Când găseai foarte mulți candidați pentru orice job puneai un anunț de recrutare, mai ales dacă erai o multinațională, anunțul era o simplă informare, scriai în detaliu ce căutai. Cât privește ce dădeai în schimb, nu era nevoie de explicații, era suficient că oferi un job. Însă acum, când s-a inversat complet înclinarea balanței, mulți angajatori tot nu s-au prins că trebuie să inverseze și ei anunțurile, să insiste pe ce oferă, nu pe ce cer.
Acum, marea majoritate a anunțurilor de recrutare trebuie să fie privite ca orice reclamă a unui produs pe o piață foarte concurențială, și concepute și executate ca atare. Or, atunci când te bați cu mulți alții pentru niște clienți din ce în ce mai puțini și mai pretențioși, să prezinți în reclamă avantajele pe care vrei să le obții tu ca vânzător, și nu pe cele pe care le va avea clientul dacă-ți cumpără produsul, pare o abordare riscant de originală.
E ca și cum ai face o reclamă la o canapea, și ai pune o listă lungă cu obligațiile pe care le are cumpărătorul ca să se poată folosi de ea cum trebuie: să nu lași pisicile și cățeii din casă să o roadă și să nu facă pipi pe ea, copiii să nu se suie încălțați, să fie tot timpul acoperită cu ceva, ca să nu se așeze praful, să nu o speli cu furtunul afară în curte, să nu o calci cu fierul încins, și alte asemenea.
Orice profil de candidat are un set de condiții obligatorii (tip de experiență, nivel managerial, limbi străine etc.) și unul nice to have. Înainte, când primeai sute de CV-uri, sau chiar mii, era normal să le treci pe toate în anunțul de recrutare, sperând că autofiltrarea îți va ușura munca. Dar acum, când abia dacă primești zece CV-uri, îți poți permite să consumi trei minute ca să faci singur filtrarea.
Regula e destul de clară: pui condițiile obligatorii în anunț, desigur, iar dintre cele nice to have doar pe cele care sugerează clar ceva ce tu nu vrei să spui direct, explicit, din cine știe ce motive. Dar prostioare ca team player, entuziast și deschis la nou, le treci doar dacă vrei să pui un surâs pe fața cititorului și să-l binedispui în ziua respectivă.
Și, desigur, o descriere cât mai detaliată a angajatorului. Iar dacă încă ți-e teamă că vei primi prea multe CV-uri și nu va avea cine să le filtreze, nu treci numele angajatorului și nici o descriere credibilă a acestuia, ci scrii companie în plină expansiune. Și nu pui nici salariul, ca să se mai autofiltreze alți 90% dintre cei cinci care au înghițit gălușca cu expansiunea... (George Butunoiu – septembrie 2023)
