România își va asuma jurisdicția cu privire la infracțiunile de spălare de bani săvârșite de resortisanții săi, firme sau persoane fizice, indiferent de statul unde a fost comisă fapta și chiar dacă spălarea de bani nu este incriminată în țară respectivă, prevede un proiect de lege adoptat de Senat.
Proiectul, care a fost transmis luna trecută de către Guvern spre dezbatere Parlamentului, mai trebuie votat și de deputați pentru a intra în vigoare.
Analizând prevederile Directivei, autoritățile române au ajuns la concluzia că majoritatea prevederilor acesteia sunt deja transpuse în legislația națională în cuprinsul Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, în Codul penal și în Codul civil, astfel încât transpunerea necesită o intervenție legislativă minimă.
Din analiza efectuată a rezultat însă că prevederile din Directiva (UE) 2018/1673 care ar necesita o transpunere în plan intern se referă la:
- instituirea circumstanței agravante a comiterii infracțiunii de spălare de bani de către o entitate raportoare, în exercitarea activităților profesionale - art. 6 alin. (1) litera b) din Directivă;
- asumarea jurisdicției de către statul român pentru urmărirea infracțiunilor de spălare de bani săvârșite de un cetățean român sau persoană juridică română în afara teritoriului țării, fără a fi avută în vedere condiția dublei incriminări – art. 10 alin. (1) litera b) din Directivă.
Ultimul text menționat impune obligația statelor de a-și asuma jurisdicția cu privire la infracțiunile de spălare de bani săvârșite de resortisanții săi, fără nicio nuanțare cu privire la condiționarea incriminării și pe teritoriul unde afost comisă fapta.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 129/2019, limita maximă de pedeapsă în cazul infracțiunii de spălare de bani este de 10 ani, dar pentru aplicarea legii penale române, în cazul în care fapta este comisă în afara teritoriului țării, în condițiile art. 9 alin. (2) Cod penal, în prezent sunt necesare atât dubla incriminare, cât și condiția procedurală a autorizării prealabile a procurorului general de pe lângă curtea de apel sau Înalta Curte deCasație și Justiție.
Ori condiția de fond a dublei incriminări poate da naștere unor situații de neasumare a jurisdicției de către România, ceea ce ar constitui o încălcare a obligației impuse, fără nicio rezervă, de directiva europeană, arată Ministerul Justiției, inițiatorul proiectului.
Prin urmare, în scopul asigurării transpunerii corecte a Directive, prin proiect se propune introducerea după alin. (5) al art. 49 din Legea nr.129/2019 a unui nou alineat, respectiv alin. (6) prin care se reglementează aplicarea legii penale române în domeniul spălării banilor în cazul infracțiunilor comise de cetățeni români sau persoane juridice române în afara teritoriului țării, chiar dacă fapta nu este prevăzută ca infracțiune și de legea penală a țării unde a fost săvârșită și indiferent de locul unde a fost comisă aceasta.
Totodată, proiectul instituie drept circumstanță agravantă săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor de către una dintre entitățile raportoare.
În categoria entităților raportatoare intră instituțiile financiare și de credit, administratorii de fonduri, furnizorii de servicii de jocuri de noroc, auditorii, contabili, notarii, avocații, executorii judecătorești, agenții imobiliari, asociații și fundații.
