Domnule prim-ministru, permiteți să raportez! Orașul colcăie de teroriști! Au reapărut și la Comitetul Central, și la Televiziune, și la Universitate... peste tot, ca pe vremuri, ce să mai!
Două bătrâne teroriste, identificate azi la prânz, m-au umplut de groază. Una mergea cu masca sub bărbie crezând că dacă strada e liberă, fără potențiali purtători de Covid la zeci de metri în jur, poate încălca legea.
Alta, mai grav, la coadă la Mega, îi spunea subversiv, în gura mare, unei tovarășe că ea la vaccin nu mai merge dacă îi bagă Zeneca. N-ar fi avut grețuri, că nu pricepe oricum diferențe între seruri, dar nu i-a plăcut cum se bâlbâie autoritățile și își schimbă declarațiile despre loturile suspendate în alte țări și la noi. Raportez că a continuat campania împotriva vaccinării și mai vehement. A zis că poate nu mai merge deloc, chiar dacă îi fac Pfizer, pentru că nu a găsit loc decât departe de București, aici fiind ocupate locurile de alții mai iuți de mână în platformă, sau mai “speciali” în rezervarea de centre.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
Am simțit pe loc că e teroristă. Știam din declarația dumneavoastră că vorbe d-astea, aruncate “împotriva măștilor, împotriva distanțării și împotriva vaccinării” “sunt similare cu acțiunile unor teroriști” și “încearcă să submineze autoritatea statului, fără date”.
Noroc că ați deconspirat aceste opinii și atitudini dușmănoase ca fiind ceea ce sunt în realitate, adică acte de teroare, pentru că, altfel, riscam chiar să empatizez cu bestia, după experiențe personale asemănătoare în programarea unor bătrâni. Da, e momentul să mă și autodenunț! Terorismul poate fi atât de aproape, fără să ne dăm seama, uneori chiar și în noi...
Primiți, vă rog, proces-verbal autocritic:
Pensionar 1, cu boli cronice, decide că vrea vaccin imediat ce a început etapa a doua. Întreabă la medic de familie, e trimis să se programeze singur pe internet. Holbează ochii, speriat de precaritatea propriilor competențe digitale, la aproape 80 de ani.
Față de alți bătrâni, lipsiți și de medic de familie, și de rude sau cunoștințe mai tinere, pe care nu-i caută nimeni, prin sate sau comune, să-i întrebe dacă vor vaccin, Pensionar 1 are are totuși noroc. Locuiește într-un oraș și mă poate ruga pe mine: Fă ceva! Ah, și dacă se poate, la centrul de vaccinare X, că e mai aproape de casă, nu la Y aproape de ieșirea din oraș.
“Lasă mofturile, iei taxi și faci la care e loc!” Dar aplaud dorința de vaccinare și-i dau asigurări că programarea online este a 9-a minune a lumii, după serul anti-Covid, așa am auzit eu de la Guvern. Bag CNP-ul în platformă și mă pregătesc să selectez centrul dorit. Locuri disponibile: zero. Nu doar în centrul de lângă casă, ci în tot orașul. Extind selecția. Zero în tot județul. Mai departe... zero în toate județele dimprejur la centrele deschise pentru bătrâni și cronici, doar cu Pfizer. Cel mai aproape ar mai fi două locuri la Hârșova sau, “un pic mai încolo”, prin Botoșani.
Pensionar 1 cârcotește. E prea departe! Nu vrea. “N-ai putea să faci ceva, să vorbești cu cineva, să se poată totuși mai aproape?”, încearcă, timid. “Aș putea, dar nu vreau! Nu ne băgăm în față, nu activăm pile! Nu-i nicio urgență oricum să faci vaccin, n-ai pățit nimic nici până acum, vine în câteva săptămâni lot nou, a zis Guvernul, și va fi berechet, să se înțepe toți bătrânii, după pofta inimii!”
Și lotul nou vine. Nu prind startul chiar din primele minute, dar în prima zi sunt oricum înfiptă țeapăn, cu CNP Pensionar 1, în platformă. Surpriză, toate locurile din cele doar două centre deschise bătrânilor din oraș sunt iarăși ocupate. Pensionar 1 are câteva cuvinte de bine despre internet, Guvern, vaccin (opinii teroriste incipiente) și tinerii din ziua de azi, pe care trebuie să te bazezi cu programarea.
“Dar, hei, iată că în județ apar totuși câteva locuri libere la programare, peste 3 săptămâni. Unde preferi: în căminul cultural dintr-o localitate la 40 de km de oraș, sau în sala de sport dintr-alta, la 60 de km? Aranjez să te ducă cineva până acolo.” Pensionar 1 dă ochii peste cap și alege căminul cultural mai apropiat cu 20 de km de casă.
Pensionar 2 află de succesul programării pentru Pensionar 1 și, deși reticent până atunci, decide că vrea și el. Tot la căminul cultural, la “doar” 40 km de casă, dacă se poate. Nici nu îndrăznește să roage medicul de familie, abia se îndură să-l deranjeze cu reînnoirea rețetelor obișnute. A făcut pași uriași spre digitalizare, primind pensia pe card. Într-un an a blocat trei carduri în bancomat, uitând PIN-ul corect, și a pierdut alte patru. A regăsit unul, dar a uitat că e deja înlocuit cu altul nou și și-a luat panică la ATM aflând că e “card furat sau pierdut” când a încercat să scoată bani. Să vorbească la telefon cu roboții bancari nu a avut sens decât pentru a inspira scenariul unei comedii absurde. Așa că ideea de a suna la telefonul special pentru vaccin sau de a se programa pe internet îl sperie mai mult decât virusul.
Și el are mare noroc cu mine, magiciana platformei online. “Bine că ai decis repede. Intru imediat și te programez în aceeași zi cu Pensionar 1, să mergeți împreună. 40 de km în doi trec mai ușor! Te sun să-ți zic dacă veți fi și la ore apropiate”. Între timp, însă, platforma redevenise rapid ostilă. Căminul cultural de la 40 de km de oraș rămăsese cu zero locuri nu doar în ziua respectivă, ci în toată perioada de programare. Nici sala de sport de la 60 de km nu mai avea nimic. Tot județul – zero.
Cum să-l sun pe Pensionar 2 și să-i spun că s-ar mai găsi locuri doar la distanță de vreo trei județe, în niște localități de care n-a auzit vreodată, la sute de kilometri? Decid, cu curaj, că nu-l mai sun deloc și nu-i mai fac nicio programare. Sunt șanse mari să uite oricum că și-a dorit vaccin.
Decizie inspirată. Peste câteva zile mă sună, puțin jenat: “Crezi că se supără ăia pe internet dacă amâni programarea mea? Un vecin s-a simțit cam rău după vaccin toată ziua, i-a trecut apoi, dar mie îmi e cam teamă acum. Ce zici să fac? Poate platorma aia să amâne sau să anuleze?” Sigur că poate! E plină de funcții și capabilități. Locuri pentru bătrâni la vaccin nu prea are, dar în rest e state of the art! Dă-l încolo de vaccin, îl faci când și dacă o să mai ai chef!
Pensionar 1 află că Pensionar 2 s-a răzgândit cu programarea pe care, de fapt, nu știe că n-a avut-o niciodată, și începe să dezvolte neliniști teroriste la rândul său, deși initial nu avea ezitări. Dacă se va simți rău, totuși? Programarea sa e însă foarte reală, așa că înstinctiv încep să o apăr, ca să nu trebuiască să o iau de la capăt cu platforma. O fac însă cu glume proaste, pe care acum le recunosc ca fiind și ele “similare acțiunilor teroriste”: mai rău decât un șoc anafilactic n-ai ce să pățești. Iar de efecte adverse pe termen lung, încă netestate în studii clinice, n-ai a te îngrijora… la aproape 80 de ani, cam ce-ai putea păți peste alți 15-20?
Funcționează miraculous. Programarea rămâne neanulată, deși sunt atacată pe flancuri: “Auzi, dar tu de ce nu te-ai vaccinat? Am văzut la TV că și voi, jurnaliștii, sunteți la “speciali” în tura asta și s-au vaccinat deja câteva mii de reporteri.”
Îi spun că, spre deosebire de bătrâni și bolnavi cronici, deși am riscuri infinit mai mici cu virusul, puteam să mă vaccinez demult, confortabil, aproape de casă și la oră pe alese, doar să îi zic angajatorului că vreau programare. Includerea în seria anticipată este, teoretic, doar pentru reporteri expuși la risc, cum sunt cei delegați la spitale, dar, în practică, la fel ca și la alți “speciali”, te califici și dacă lucrezi de acasă. N-a văzut nimeni mii de reporteri prin spitale, majoritatea vaccinaților făcând teren cel mult la Carrefour sau la Mall. Îi mai spun că nu am nici cel mai mic gând de a mă vaccina eu înainte ca milioane de bătrâni și bolnavi cronici să aibă șansa să o facă.
Nu cred într-o campanie de vaccinare care ajunge la mine și la alții cu risc mic, înaintea celor care chiar sunt foarte vulnerabili în fața virusului. Dacă numărul mic de paturi de la ATI a justificat atâtea restricții, care au distrus economia, cum să risipești vaccinurile încă insuficiente înainte de a le duce la cât mai mulți din cei care au cele mai mari riscuri să ajungă aici?
Sunt sate în care bătrânii sunt singuri, nu au nici medic de familie, nici mijloace să ajungă la centre de vaccinare îndepărtate sau măcar să afle de ele. Nu-i caută nimeni să-i întrebe dacă vor vaccin. În schimb, autoritățile se luptă declarativ cu teroriști imaginari, care ar submina prin atitudine și vorbe combaterea bolii. Sunt înfierați actori teribiliști care spun că nu poartă mască și nu se vaccinează după ce au trecut prin boală și au anticorpi. Se cere concedierea lor pe Facebook pentru răul exemplu dat maselor.
Într-o țară în care mii de bolnavi nu au mai avut acces la tratamente și în care spitalele iau foc, teroriști sunt cei care cârcotesc față de mască, vaccin și distanțare. Premierului nu i s-a părut prea dur sau nepotrivit cuvântul. Dacă ar crede în pericolul imens, similar violențelor teroriste, al feței fără mască, autoritățile ar trebui să meargă până la capăt cu impunerea unui port corect și sigur, nu? Mască schimbată la patru ore, din materiale corespunzătoare. Sunt oameni care poartă aceeași mască zile în șir, nu au bani de măști noi cum nu au nici de haine sau mâncare și stau de nevoie cu cârpe murdare pe gură, pentru a nu lua amendă. Își fac mai mult rău cu ele decât fără, nu-i protejează oricum nici pe alții, dar respectă legea. Fără cârpa purtată a 10-a oară, plină de microbi, ar fi teroriști. Cu ea, sunt cetățeni model, care nu subminează autoritatea statului.
În lupta cu pandemia, politicienii au adus, din păcate, și o panoplie întreagă de arme ridicole. N-a apucat să se aștearnă uitarea pe declarația pe proprie răspundere, pe mașinile de armată scoase pe străzi, cu soldați înarmați pentru intimidarea doritorilor de plimbare neautorizată, pe mașinile Poliției cu imnul Deșteaptă-te Române! urlat din megafoane, sau pe sinistra izoletă, că vine acum înfierarea ca teroriști a celor ce se leapădă de mască și vaccin. Penibilul unei astfel de retorici îmbățoșate nu poate produce decât efecte opuse celor dorite și ajunge să omoare, în final, toate bunele intenții pe care politicienii poate chiar le au pentru reducerea îmbolnăvirilor
