Interviu oferit de către: Andreea Petru și Silviu Sandache, Founders BluePrint Advisors
BluePrint Advisors, o companie a cărei cerneală de pe parafă încă nu s-a uscat. Cu un suflu nou, cu o experiență câștigată în cadrul unor companii mari, ați decis că este momentul să creați o identitate proprie. Dorim să introducem acest interviu cu anumite elemente despre parcursului profesional al fiecăruia dintre voi. Cât a fost de dificil, sau de ușor, să renunțați la o zonă de confort și să puneți bazele unei companii „în nume propriu”?
Silviu: Parcursul meu profesional a început cu un post de contabil la o firmă mică de producție unde contabilitatea se ținea pe hârtie. Au urmat 6 ani petrecuți în două companii multinaționale de telecomunicații unde mi-am deschis orizonturile spre alte cadre de raportare cum ar fi IFRS și US GAAP. Au urmat 13 ani petrecuți în Big 4 (PwC și Deloitte) în diverse poziții de consultant fiscal. PwC a fost o școală în adevăratul sens al cuvântului. Le sunt recunoscător și acum colegilor cu care am avut șansa să lucrez și care au avut răbdare să mă învețe și să mă ghideze. Pentru mine, decizia de a renunța la „confort” nu a fost una grea – poate am fost și inconștient dar probabil am avut încredere că alături de colegi cu aceeași viziune (Andreea este unul din acei colegi), putem ajuta companiile în ariile noastre de expertiză și să avem succes. În formula Blueprint sunt împreună cu Andreea de la începutul anului 2022 și pot spune că decizia de a renunta la „confort” a fost una foarte bună.
Andreea: Parcursul meu profesional a început cu oportunitatea de a lucra imediat ce am terminat facultatea direct în Big 4. Întâmplarea a făcut să fiu alocată pe zona serviciilor financiare, sector de unde am și plecat pentru o perioada, „în industrie” cum îi spunem noi. Nu am putut să stau prea mult însă departe de mediul de consultanță și m-am întors, după 3 ani petrecuți pe diverse poziții, în Deloitte. Dacă pentru Silviu, școală lui a fost PWC, pentru mine a fost Deloitte. Am petrecut 7 ani în care am participat, din diverse poziții, la o mulțime de proiecte remarcabile, pe care mi le amintesc proaspăt chiar și astăzi.
În opoziție, pentru mine, decizia de a renunța la „confort” a fost foarte grea și adaptarea la nouă realitate, pe măsură. M-am bucurat însă de sprijinul lui Silviu și cred că procesul acesta de tranziție ne-a „unit” și a făcut ca „Blueprint” să existe și să dezvolte în direcție în care o face. Acum, uitându-mă în spate, pot spune că a fost cea mai bună decizie.
Subiectele care țin cap de afiș la fiecare început de an se concentrează asupra modificărilor impuse, iar aici discutăm în special despre modificările fiscale. 2025 vine și el la pachet cu o serie de astfel de modificări care vizează firmele din România. În ce constau aceste modificări și cum ele, constant, reprezintă o provocare pentru reprezentanții firmelor?
Într-adevăr, în ultimii ani guvernele ne-au învățat cu modificări ale legislației fiscale în ultimele zile ale anului cu aplicabilitate imediată, începând cu anul care tocmai vine. Astfel, modificările de la sfârșitul anului 2024 nu au fost o surpriză pentru mediul de afaceri. Toată lumea se aștepta la modificări, cu atât mai mult cu cât aveam un deficit bugetar cu mult peste limita de 3% impusă de Uniunea Europeană iar, în perspectiva unui program de reducere a acestui deficit într-un orizont de timp relativ redus trebuie identificate noi resurse bugetare.
Am să încerc să sumarizez câteva dintre modificările introduse, cu mențiunea că ele sunt deja cunoscute de mediul de afaceri și publicul larg.
· Anularea facilităților fiscale acordate salariaților din construcții, industrie alimentară și IT – din punctul meu de vedere, aceasta este o modificare așteptată, iar mediul de afaceri din domeniile respective trebuia să fie pregătit pentru ea. Nici nu contează care a fost motivul anulării acestor facilități, fie că a fost o cerință în PNRR, fie că, în mod esențial aceste facilități au creat niște discrepanțe concurențiale în piață și, în anumite domenii au dus la export de valoare adăugată.
· Reducerea plafoanelor pentru microîntreprinderi de la 500.000 la 250.000 euro în 2024 și la 100.000 euro din 2025 – nici această scădere a plafonului nu este una care să nu fi fost anticipată. Aceasta reprezintă o provocare serioasă pentru unii dintre micii antreprenori care vor trece la impozitul pe profit și vor trebui să acorde o atenție sporită cheltuielilor pentru a le asigura deductibilitatea.
· Taxa pe stâlp – aceasta este modificarea ce va avea cel mai mare impact pentru afacerile din România. Așteptăm încă normele de aplicare ale acestei taxe dar putem anticipa în mod rezonabil că anumite sectoare vor fi afectate mai mult decât altele. Sectorul energetic și companiile care dețîn infrastructură de transport/ logistică vor fi cel mai afectate. Este absolut evident că aceste costuri nu au fost bugetate și, cel mai probabil, le vom vedea rostogolite în prețuri.
· Creșterea impozitului pe dividende de la 8% la 10% – și această creștere este una pe care mediul de afaceri o aștepta. În mod practic, această măsură va afecta doar persoanele fizice ce dețîn participații în companii. Marile companii și cele care au o structura de acționariat propice investițiilor nu vor fi afectate.
· Anumite limitări ale cheltuielilor autorităților publice și măsurile de eficientizare a structurilor acestor autortati – mediul de afaceri nu poate decât să primească cu bucurie astfel de măsuri atâta vreme cât guvernul menține un nivel comparabil al investițiilor publice.
„Ordonanța trenuleț” a creat deja un ecou semnificativ. Sesizați anumite „reorientări” în ceea ce privește domeniul de business? Ar putea fi o descurajare pentru antreprenori?
„Ordonanță trenuleț” nu ar trebui să sperie investitorii. Cu toate acestea, temerea de ce va urma începând cu luna iunie, iulie a acestui an este de natură să îngrijoreze. Lipsa de predictibilitate este în sine un factor de îngrijorare și în contextul în care unele măsuri par să vină mai degrabă dintr-o abordare arbitrară și fără înțelegerea fenomenelor economice.
Fiecare antreprenor român serios trebuie să își spună cuvântul individual și colectiv în luarea unor decizii de politică fiscală, împreună cu companiile multinaționale. Vedem o schimbare esențială deja în această abordare.
Dacă analizăm cifrele, care este concluzia pe care o putem trage în legătură cu business-urile ce susțin economia României? Iar aici ne referim la sectorul privat.
Chiar astăzi citeam un studiu publicat de Harvard care arată că (,) Complexitatea Economică a României a sărit de pe poziția 39 pe poziția 19. Un salt pe care economia țării l-a atins în 26 de ani din 1995 până în 2021, analiză care a inclus 133 de state.
De aici tragem concluzia că mediul privat priește României și că acesta contribuie serios la dezvoltarea economiei. Credem că am depășit momentul în care putem puncta doar 1 sau 2 industrii ca fiind motorul economic, și că trebuie să ne concentrăm pe consolidarea și dezvoltarea tuturor acestor industrii.
Luând în considerare dinamica anumitor modificări, unele companii au început să țină din ce în ce mai aproape firmele specializate pe fiscal. Cum catalogați acest trend?
În mod obiectiv, nu am cunoștință despre o astfel de tendința. Dacă el există înseamnă că, inclusiv companiile românești antreprenoriale au înțeles în cele din urmă că profesionistul contabil nu trebuie să se priceapă la toate. Acesta este motivul pentru care există consultanți fiscali – profesioniști cu pregătire economică specializați exclusiv în fiscalitate, dar capabili să înțeleagă procesele de business, raportare, auditare și conformitate.
Care sunt principalele domenii „lovite” de aceste modificări fiscale?
Așa cum am mai menționat, taxa pe stâlp va afecta mai mult sectorul energetic, de exploatare a resurselor și deținătorii de infrastructuri fizice. Sectorul construcțiilor, al industriei alimentare și agricultură se vor confrunta cu creșteri ale costului forței de muncă sau, în situația în care nu vor crește costurile pentru a menține nivelurile salariale se vor confruntă cu lipsa forței de muncă deja foarte accentuată în foarte multe domenii.
Domnule Silviu Sandache, care sunt directoarele pentru ca o țară aflată și într-o poziție geografică aparte în acest moment, să se dezvolte, în primul rând, economic?
Fără a pretinde că spun o noutate și, uitându-ne la Raportul Draghi, se poate spune că inovația este domeniul pe care și România trebuie să îl abordeze de o manieră foarte serioasă.
Când vorbim de inovație, cercetare-dezoltare, nu trebuie să ne limităm doar la sectorul public și la fondurile care vin din această direcție, ci și la stimularea capitalului privat în a investi în acest domeniu. Spre exemplificare, România are prevederi fiscale care potențial ar putea să stimuleze acest domeniu. Vorbim aici de facilitățile fiscale pentru activitățile de cercetare-dezvoltare. Problema acestor facilități este că ele sunt aplicate limitat din teama de a fi ulterior cenzurate de inspectorii ANAF – aceasta nu este o teamă nejustificată atâta vreme cât există deja cazuri în care lipsa de înțelegere și slaba pregătire a inspectorilor anulează complet sau parțial aceste facilități aplicate. Este foarte păcât că se întâmplă astfel, atâta vreme cât România este într-o competiție acerbă la nivel european pentru atragerea de investiții în acest domeniu.
Trebuie să fim conștienți că avantajul costurilor mai reduse din România nu va mai juca un rol determinant în alegerea României ca destinație pentru localizarea centrelor de cercetare-dezvoltare. Din cunoștințele mele, cel puțin doi producători mondiali de cip-uri au centre de cercetare-dezvoltare în România. Localizate în România avem centre de cercetare-dezvoltare și în sectorul automotive.
Doamna Andreea Petru, cum sunt privite instituțiile financiare în acest moment? Planează o reticență în accesarea serviciilor financiare?
Cu siguranță, cele mai vizibile instituții financiare în România sunt instituțiile bancare. Activitatea de creditare rămâne probabil cel mai dezbătut subiect și în 2025, în contextul în care mediul politic generează presiuni suplimentare.
România este pe primul loc în UE la finanțare prin intermediul datoriilor comerciale sau prin creditare din partea asociaților. Asta înseamnă că există un potențial mare de creditare, respectiv de investiție, în special în sectoarele considerate strategice, cum ar fi activitățile ce încorporează valoare adăugată ridicată, cunoaștere (knowledge intensive), securitate alimentară, securitate energetică, industria de apărare.
Riscul major este dat de o potențială manifestare adversă a riscului de credit, manifestare care până în prezent a fost una limitată. Adică sectorul bancar din România nu s-a confruntat cu probleme în ceea ce privește onorarea obligațiilor de plată din partea debitorilor. Rata creditelor neperformante este sub 4%, ceea ce nu ar trebui să genereze o majorare a primei de risc de credit. Însă, persistența unor incertitudini multiple ar putea genera în viitorul apropiat (12 luni) o majorare a acestuia. Această majorare ar putea conduce la o creștere a costului împrumuturilor pentru entitățile și interesele românești.
Mai departe, la nivelul populației, reticența în accesarea serviciilor finanicare este de multe ori proporțională cu educația în acest domeniu. Așadar, pentru a putea mitiga această reticență, este necesar că oamenii să își cultive/ dezvolte cunoștințele de educație financiară și să practice în mod uzual exerciții de economisire, învestire pe termen scurt/ mediu sau lung, întocmirea unui buget la nivel personal/familiar sau analizarea oportunității cheltuielilor. Să devenim, că populație, un pic mai „elvețieni”.
În ceea ce privește instituțiile financiare, eu mi-aș îndrepta atenția și asupra celorlate piețe (asigurări, fonduri de pensii sau brokeri de investiții). Anul 2025 poate fi un an în care soluțiile propuse de aceste piețe pot să susțînă/să aducă o schimbare pozitivă în economia României.
O schimbare majoră ar putea fi de exemplu finalizarea procedurilor necesare pentru executarea efectivă a prevederilor MiCĂ – Markets în Crypto-Assets Regulation emise de Regulamentului Parlamentului European din 31 mai 2023 privind piețele criptoactivelor, proceduri care practic ar reglementa o nouă piață financiară (piață crypto) și implicit, noi oportunități de atragere/dezvoltare de resurse în economie.
De asemenea, piață asigurărilor are în continuare un potențial imens. Poate este un moment oportun că focusul să fie îndreptat spre spre tipuri de asigurări (asigurările de sănătate, răspunderi civile sau asigurări de bunuri).
Parte integrată a serviciilor pe care le oferiți este și Risk Management-ul. Care sunt cele mai importante riscuri pe care orice companie ar trebui să le aibă în vedere și, de asemenea, să și le asume?
Soluțiile de risk management, așa cum le-am definit noi, vizează în principal zona de comformitate. Așadar, noi „votăm” pentru asigurarea conformității pe întreg parcursul desfășurării activității economice. Această pornește de la procese operaționale funcționale, pregătirea corespunzătoarea a proceselor economice de raportare, asigurarea unor instruiri periodice în ceea ce privește impactul modificărilor legislative și implementarea lor în day-to -day business, până la efectuarea activitalor impuse de legislativ, precum auditul financiar sau auditul intern. Acestea pot fi adevărate mecanisme de control pentru actionarii societăților.
Lipsa unor astfel de mecanisme de conformitate poate duce, într-un final, la incapacitatea desfășurării activității economice. Cu alte cuvinte, cel mai mare risk pe care Societățile și-l asumă este chiar cel de continuitate al activității.
O predicție pentru cifrele din spatele anului 2025?
Rămânem optimiști deși acest optimism trebuie pus în context politic global și regional, dar avem atuuri care pot fi fructificate dacă avem o abordare strategică.
Un material Legal Marketing
