Dobânzile plătite băncilor-mamă de subsidiarele din România pentru împrumuturile subordonate sunt mai mari decât la alte tipuri de împrumut din cauza caracteristicilor și costurilor efective ale acestui tip mai riscant de finanțare, nu pentru a reduce taxele plătite la București. O demonstrație pe care top managementul Raiffeisen Bank s-a străduit să o susțină cu argumente la o întâlnire cu presa, într-un context în care, deocamdată, o altă bancă competitoare (BCR) este implicată într-un litigiu cu Fiscul pe o astfel de speță. Raiffeisen, care spre deosebire de BCR a obținut profit și a plătit impozit pe acesta în fiecare an, nu a fost sancționată până acum de ANAF, însă are, la rândul ei, împrumuturi subordonate obținute în anii trecuți de la banca mamă.
Împrumuturile subordonate sunt forme speciale de finanțare, pe termene mai lungi, pentru care creditorul nu poate cere de regulă rambursarea anticipată și care, în caz de insolvență a debitorului, ajung să fie plătite penultimele (doar acționarii au o poziție mai defavorabilă în ordinea de stingere a datoriilor), după ce toți ceilalți creditori au fost despăgubiți. Finanțare stabilă pentru debitor, dar cu risc mai mare pentru creditor, împrumuturile subordonate pot fi folosite de bănci pentru a-și completa capitalurile proprii, astfel încât să acopere necesarul de fonduri proprii cerute de autorități (BNR și Banca Centrală Europeană pentru băncile de risc sistemic).
Kasparov vine în premieră în România. Detalii AICI
Sunt o sursă de finanțare mai scumpă decât alte forme de împrumut, depășită în această privință doar de capitalul social - banii acționarilor, care trebuie recompensați cu dividende și care își recuperează ultimii investiția în caz de insolvență.
“Băncile sunt foarte strict reglementate pentru a preveni incapacitatea de plată. Dimensiunea capitalului e reglementată în corelație cu volumul de credite acordate. Cu cât creditele sunt mai mari, cu atât capitalul trebuie să fie și el mai mare. Cerințele de capital ale băncilor au crescut după declanșarea crizelor financiare și vor mai crește în continuare”, spune Mihai Ion, Chief Financial Officer al Raiffeisen Bank.
Cerințele tot mai mari de capital pun însă presiune pe rentabilitatea ce poate fi oferită, prin profit, acționarilor. “Când rentabilitatea capitalului scade, acționarul poate decide să meargă spre alt sector de activitate cu rentabilitate mai mare. În acest context apare o preocupare pentru rentabilizarea structurii capitalului”, arată Ion.
Mircea Busuioceanu, Chief risk officer (CRO) Raiffeisen, precizează că “nu doar acționarii au așteptări mai mari de rentabilitate, ci și Banca Centrală Europeană, care crește cerința de capital dacă vede rentabilitate mai mică mult timp”.
Soluție pentru remunerarea mai bună a acționarilor
O soluție de rentabilizare este completarea capitalurilor proprii cu împrumuturi subordonate (fonduri proprii de rang 2), demers care poate îmbunătăți indicatorul de rentabilitate a capitalului (ROE – raportul dintre profit și capitalurile proprii).
Ion explică mecanismul cu un exemplu. Astfel, dacă are fonduri proprii formate integral din capital propriu de 100 de lei și obține 15 lei profit, o bancă va avea o rentabilitate financiară (profit/capital propriu) de 15%.
Dacă, însă, își asigură aceleași fonduri proprii de 100 de lei cu doar 80 de lei capital propriu, iar restul de 20 de lei îl obține prin împrumuturi subordonate, pentru care plătește o dobândă (cu titlu de exemplu) de 6%, calculele se schimbă. Va avea o cheltuială cu dobânda de 1,2 lei/an (6% pentru 20 de lei), care va diminua profitul de la 15 lei la 13,8 lei. La calculul ROE, însă, acest profit mai mic se va raporta la doar 80 de lei capital propriu (nu la 100 ca în cazul fără împrumuturi subordonate), astfel încât va rezulta o rentabilitate financiară de 17,25%, superioară celei de 15% când fondurile proprii totale se acoperă doar din capital propriu.
“Optimizarea structurii fondurilor proprii prin completarea cerințelor de capital cu împrumuturi subordonate duce la creșterea rentabilității financiare, cea prin care sunt remunerați acționarii. Pentru o companie, cea mai scumpă sursă de capital e capitalul social. Acționarii își recuperează ultimii banii, remunerarea lor trebuie să fie pe măsură. Acțiunile sunt cele mai riscante. Împrumuturile subordonate sunt mai puțin riscante ca acțiunile, dar mai riscante decât alte surse. De aceea, remunerarea pentru cei care le acordă e mai mică decât remunerarea capitalului social, ROE, dar mai mare decât pentru alte împrumuturi și depozite atrase”, spune Mihail.
Explicații pentru dobânzile mari
Potrivit afirmațiilor sale, dobânda pentru împrumuturile subordonate depinde de contextul de piață, de situația lichidității de la un moment-dat și de soliditatea băncii care le solicită.
Băncile din România au luat însă astfel de împrumuturi majoritar de la băncile-mamă, iar Fiscul a apreciat, în urma unui control la BCR, ale cărui rezultate sunt contestate de cea mai mare bancă din țară, că s-au plătit dobânzi prea mari. “Și banca mamă poate solicita o primă, care e prima de risc pentru România, influențată și de cât de multă lichiditate e în piață”, spune Mihail, precizând că, de regulă, subsidiara din România poate obține o dobândă cu 1-1,5 puncte procentuale peste cea la care se împrumută banca mamă.
Președintele băncii, Steven van Groningen, a declarat că a avut negocieri și cu instituții financiare internaționale precum BERD pentru credite subordonate, dar a găsit mai ieftin la grup. “Există mai multe cerințe pentru împrumuturi subordonate. Se iau pe termen lung de obicei, fără clauze de rambursare anticipată. Și aceste lucruri explică dobânda mai mare“, adaugă van Groningen.
Cristian Sporiș, vicepreședintele pentru corporate banking al Raiffeisen, spune că trebuie ținut cont în aprecierea costului și de momentul în care s-au obținut împrumuturile: “Nu poți plăti anticipat pentru împrumuturi subordinate din urmă. Poate părea, la un moment-dat, că e un cost mare, dar împrumutul a fost luat în trecut, când crescuse cerința de capital și altul era contextul pieței”
Oricum, spune Mihail Ion, un împrumut subordonat intrat în ultimii doi ani de maturitate nu mai poate fi luat în calcul la fondurile proprii.
Ce dobânzi a plătit Raiffeisen băncii mamă
Băncile nu-și pot rentabiliza, însă, oricât de mult capitalul folosind împrumuturile subordonate. Acestea pot fi asimilate în fondurile proprii doar într-o proporție acceptată de autoritățile de reglementare în funcție de dimensiunea băncii și de necesarul acesteia de capital. La Raiffeisen, obligațiunile/împrumuturile subordonate reprezintă 20,4% din fondurile proprii, iar capitalul 79,6%.
Raiffeisen nu a mai luat împrumuturi subordonate noi nici în 2015, nici în 2016, dar avea în sold, la finele anului trecut, împrumuturi subordonate din anii din urmă echivalând 955 milioane de lei, marea majoritate în euro (170 mil. Euro și 42 mil. franci elvețieni). Rata medie a dobânzilor la datoriile subordonate a fost de 3,88% în 2016 și de 3,39% în 2015, în condițiile unor rate Euribor negative.
Dobânzi mult mai mari la creditele subordonate au fost plătite de Raiffeisen băncii mamă în 2007 (4,67%-6%) și în 2008 (6,03%, sub nivelul mediu pentru creditele de la alte bănci și instituții financiare, de 6,7%), când soldul era de 88 milioane de euro, iar Euribor depășea 4%.
Din 2009, când Banca Centrală Europeană a început relaxarea cantitativă, iar Euribor a coborât către zero, dobânzile medii plătite de Raiffeisen România la împrumuturile subordonate au coborât și ele în apropiere de 3%, iar banca a luat mai multe finanțări de acest fel.
Astfel, soldul împrumuturilor subordonate ajunsese, în 2009, la 89,5 mil. euro (dobândă medie 3,1%, sub cea de 3,32% de la alte bănci și instituții financiare).
În 2010, soldul urca la 115 mil. euro, iar dobânda medie cobora la 2,39% (sub cea de 2,78% a creditelor la alte bănci și instituții), iar în 2011 ajungea la 138 mil. euro (dobândă medie 3,22%).
În 2013, banca a luat două noi împrumuturi subordonate, de 42 mil. franci elvețieni și 100 mil. euro, urcând soldul la 184 mil. euro echivalent, la o dobândă anuală medie de 3,18%, în condițiile în care creditele de la alte bănci și instituții financiare aveau o dobândă medie de 2,86%. 2014 a fost ultimul an în care Raiffeisen a mai luat un împrumut subordonat, de 20 mil euro, dobânda medie anuală urcând la 4,52% (față de 1,9% media anuală adobânzilor de la alte bănci și instituții financiare).
Banca a obținut profit în fiecare an și a plătit impozit pe acesta, astfel încât nu a intrat în grupul instituțiilor de credit față de care premierul Mihai Tudose și ministrul de Finanțe Ionuț Mișa au adus acuzații publice că încearcă să evite plata impozitelor.
Din 2019, noi lansări de obligațiuni
Perioada “de glorie” a împrumuturilor subordonate a început odată cu boomul creditării, temperându-se în ultimii ani, când băncile nu au mai contractat noi împrumuturi. Este de așteptat, însă, o “renaștere” din 2019, când vor intra în vigoare noi reglementări privind dimendiunea de finanțare din pasivul băncii ce poate fi folosită pentru acoperirea pierderilor (MREL – Minimum Required Eligible Liabilities).
“Din ianuarie 2019 vom vedea băncile emițând elemente de datorie, obligațiuni cu cost mai mare care să fie eligibile pentru acoperirea pierderilor, pentru că în termen de cinci ani trebuie să se ajungă la nivelul MREL cerut de reglementator”, spune Mihail Ion.
Pentru astfel de considerente, conducerea Raiffeisen apreciază că nu se justifică sancționarea fiscală a băncilor care au luat în trecut împrumuturi subordonate pe motiv că, în scopul diminuării impozitului pe profit, dobânzile au fost mai mari decât la alte forme de finanțare sau decât cele la care se împrumuta banca mamă. Cu atât mai mult cu cât, în speță, majorarea artificială a unui cost în România, pentru a evita un impozit pe profit de 16%, ar însemna majorarea unui venit în țara băncii mamă, unde s-ar supune unei cote de impunere mai ridicate. De altfel, anticipează van Groningen, dacă diferendele nu se pot rezolva în țară, între bancă și ANAF, următorul nivel de discuție ar putea fi între ministere de finanțe din cele două țări.
BCR, sancționată de Fisc pentru dobânzile "prea mari"
Banca Comercială a României va deschide, de altfel, după cum Profit.ro a anunțat aici, o procedură de arbitraj internațional în condițiile în care Agenția Națională de Administrare Fiscală va respinge contestația băncii la decizia de impunere a unui impozit suplimentar de peste 100 de milioane de lei.
Fiscul crede că cea mai mare bancă din România a primit finanțare prea scumpă de la banca-mamă Erste, ceea ce a diminuat profitul obținut în țară, în timp ce austriecii spun că au fost înștiințați de către Banca Centrală Europeană că au acordat credite prea ieftine subsidiarei.
Finanțele au trimis controale la cele mai mari bănci din țară pentru a strânge mai multe impozite. La BCR, în urma unui control încheiat în iunie 2017, ANAF a impus obligații suplimentare de plată pentru perioada 2012-2015 de peste 100 de milioane de lei, potrivit informațiilor disponibile în bilanțul băncii la șase luni. Fiscul consideră că BCR a plătit dobânzi prea mari către banca-mamă Erste pentru creditele subordonate contractate. BCR a luat împrumuturi subordonate în lei de 1,33 de miliarde de lei în 2008, 120 de milioane de euro în 2009 și câte 100 de milioane de euro în 2012.
BCR a contestat la ANAF decizia de impunere până la termenul din 15 septembrie și așteaptă răspunsul Agenției. Dacă decizia este una negativă pentru bancă, BCR va contesta măsura ANAF atât în instanțele de contencios-administrativ naționale, cât și în procedura de arbitraj internațional în interiorul Uniunii Europene, au declarat pentru Profit.ro surse din piața bancară.
În condițiile în care grupul Erste a plătit impozit pe profit în Austria pe banii încasați de la BCR, iar Fiscul din România a cerut BCR să plătească sume suplimentare pentru aceeași finanțare, litigiul ar putea avea ca obiect încălcarea tratatelor europene privind eliminarea dublei impuneri.
BCR a făcut un profit brut de 434 de milioane de lei în semestrul unu din 2017, pentru care a înregistrat o cheltuială cu impozitul pe profit de 176 de milioane de lei, după includerea la capitolul alte elemente de cheltuieli a sumei de 116 milioane de lei. Rata efectivă de impozitare, după calcularea tuturor sumelor deductibile și nedeductibile fiscal, a ajuns la 40% față de 18% în iunie 2016 și în condițiile unei rate statutare de 16%.
Litigii și la alte bănci
Banca Transilvania, a doua bancă din sistem, are deschis un proces cu ANAF la Curtea de Apel Cluj, dar speța e diferită: contestă opinia Fiscului privind impozitarea câștigului din achiziția Volksbank. BT ar trebui să plătească impozit pe profit suplimentar de peste 260 de milioane de lei – plus majorări și penalități – dacă câștigul extraordinar de 1,65 de miliarde de lei va fi considerat impozabil de către instanță.
BRD Societe Generale, a treia bancă după active, a plătit deja Fiscului 43 de milioane de lei în urma unui control fiscal derulat în 2016. Suma este în litigiu cu autoritățile, iar BRD consideră că o va recupera.
