Cui îi pasă de PIB, care arată că România este înaintea Ungariei? Este doar un indicator economic nebulos și intangibil pentru omul de rând! Hai să ne uităm la salarii, că de asta le pasă oamenilor! Pentru că salariile în Ungaria sunt mai mari decât în România, nu? Din păcate, nu mai sunt. Românii au fost în față anul trecut la salariile ajustate la preț. Cu alte cuvinte, românii pot cumpăra acum mai mult decât ungurii, după toți indicatorii, relatează portofolio.hu
În ultimii ani, economia românească a crescut mai rapid decât cea maghiară. Românii au consumat mai mult decât maghiarii. Și acum știm de ce: anul trecut, salariile erau deja mai mari în România decât în Ungaria. Potrivit datelor Eurostat tocmai publicate, 2023 a fost primul an în care salariile din vecinul nostru estic au atins paritatea puterii de cumpărare (PPS), arată G4Media.
Polonia are de departe cele mai mari salarii din regiune și, deși salariile cresc în toate țările, România a înregistrat cea mai rapidă creștere. În ultimii zece ani, decalajul dintre salariile din România (linia portocalie) și cele din Ungaria (linia verde) s-a redus aproape constant, ajungând în cele din urmă să dispară complet.
Salariile nete la paritatea puterii de cumpărare
Compararea salariilor între țări este foarte dificilă. Prima dificultate este cauzată de monedele diferite sau, mai exact, de fluctuațiile cursurilor de schimb. A doua problemă este reprezentată de prețurile diferite. A treia problemă este cea a salariului brut-net.
Datele anuale ale Eurostat privind salariile nete la paritatea puterii de cumpărare abordează toate cele trei probleme. Așadar, în cele din urmă, nu este nevoie de o monedă, ci de o așa-numită valoare PPS pentru a ține cont de diferențele de nivel al prețurilor.
Eurostat produce estimări pentru o gamă largă de tipuri de gospodării, inclusiv gospodării cu un singur salariat, cu mai mulți salariați, fără copii și cu copii. Punctul slab al indicatorului este că nivelul prețurilor poate să nu fie o estimare perfectă. Până în prezent, această suspiciune a fost confirmată doar pentru Slovacia, dar se sugerează în mod regulat că estimarea prețurilor este una dintre verigile slabe ale procesului de agregare a salariilor. Prin urmare, este mai bine să se analizeze tendințele pe termen mai lung.
Merită, de asemenea, să se analizeze impactul succesorilor asupra salariilor, adică modul în care sistemul de sprijin din fiecare țară afectează câștigurile nete.
Dacă există doi salariați într-o gospodărie cu doi copii, situația este acum în linii mari aceeași ca și în cazul unei gospodării formate dintr-o singură persoană.
În Ungaria, este posibil ca creditul fiscal pentru copii să fi avut un efect semnificativ pentru o vreme, crescând substanțial salariile nete, ceea ce a menținut un decalaj vizibil între veniturile familiilor din România și cele din Ungaria. Deoarece alocația fiscală nu a crescut de mulți ani (10 000 HUF pentru un copil și 40 000 HUF pentru doi copii), în timp ce salariile au crescut, banii pentru copii s-au aplatizat, adică au un impact din ce în ce mai mic asupra salariilor nete.
Recuperarea salariilor din România a fost mai dinamică în cazul gospodăriilor fără copii, iar recuperarea a fost, de asemenea, ușor mai dinamică.
Datele anterioare au arătat că, în ultimii ani, PIB-ul pe cap de locuitor al României s-a apropiat de cel al Ungariei, iar anul trecut l-a depășit. În ceea ce privește consumul, avansul românesc pare mai stabil și, deși datele sunt încă incerte, recuperarea înregistrată la nivelul salariilor este din ce în ce mai puțin îndoielnică. Un aspect interesant al datelor de mai sus este faptul că și Bulgaria avansează într-un ritm tot mai alert, astfel că nu ar fi surprinzător să vedem consumul bulgar ajungând la nivelul celui maghiar într-un an sau doi.
Dacă ne uităm la relația dintre salarii și consum, putem spune că Ungaria se află profund sub linia de trend. Adică, la nivelul de salarii la care ne aflăm în prezent, consumul ar putea fi mai mare. Iar nivelul salarial din România (care nu este cu mult mai mare decât cel din Ungaria) este ușor peste trend. Acest fenomen poate fi explicat printr-o serie de factori, dintre care poate cel mai important este faptul că factorii de decizie politică din Ungaria se concentrează să se asigure că investițiile ocupă o felie cât mai mare din economie, în timp ce alte țări funcționează cu o dinamică de acumulare mult mai mică. Cu alte cuvinte, la nivelul actual al veniturilor, politicile economice ale celorlalte țări din regiune tind să se concentreze mai degrabă pe consum decât pe investiții.
În general, se pare că Ungaria nu s-a îndepărtat de țările cu salarii ridicate, iar în prezent se află înaintea doar a Bulgariei în ceea ce privește consumul pe cap de locuitor. Ungaria continuă să concureze cu un nivel scăzut al salariilor, cu o rată de schimb a forintului în curs de depreciere, ceea ce duce la o recuperare relativ mai lentă decât investițiile sale în capitalul uman (formare mai bună, mai mulți absolvenți). Masa salarială orară totală de 13 euro (inclusiv impozitele și contribuțiile) este una dintre cele mai scăzute din UE, ceea ce rămâne o atracție pentru companiile care se concentrează mai degrabă pe forța de muncă ieftină decât pe competențe înalte și pe o valoare adăugată ridicată.
Din cele de mai sus reiese cu prisosință că Ungaria nu ține pasul cu regiunea, cu o deteriorare tendențială a poziției noastre relative. Potrivit unui raport recent al băncii centrale, dezvoltarea noastră relativă globală și productivitatea relativă s-au deteriorat, de asemenea, în ultimii ani, în comparație cu țările din regiune. „Ca urmare a dezechilibrelor și a slăbiciunilor în materie de competitivitate, economia ungară a fost mai vulnerabilă la șocurile externe decât alte țări din regiune”, spune MNB, avertizând că performanța Ungariei în domenii-cheie (capitalul de cunoștințe, digitalizare, energie verde) este sub media regională în noul deceniu.
Prin urmare, sunt necesare schimbări majore pentru a recupera rapid decalajul.
