Radu Enache, proprietarul lanțului Continental, s-a gândit să dezvolte un business paralel cu această rețea hotelieră pe care o deține, dar asemănător. Încearcă să ofere management sau să închirieze hoteluri ale unor investitori care nu se descurcă sau nu mai vor să le administreze, dar constată că între pretențiile pe care le au proprietarii și veniturile afacerilor lor, pe hârtie, sunt discrepanțe uriașe.
Enache, unul dintre cei mai mari hotelieri din țară, a constatat în ultima vreme că există "o grămadă de băieți" care au riscat anterior investiții în hoteluri, cu precădere înainte de criză, și care au aflat ulterior, pe pielea sau, mai precis, pe banii lor, că nu știu să le opereze și că pentru un astfel de business este, totuși, nevoie de o pricepere corespunzătoare. În aceste condiții, unii dintre ei încearcă acum să găsească pe cineva prin care să-și asigure, într-un fel sau altul, un profit garantat.
28 noiembrie - Profit Financial.forum
"Mai ales, ținând seama de toate nebuniile astea, de impozitări și paraimpozitări. Ar trebui să înceapă să mai iasă la oficial cu diverse chestii", explică Enache pentru Profit.ro.
El se referă la impozitul specific, activ din acest an, prin care hotelurile, barurile și restaurantele cu venituri mai mari de o jumătate de milion de euro nu mai sunt taxate cu 16% pe profit, ci în funcție de numărul de camere și de suprafață. În acest context, se așteaptă ca mulți dintre cei care dețin hoteluri cu profituri mici sau cu pierderi să încerce să scape de acestea fie vânzându-le, fie închiriindu-le unora care vor să le opereze. Inițial, Radu Enache s-a gândit să exindă lanțul Continental prin câteva astfel de achiziții, dar a constatat că prețurile cerute sunt "nerealiste" și cei care le-au stabilit au făcut-o pe criterii sentimentale, fără să țină cont de performanțele financiare ale afacerilor din spatele lor.
Proprietarul lanțului Continental s-a gândit în ultima vreme să le ofere celor care vor să renunțe la administarea hotelurilor pachete de management și deja se află în discuții cu mai mulți proprietari din București, dar și din alte orașe mari ale țării. Practic, Enache ar urma să asigure, contra unei sume anuale, managementul hotelului cu resurse proprii, dar să păstreze și, eventual, să pregătească și personalul pe care-l găsește acolo, în cazul în care oamenii au experiență. Omul de afaceri a constatat însă că o astfel de propunere este privită cu oarecare neîncredere, pentru că cei care dețin hotelurile vor să scape definitiv de grija lor, de complicații și responsabilități, iar dacă nu reușesc să le vândă, încearcă măcar să le închirieze.
Odată ce a înțeles că românii sunt predispuși la închiriere, Radu Enache a aprofundat și această perspectivă și a ajuns să n-o excludă din planurile sale. Dar aici s-a lovit de o altă problemă în momentul în care a cerut bilanțurile afacerilor respective, ca să se lămurească cât de rentabile sunt: în acte n-a găsit nici pe departe veniturile pe care proprietarul vrea să îi fie garantate prin închiriere. "El zice că câștigă de sparge, dar mie nu poate să-mi dovedească asta, ca să putem să stabilim o sumă corectă. Eu îi spun <<dom'le, dacă eu sunt curat, așa cum fac eu afaceri, nu pot să câștig mai mult decât atâta>>. Iar el răspunde: <<dom'le, nici pomeneală>>". Cu alte cuvinte, după cum rezumă Enache, mulți dintre proprietari încearcă să devină "curați" prin închiriere, în timp ce el, ca administrator care încearcă să facă un business corect, ar ieși în pierdere.
Unii dintre cei cu care a discutat au alte afaceri de bază și au intrat în hotelărie ca hobby sau cu gândul că fac o investiție imobiliară, căreia îi crește valoarea în timp. Mulți au investit în hotelărie ca să-și diversifice portofoliul, dar după criză, susține Enache, "chestiunea de hotelărie s-a strâns tare, rău de tot, nasol..." A văzut în ultima vreme o grămadă de hoteluri proiectate și construite "de te doare capul" gândindu-te câte spații neproductive există. Sunt făcute, explică omul de afacerri, fără cap și coadă, doar pentru dorința de a epata, de a face spa-uri, de a face piscine, care la ora asta sunt intensiv consumatoare de fonduri și nu aduc venituri. "Nu-și pot scoate banii. Sunt foarte multe făcute pe proiecte numai așa, ca să-și facă un hotel", mai spune el.
Hotelierul recunoaște că discuțiile cu investitorii merg greu, pentru că se lovesc de incapacitatea acestora de a înțelege diferența dintre management și închiriere, de a înțelege că o sumă stabilită pentru închiriere trebuie să se bazeze pe elemente palpabile și de a înțelege că o valoare a unui obiectiv nu este cea pe care cred proprietarii că o are, ci rezultatul unor cifre din bilanțul contabil.
În anii în care a dezvoltat această afacere, Radu Enache a ajuns la concluzia că investiția în hotelărie este aristocratică și se materializează doar când vinzi. "Altfel, aștepți degeaba să-ți vină banii și o faci doar așa, că dă bine", mai spune el.
Dacă privim lucrurile din prisma asta, avem toate motivele să ne mândrim: probabil că România are mai mulți "aristocrați" decât Marea Britanie.
