Astfel conturează peisajul actual al serviciilor juridice dedicate insolvenței Andreea Șovar, Senior Managing Associate în cadrul echipei de Soluționare a Disputelor a NNDKP, care mai declară că societățile de avocatură s-au adaptat nevoilor pieței prin diversificarea ariilor de practică și prin încercarea de a înțelege modelul de business al clienților, astfel încât să identifice soluțiile optime pentru salvgardarea afacerii sau recuperarea creanțelor.
De la reprezentanta Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen am mai aflat care sunt principalele neajunsuri ale legislației în vigoare în materie de insolvențe (Legea nr. 85/2014), cum au evoluat în timp cerințele clienților și în ce măsură practicienii în insolvență și soluțiile propuse de ei îi pot ajuta să-și revitalizeze companiile. Mai ales că tendința societăților debitoare este să opteze mai mult decât în trecut pentru reorganizare, cu toate provocările ce decurg de aici.
De când oferiți consultanță juridică în domeniul insolvenței/restructurărilor? Cum apreciați că au evoluat în timp piața caselor de avocatură specializate din România, așteptările clienților, gradul lor de informare în legătură cu aceste tipuri de servicii și practica în domeniu?
Am fost implicată în primele proiecte în materie de insolvență încă din anii 2016-2017, de la debutul parcursului meu profesional în cadrul NNDKP. Având în vedere că Legea nr. 85/2014 era relativ recent introdusă în activul legislativ, o lungă perioadă de timp am fost implicată și în gestionarea de proceduri de insolvență începute în temeiul reglementării anterioare, Legea nr. 85/2006. Am putut astfel să observ cum participanții la proceduri au făcut tranziția spre noile reglementări, dar și dificultățile pe care le-a generat în practică schimbarea de optică a legiuitorului în anumite privințe.
Se împlinesc deja douăzeci de ani de la adoptarea acestei prime reglementări de reformare în domeniul insolvenței (Legea nr. 85/2006) și aș spune că dificultățile practice întâmpinate în aplicarea legislației în acest domeniu nu sunt încă rezolvate. Și în forma actuală, legislația în materie de insolvență prezintă anumite necorelări care generează atât soluții diametral opuse în practica judiciară, cât și necesitatea unor intervenții clarificatoare. Din acest punct de vedere, sunt salutare pozițiile și demersurile Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România și maniera în care au reușit, de-a lungul anilor, să contribuie la clarificarea legislației și la o mai bună înțelegere a implicațiilor practice ale (lipsei de corelare a) unor norme legale.
În ultimii zece ani, complexitatea procedurilor de insolvență a evoluat firesc, odată cu dezvoltarea societății. A crescut semnificativ atât numărul procedurilor în derulare, cât și tipologia problemelor pe care le pot genera astfel de proceduri. Aș spune că asistăm în prezent la derularea unor proceduri de insolvență (în sensul generic al noțiunii) care vor deveni repere în practica viitoare, datorită gradului ridicat de dificultate, a valorii creanțelor ce se vor a fi recuperate, a implicațiilor eventualei reorganizări sau dizolvări a societăților vizate de respectivele proceduri.
Ca efect al dezvoltării și extinderii cazuisticii în acest domeniu, am observat cum clienții cu care NNDKP colaborează pe proiecte de insolvență demonstrează o fină înțelegere a mecanismelor legale și a implicațiilor (potențial dezastruoase) pe care le-ar putea avea eșecul unei proceduri de reorganizare sau de faliment. În consecință, și nevoile actuale ale clienților de asistență/ consultanță juridică depășesc simplele solicitări privind prezentarea procedurii și a etapelor pe care aceasta le parcurge din punct de vedere teoretic, având din ce în ce mai mult nevoie de perspectiva unor avocați specializați care să poată construi și gestiona mai multe paliere de strategie juridică, dar și litigiile complexe care derivă.
În egală măsură, și societățile de avocatură s-au adaptat nevoilor pieței, prin diversificarea ariilor de practică și prin încercarea de a înțelege, cât mai fidel posibil, modelul de business al clienților, pentru a identifica soluțiile optime pentru salvgardarea afacerii sau recuperarea creanțelor, după caz.
Ce credeți că vă recomandă prin comparație cu alte case de avocatură care oferă aceste tipuri de servicii? Din declarațiile clienților, care sunt motivele principale pentru care apelează la NNDKP
Cred că, mai întâi de toate, ne recomandă profesionalismul și dedicarea cu care fiecare dintre membrii echipei NNDKP își gestionează mandatul profesional. Fiecare caz nou care ne este încredințat este tratat cu cea mai mare rigoare și este gestionat de o echipă dedicată de proiect, care este și rămâne implicată în toate etapele (analiza inițială, diagnosticul juridic, identificarea remediilor, procedura în instanță cu toate dimensiunile ei, închiderea procedurii și evaluarea rezultatului).
Totodată, clienții iau frecvent în considerare experiența de tradiție în acest domeniu, avocații NNDKP fiind implicați în multe dintre procedurile de insolvență de anvergură din ultimii ani, precum și recunoașterea de care se bucură echipa de avocați litiganți din cadrul NNDKP.
În ce măsură credeți că este importantă pentru potențialii clienți prezența unei case de avocatură în topurile internaționale de profil?
Am observat că prezența societății noastre de avocatură în topurile internaționale de profil a devenit un criteriu suplimentar de selecție, care formează convingerea clienților că interesele și drepturile lor vor fi apărate în mod judicios/pe deplin, de avocați cu experiență notabilă în domeniile lor de interes.
Câți avocați specializați în insolvență/restructurări/falimente aveți în echipă?
Doar raportându-mă la echipa de Litigii, avem la acest moment 14 avocați specializați în proceduri de insolvență, cărora li se adaugă colegii din birourile NNDKP din Cluj-Napoca și Timișoara.
Cum a evoluat numărul cazurilor în ultimii ani? Cu ce an din urmă seamănă cel mai mult 2025 și din ce puncte de vedere? Cum a început 2026 și cum estimați să fie comparativ cu 2025 din punctul de vedere al numărului de cazuri, din discuțiile pe care le aveți deja și din ce știți că se întâmplă în economie?
În ultimii ani, numărul mandatelor care ne-au fost încredințate în acest domeniu a sporit semnificativ, inclusiv ca efect al modificărilor legislative care au vizat procedurile de prevenire a insolvenței. Atât din practica noastră, cât și din interacțiunile cu alți participanți la proceduri de insolvență, am putut constata atât o tendință de multiplicare a numărului de cazuri, cât și o mai mare varietate a sectoarelor de activitate care sunt afectate de debutul sau chiar de închiderea fără succes a unor astfel de proceduri.
Observând practica noastră și mandatele care ne-au fost încredințate în primele luni ale anului, așteptarea este că 2026 va fi un an mai prolific decât 2025 în acest domeniu, cu precădere în ceea ce privește procedurile de prevenire a insolvenței, astfel că probabil vom asista la înmulțirea cererilor companiilor aflate în dificultate financiară de a fi plasate sub protecția concordatului preventiv.
Care sunt principalele domenii de activitate din care provin clienții care au apelat în 2025 la servicii pentru cazuri de insolvență/restructurare? S-a schimbat ceva din acest punct de vedere comparativ cu anii din urmă? Din ce cauză au devenit unele industrii mai vulnerabile în 2025 decât în trecut?
Nu putem particulariza în mod necesar un anumit domeniu de activitate.
La fel ca în trecut, avem și la momentul actual un portofoliu divers de clienți cărora le oferim asistență și reprezentare juridică în legătură cu proceduri de faliment/reorganizare/concordat preventiv, fără a putea concluziona categoric că o anumită industrie ar fi fost mai vulnerabilă decât o alta.
Constatăm, însă, că tot mai multe domenii de activitate sunt afectate de modificările legislative impredictibile, de poverile de natură fiscală, dar și de evoluția fulgerătoare a inteligenței artificiale.
Cât durează în general procedura de reorganizare/insolvență și care este, strict din experiența dumneavoastră, procentul clienților care ajung aici și reușesc să nu intre în faliment?
În general, mandatele pe care le gestionăm se desfășoară pe o perioadă îndelungată (mai mulți ani), date fiind ramificațiile pe care le cunosc astfel de proceduri după deschiderea lor și care nu întotdeauna pot fi anticipate.
Totodată, în procedurile în care suntem implicați, masa credală depășește milioane de lei, chiar milioane de euro, ceea ce implică o presiune mai mare din partea creditorilor pentru a-și recupera creanțele, indiferent de natura acestora. De cele mai multe ori, conduita creditorilor/a celorlalți creditori din proceduri/uneori chiar a societății debitoare însăși poate da naștere unei palete largi de dispute care presupun o durată îndelungată de soluționare.
Deși, teoretic, Legea nr. 85/2014 reglementează termene scurte tocmai în scopul de a asigura celeritatea procedurilor, în practică, acestea nu întotdeauna sunt și nu întotdeauna pot fi respectate. Dat fiind faptul că aceste proceduri antrenează domenii de activitate tot mai diverse, atât părțile, cât și judecătorul trebuie să se familiarizeze cu specificul industriei respective, pentru a putea anticipa și preveni consecințele fiecărei decizii adoptate în procedură.
În majoritatea procedurilor pe care le gestionăm, a fost necesar să administrăm un probatoriu complex, inclusiv, dar fără a ne limita la, expertize în specializări dintre cele mai variate. Or, durata de administrare a unei astfel de probe depășește orizontul de timp consacrat la nivel teoretic de dispozițiile Legii nr. 85/2014. De asemenea, cu cât procedura este de natură să afecteze o gamă mai largă de creditori, cu atât numărul dosarelor și al problemelor asociate va spori, conducând astfel inevitabil la trenarea procedurii.
Ce am putut, însă, constata din experiența noastră practică este că, dacă în trecut multe dintre societățile debitoare ajungeau să fie supuse falimentului, tendința actuală este reorganizarea, chiar și în ciuda multiplelor obstacole pe care aceasta le generează. În practică, devine astfel tot mai valoros aportul practicienilor în insolvență și al soluțiilor, de multe ori inovatoare, pe care aceștia le identifică pentru revitalizarea unui business.
Ați avut și clienți care nu se aflau în dificultate, dar aveau de recuperat bani de la firme aflate în insolvență? Din ce domenii provin cei mai mulți dintre ei? Cum a fost numărul lor în 2025 comparativ cu alți ani?
În practica echipei NNDKP, suntem mai des solicitați pentru a oferi servicii de asistență juridică societăților care sunt în poziția de creditori sau potențiali creditori în proceduri de prevenire a insolvenței și de insolvență. Experiența noastră profesională include, așadar, cazuri din cvasitotalitatea domeniilor de activitate: financiar-bancar, agricultură, construcții, transporturi, industrii prelucrătoare, energie și gaze naturale.
Există schimbări care au apărut în ultimii ani în ceea ce privește procedurile în caz de restructurare/insolvență? Care sunt acestea și ce beneficii aduc?
Sigur, la fel ca în orice alt domeniu, modificările legislative, intervențiile Curții Constituționale sau ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și mai ales diversificarea cazuisticii și implicit a soluțiilor din practica judiciară au adus schimbări modului în care se desfășoară o procedură de insolvență, dar și asupra manierei în care o astfel de procedură este percepută cu precădere de către creditori.
M-aș referi însă la un singur aspect de impact asupra pieței în general, și anume la transpunerea Directivei (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132. În scopul transpunerii Directivei, Legea nr. 216/2022 a modificat semnificativ reglementarea anterioară în domeniul insolvenței, cu precădere în ceea ce privește procedurile de pre-insolvență: procedura acordului de restructurare și procedura concordatului preventiv.
Ca efect al acestor modificări legislative, am constatat în ultimii 2-3 ani că tot mai multe societăți din diverse domenii de activitate au devenit interesate de beneficiile pe care le-ar putea avea o astfel de procedură și au devenit mai puțin reticente în a o accesa.
Procedura concordatului preventiv creează premisele pentru redresarea economică a unei societăți aflate în impas financiar, fără a fi în schimb asociată cu dificultățile și cu schimbările uneori irevocabile pe care le presupune deschiderea procedurii de insolvență, urmată de reorganizare sau de faliment, după caz. Am observat inclusiv în cadrul activității noastre curente că o astfel de procedură se concentrează mai mult pe relația directă debitor – creditori și mai puțin pe latura contencioasă, rolul judecătorului-sindic fiind oricum mai puțin pregnant decât în cadrul unei proceduri „clasice” de insolvență.
În ce măsură legislația din România în materie de insolvențe/restructurări/falimente diferă de cea din alte state UE despre care aveți cunoștințe? Există aspecte care se pot îmbunătăți la noi? În ce sens?
În urma transpunerii Directivei 2019/1023, legislația din România în materia procedurilor de prevenire a insolvenței și a insolvenței a fost în mare parte armonizată cu standardele aplicabile la nivelul Uniunii Europene.
În ipotezele întâlnite până acum la nivelul practicii noastre, nu am sesizat diferențe fundamentale între legislația din România și legislația altor state membre ale UE în această materie. Există în mod inevitabil deosebiri, generate de sistemul de drept al fiecărui stat membru, de practica locală, de necesitățile societății, dar și de contrastul de mentalități, însă nu aș putea susține superioritatea uneia dintre legislații în raport de celelalte. Este însă cert că legislația din România, în speță Legea nr. 85/2014, prezintă premisele pentru a fi clarificată și, acolo unde se impune, completată, luând în considerare dificultățile ivite în practică și consultarea practicienilor din acest domeniu.
Cum apreciați că este în prezent concurența pe piața românească a caselor de avocatură specializate în restructurare/insolvență/faliment?
Nu cred că a existat vreo perioadă în ultimii ani în care societățile de avocatură de pe piața românească, în general, și societățile mari de avocatură din București, în mod particular, să nu fie în concurență. Domeniul insolvenței nu face excepție.
La acest moment, cele mai multe societăți de avocatură au departamente specializate în gestionarea procedurilor de insolvență, cu diferite niveluri de experiență practică.
Un material Legal Marketing
