dat drumul atacatorului .... la fel de rapid, deși era vorba de tentativă de omor. După câteva zile, atacatorul dădea foc subsolului unui bloc din Piața Romană și murea în incendiu, iar locatarii scăpau ca prin minune.
Sunt doar câteva povești banale, care ar fi putut sfârși tragic din nepăsarea oamenilor legii. Cu toate acestea, majoritatea polițiștilor pe care îi cunosc sunt relaxați, au salarii mari și visează deja frumos la pensiile la care ies puțin după 50 de ani, pensii mai mari decât ale profesorilor, ale doctorilor sau ale actorilor, chiar și ale acelora care știu să recite din Eminescu și fac asta de o viață și cu mult talent.
Ultima dată când am văzut de aproape un polițist a fost în weekend, la mare, când se discuta pe la toate televiziunile, dar și pe străzi, la cozi și în magazine, despre drama Alexandrei și despre cum un psihopat a făcut ce-a vrut sub nasul poliției. Un fost vecin din Balta Albă, polițist pe la 40 și ceva de ani, se oprise cu nevasta și copilul în fața unui aparat de dat cu pumnul undeva, în Saturn. Polițistul era înveșmântat doar cu un slip cât o cârpă de șters ochelarii, peste care era revărsată burta uriașă și lucioasă sub care se adăpostea, speriat parcă de lumea din jur, aparatul genital minuscul, de statuie renascentistă. Bărbatul a băgat o monedă în aparat și, sub privirile admirative ale soției care căra sacoșa de plajă, salteaua și colacul, și ale puștiului de 10-12 ani cu o înghețată în mână, s-a dat un pas înapoi și a lovit cu pumnul, cu toată puterea, în mingea de box. Apoi s-a întors și a privit triumfător în jur.
Mi s-a părut că omul e imaginea vie și bombată a Poliției Române: un ins trimis la mare pe voucherele date de guvern din banii noștri, care și-a umflat abdomenul tot pe banii statului, adică ai noștri, încât îi acoperă bărbăția care nu se mai zărește nici măcar cu lupa, dar care face gesturi inutile de eroism și se laudă cu ele. Pentru ca tabloul să fie complet mai lipsea doar să se întoarcă brusc, să-și ia nevasta de după gât și să fredoneze împreună un cântec despe Domnul Nostru Mihai Eminescu.
