Începând cu 1 noiembrie 2018 a fost redusă cota de TVA de la 9% la 5% pentru serviciile de restaurant și de catering, într-o încercare de reducere a evaziunii fiscale și de creștere a accesului consumatorilor la anumite bunuri. Teoretic, asta ar însemna că un prânz servit la restaurant (fără băuturi alcoolice) care costa anterior 54,5 lei ar trebui să coste acum cu 2 lei mai puțin.
În schimb, pentru livrarea de alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, se aplică în continuare 9% TVA. O serie de clarificări aduse recent de Ministerul Finanțelor Publice și analizate în cele ce urmează își propun să acopere carențele legislative care făceau dificilă până acum diferențierea între cele două operațiuni – prestarea de servicii de restaurant și catering, respectiv livrarea de alimente – cu scopul de a-i sprijini pe comercianți în aplicarea corectă a cotei de TVA relevante.
Ce a determinat scăderea de cotă?
Potrivit notei de fundamentare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2018, prin care a fost extinsă aplicarea cotei reduse de TVA de 5% pentru serviciile de restaurant și de catering, printre altele, modificarea a avut ca obiectiv reducerea evaziunii fiscale și crearea unui climat competitiv adecvat, sporirea echității, prin îmbunătățirea distribuției veniturilor sau prin faptul că anumite bunuri devin mai accesibile pentru întreaga populație, prin reducerea cotei de TVA.
Așadar, guvernanții au încercat să vină în sprijinul consumatorilor, creând premisele pentru reducerea prețurilor. Însă, pentru ca diferența de 4% TVA să rămână în "buzunarul" consumatorilor, prestatorii de astfel de servicii trebuie să își mențină același nivel al adaosului.
Se vând alimente sau se prestează servicii de restaurant / catering?
Având în vedere că diferențierea dintre cele două operațiuni se poate dovedi dificilă, iar normele de aplicare a Codului fiscal nu clarifică pe deplin situațiile care se pot întâlni în practică, Ministerul Finanțelor Publice a publicat Ordinul 3659/2018, prin care se aduc lămuriri suplimentare cu privire la încadrarea operațiunilor drept vânzare de alimente (pentru care se aplică 9% TVA) sau prestări de servicii (pentru care se aplică 5% TVA).
Așadar, clarificările ar trebui să asigure aplicarea unitară a prevederilor legale, astfel încât societățile care activează în domeniul alimentației publice să colecteze TVA în cota corectă.
Aspecte de avut în vedere
În linii mari, diferența dintre vânzarea de alimente și prestarea de servicii de restaurant se face prin testarea a două condiții: (i) existența unui spațiu dotat cu mobilier adecvat, cum ar fi mese cu scaune, pe care prestatorul îl are la dispoziție, care să permită consumul alimentelor în acel spațiu și (ii) opțiunea clientului de a consuma produsele în acel spațiu.
În ceea ce privește serviciile de catering, acestea trebuie să conțină servicii suplimentare față de simpla livrare a unor feluri de mâncare la o adresă precizată de client pentru a fi supuse cotei de 5% TVA, cum ar fi consilierea clientului cu privire la cantitatea optimă de produse alimentare, punerea la dispoziția clientului de veselă și tacâmuri, aranjarea bufetului de către personalul firmei de catering, debarasare, etc.
Ordinul aduce și 10 exemple prin care acoperă diverse situații întâlnite în practică, de la tonete de mâncare, la pizzerii în care pizza se consumă în spațiul acestora, se ia la pachet sau este livrată la domiciliu, sau la servicii de catering care acoperă sau nu și alte servicii în afară de prepararea și livrarea mâncării.
Întrebări rămase deschise
Odată cu explicațiile de mai sus, se nasc o serie de întrebări practice pentru care, din păcate, nu există încă un răspuns în legislația publicată până la acest moment:
• Cum va putea justifica, de exemplu, o autoservire care pune la dispoziție mobilier adecvat consumului alimentelor, că opțiunea clientului său a fost de a consuma alimentele la fața locului, și nu la pachet?
• În aceeași măsură, cum vor putea autoritățile să verifice corectitudinea aplicării cotei de 5%, față de cea de 9%?
• Ce se întâmplă în cazul în care clientul își exprimă opțiunea de a consuma alimentele în spațiul comerciantului, dar de fapt ia mâncarea la pachet?
• Cum s-au pregătit până acum comercianții care se pot afla în situația de a emite bonuri fie cu 5% TVA, fie cu 9% TVA? Și-au modificat meniurile astfel încât prețurile să fie diferențiate în funcție de cele două cote de TVA, sau clientul plătește același preț, comerciantul înregistrând baze de impozitare diferite în funcție de caz?
Văzând practica întâlnită începând cu 1 noiembrie, ne așteptăm ca această reducere de TVA să nu fie resimțită în realitate de consumatori în prețurile practicate de comercianți.
În aceste condiții, pare că rostul schimbării de cotă rămâne speranța că va reduce evaziunea fiscală și implicit că va crește gradul de conformare voluntară în sectorul Horeca. Totuși, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că acest sector este oricum supus unor reguli speciale de impozitare, în funcție de o valoare standard, ajustată cu anumiți coeficienți, și nu în funcție de nivelul profiturilor obținute.
Anamaria Tocaci este Tax Manager Schoenherr Tax
