ARETEX are ca misiune facilitarea tranziției industriei textile din România către un model circular, prin promovarea reutilizării și reciclării textilelor și prin consolidarea dialogului dintre companii, autorități și publicul larg.
„România se află undeva la capătul listei pe acest domeniu de textile. Între piețele europene aș zice un kilogram pe locuitor colectat versus 8 sau 10 în alte țări”, a declarat Zoltan Gundisch, președinte ARETEX la emisiunea Educație cu Profit de la Profit.ro TV.
Acesta subliniază că discuția despre deșeurile textile este adesea greșit orientată exclusiv către reciclare, în condițiile în care reutilizarea are o pondere mult mai mare în industrie.
„În mod normal, ar trebui să vorbim de colectare și reutilizare și numai într-un plan secundar de reciclare. Pentru că în zona de deșeuri textile și hainele, în general, care intră în cea mai mare categorie în acest aspect, partea de reutilizare este mult mai mare decât partea de reciclare”, afirmă el.
Modelul de business al industriei pornește de la colectarea hainelor și continuă cu sortarea acestora în funcție de calitate, prioritatea fiind valorificarea prin reutilizare. Textilele care nu mai pot fi refolosite ajung la reciclare sau, în ultimă instanță, la incinerare.
„Business-ul pornește în momentul în care cineva decide că nu mai are nevoie de o haină. (...) ajung într-un centru de sortare care are primul scop de a sorta cu focus pe reutilizare. (...) Și în același timp, ceea ce nu este reutilizabil, se sortează pentru reciclare și ajunge pe partea de reciclare unde scopul este să ai o resursă, o materie primă din care să faci un produs nou. Și ceea ce nu se poate nici recicla ajunge la partea de incinerare”, explică președintele ARETEX.
Industria funcționa tradițional pe baza valorii hainelor reutilizabile, care finanța întreg lanțul, însă acest echilibru s-a deteriorat în ultimii ani.
„Această piață este una care funcționează de foarte mult timp la nivelul Uniunii Europene și a fost o piață clasică în care modelul de business a însemnat că ceea ce reutilizezi finanțează tot restul proceselor necesare. (...) Problema este astăzi că valoarea hainelor și valoarea reutilizabilă pe care o avem astăzi este mult mai mică. Și de ce este mai mică? Pentru că hainele sunt mai puțin timp utilizabile”, atrage el atenția.
Declinul este pus pe seama fenomenului de fast fashion și a presiunii asupra prețurilor, care afectează calitatea produselor.
„Vine din zonă de fast fashion, vine din anumită presiune pe preț la producători care împinge cumva calitatea în jos”, punctează Zoltan Gundisch.
În aceste condiții, industria nu mai poate funcționa exclusiv pe baze private, iar intervenția statului devine necesară.
„Ne-am dat seama că fără a avea și aici o responsabilitate a producătorilor, nu se mai poate menține managementul deșeului exclusiv autofinanțat”, explică el.
Pe partea tehnologică, procesele de reutilizare rămân în mare parte manuale, însă reciclarea începe să beneficieze de automatizare și tehnologii avansate.
„Pe partea de reutilizare, procesele rămân în continuare manuale în majoritar, unde o persoană instruită evaluează îmbrăcămintea respectivă. (...) Tehnologia avansează pe zona de reciclare și vedem un avans important pe zona de sortare automatizată pe compoziție a fibrelor”, afirmă acesta.
Totodată, lipsa unei legislații actualizate timp de două decenii a permis funcționarea pieței pe baze private, dar schimbările recente indică o regândire a sectorului la nivel european.
„Industria textilă nu a fost prioritate la nivel de legislație foarte mult timp. (...) Am revenit ca și industrie în prioritate undeva acum 4-5 ani, unde s-a realizat că managementul deșeurilor textile nu mai este unul sustenabil din inițiativă privată”, mai spune acesta.
Noile reglementări vizează, printre altele, responsabilitatea extinsă a producătorului, interzicerea distrugerii stocurilor și digitalizarea trasabilității deșeurilor.
„Directiva privind responsabilitatea extinsă a producătorului (...) trebuie să finanțeze procesul întreg. (...) Degeaba finanțăm numai colectarea pentru că atunci o să avem o colectare eficientă care ajunge la groapa de gunoi sau la incinerare”, precizează președintele ARETEX.
În lipsa unor obiective clare de reutilizare și reciclare, există riscul ca legislația să fie aplicată formal, fără impact real asupra economiei circulare.
„Legislația cere colectarea separată a textilelor. Legislația nu cere astăzi un procent de reutilizare sau de reciclare. Și dacă vrem să bifăm, atunci, colectând separat și trimițând la incinerare, am bifat obiectivul, de fapt”, explică el.
Un obstacol major rămâne lipsa datelor și a unui sistem unitar de raportare.
„Nu avem astăzi statistici. (...) Avem statistici care zic 200 de containere puse în stradă, celălalt raportează 100 de tone colectate (...) și nu le poți aduna. (...) Cum să existe responsabilitate extinsă a producătorului dacă nu știm cât se pune pe piață?”, precizează Zoltan Gundisch.
În acest context, educația consumatorilor devine esențială pentru creșterea ratei de colectare și reutilizare.
Pe termen lung, Gundisch consideră că este necesară o temperare a consumului și o schimbare în designul produselor, pentru a facilita reciclarea.
„Cred că dacă ne gândim la economie circulară, cu siguranță este de dorit o temperare a consumului și o direcționare către un fel de eco-modulare, dacă pot să zic așa, adică să avem mai multe monofibre care se pot recicla, să avem un design care să ia în considerare reciclabilitatea acelei haine și să avem haine care din nou se pot purta timp mai lung”, mai spune acesta.
Din punct de vedere economic, diferențele între segmente sunt majore: reutilizarea rămâne profitabilă, în timp ce reciclarea nu este viabilă fără sprijin financiar.
„Eu aș zice că domeniul de reutilizare are destulă experiență și adaptabilitate ca să fie un domeniu profitabil. Domeniul de reciclare astăzi pe textile nu este un domeniu profitabil. Fără să intre o finanțare suplimentară din zona de responsabilitate extinsă a producătorului, reciclare nu se va face în România pe textile pentru că nu merită, nu că nu se poate face. Și nu se face nici în Europa pentru că nu merită. Nu din cauza tehnologiilor.
Problema este că dacă vrei să reciclezi, ai nevoie de o piață de desfacere. Dacă noi toate produsele și îmbrăcămintea pe care o producem o facem în Asia, noi în Europa nu mai avem ce să facem cu materia primă la volumul pe care-l avem din colectare. Și atunci este o problemă de structură cum ne convingem pe noi, autoritățile, firmele etc. să folosim produse care au un conținut de fibra reciclată. Pentru că fără asta noi putem recicla, dar cine cumpără fibra reciclată și pentru ce produs?”, mai subliniază președintele ARETEX.
În 2025, companiile membre ARETEX au colectat din România peste 6.500 de tone de deșeuri textile, din care 5.220 de tone au fost sortate pentru reutilizare sau reciclate, potrivit unui comunicat transmis recent de către companie.
Numărul centrelor de sortare a crescut de la 4 la 7, ceea ce arată că sectorul reutilizării și reciclării textile este pregătit să crească și să livreze rezultate concrete pentru economia circulară din România.
ARETEX propune stabilirea unor ținte minime de reutilizare și reciclare de 25% în perioada 2026-2029 și 40% în perioada 2030-2035 din totalul textilelor puse pe piață.
