Frații Micula și trei dintre companiile controlate de ei au pus sechestru pe participația de 58,71% din acțiuni a statului român la Conpet Ploiești, operatorul concesionar al sistemului național de conducte de transport al țițeiului și produselor petroliere, precum și pe pe o parte din deținerea statului la Nuclearelectrica, reprezentând 22,2% din capitalul operatorului centralei Cernavodă.
Înainte de a fi prezentată aici, informația a fost anunțată pe Profit Insider
Deocamdată, la acest moment, executarea este suspendată provizoriu, până la soluționarea cererii de suspendare a executării.
Sechestrele au fost instituite ca parte a demersurilor lor prin care încearcă să pună în executare decizia din 2013 a Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială (ICSID), prin care România a fost obligată la plata de despăgubiri de peste 331 milioane dolari pentru retragerea, în 2005, a unei scheme de încurajare a investițiilor prin facilități fiscale, cu patru ani înainte de expirarea sa, prevăzută pentru 2009.
La prețul actual de la Bursa de Valori București (BVB), de 79,6 lei/acțiune, participația de control a statului, prin Ministerul Economiei, la Conpet, valorează circa 404,6 milioane lei. Sechestrul a fost însă pus la valoarea nominală a deținerii, de numai 3,3 lei/acțiune.
Nuclearelectrica se tranzacționează în momentul de față la prețul de 14,28 lei/acțiune, deținerea sechestrată de frații Micula valorând astfel 957,7 milioane lei. Și în acest caz, sechestrul a fost instituit la valoarea nominală a acțiunilor, de 10 lei/titlu.
Ministerul Finanțelor Publice, care reprezintă statul în toate procedurile de arbitraj internațional în care este implicată România, a solicitat instanței de judecată suspendarea executării silite. Deocamdată, Judecătoria Sectorului 5 a decis suspendarea provizorie a respectivei executări, până la finalizarea procesului. Acesta a fost intentat de către cei doi frați Micula și de companiile lor European Food, Starmill și Multipack.
Încă din vară, Guvernul era preocupat de riscul ca cei doi frați să obțină poprirea conturilor statului prin care se derulează tranzacțiile aferente datoriei publice externe a României.
"Menționăm că, în anii trecuți, frații Micula au încercat executarea României în diverse jurisdicții prin instituirea unor popriri asupra conturilor unor bănci prin intermediul cărora România încasează sau plătește sumele aferente euroobligațiunilor lansate pe piețele externe în cadrul Programului Medium Term Notes. O astfel de acțiune se reflecta în blocarea sau reținerea sumelor care fac obiectul încasării sumelor de la investitori sau plății serviciului datoriei publice guvernamentale (principal și dobânzi), ceea ce ar putea aduce prejudicii majore României în ceea ce privește finanțarea datoriei publice, atât de natură financiară, cât și reputațională, îndeosebi având în vedere demersurile Ministerului Finanțelor Publice privind realizarea planului de finanțare de pe piețele externe pentru anul 2019. Mai mult, într-o astfel de situație, ar exista posibilitatea extrem de gravă a activării clauzelor de cross-default pe toate împrumuturile suverane – putând atrage astfel intrarea în default a României", se arăta într-un document guvernamental.
În 2013, ICSID a obligat România să plătească firmelor fraților Micula, care dețin cetățenie suedeză, despăgubiri de 84,54 milioane euro plus dobânzi, retragerea, în 2005, a unei scheme de încurajare a investițiilor prin facilități fiscale, cu patru ani înainte de expirarea sa, prevăzută pentru 2009. Calculate la zi, dobânzile duceau suma totală de plată la circa un sfert de miliard de dolari la debutul procesului din SUA. România a anulat atunci schema de ajutoare ca parte a procesului de aderare la UE, în vederea respectării normelor europene privind ajutoarele de stat. Întrucât dobânzile au continuat să se acumuleze, suma de plată se ridică în prezent la peste 331 milioane dolari.
În procesul din SUA cu frații Micula, statul român a încercat să se prevaleze de o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 2018, luată într-un litigiu dintre Slovacia și compania de asigurări de sănătate Achmea înregistrată în Olanda. Astfel, în martie 2018, Curtea a decis că prevederile tratatului bilateral de protejare a investițiilor dintre Slovacia și Olanda încalcă normele UE, pentru că permit unui tribunal arbitral internațional să interpreteze legislația UE în litigii dintre investitori și state membre fără ca deciziile acestor tribunale internaționale să poată fi contestate în instanțe de judecată din UE, ceea ce subminează calitatea CJUE de instanță supremă în ceea ce privește legislația Uniunii.
Avocații fraților Micula au argumentat însă că decizia Achmea a CJUE nu se poate aplica în disputa acestora cu autoritățile de la București pentru că, în momentul în care a debutat arbitrajul lor cu statul român la ICSID, în 2005, România nu era încă membră a UE.
