Echipa de avocați a asistat Heineken România SA în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, obținând respingerea recursului formulat de către ANAF împotriva sentinței Curții de Apel București.
Au fost astfel anulate acte administrativ fiscale care au impus la plată aproximativ 7,2 milioane de euro ca urmare a recalificării discount-urilor oferite de Heineken România SA distribuitorilor acesteia ca reprezentând o remunerare pentru prestare de servicii.
Elementul principal al dosarului este reprezentat de interpretarea eronată dată de ANAF (Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili) discount-ului oferit de către contribuabil clienților săi, ce dețineau calitatea de distribuitori, ca reprezentând, în fapt, remunerarea unor prestări de servicii efectuate de către aceștia în favoarea contribuabilului.
În vederea stabilirii unui TVA suplimentar aferent discounturilor acordate, inspectorii fiscali au considerat că respectivele discounturi erau în fapt remunerarea unor servicii prestate de distribuitori. În realitate prețul acestor servicii era vădit superior valorii pretinselor servicii remunerate (însă ca discounturi erau perfect justificate), iar valoarea discounturilor era la dispoziția contribuabilului, acesta putând modifica unilateral valoarea lor (ceea ce nu se justifică în cazul unor servicii, dacă ar fi fost agreate ca atare).
Mai mult, inspectorii ANAF nu au avut o abordare unitară cu privire la același tip de tranzacții, în sensul că au recalificat discounturile (care nu ar fi dat dreptul la colectarea TVA) la un contribuabil, stabilind sume de plată suplimentare pentru bugetul de stat aferente unor pretinse prestări de servicii, deși, pe aceleași tranzacții, la partenerii contractuali (distribuitorii), o altă echipă de control fiscal a acceptat discounturile fără a le recalifica în servicii.
În acest sens, prin respingerea recursului formulat de către ANAF, Înalta Curte de Casație și Justiție a validat susținerile avocaților, precum și hotărârea Curții de Apel București prin care s-a reținut în principal faptul că:
- dispozițiile art. 6 alin. (1) C.proc.fisc. impuneau o abordare unitară asupra calificării fiscale și juridice a tranzacției analizate, aceasta neputând să aibă două calificări în funcție de partea la tranzacție;
- din punct de vedere juridic nu se putea vorbi despre „remunerarea” unor prestări de servicii câtă vreme contribuabilul avea un drept de stabilire și modificare unilaterală a discount-urilor oferite distribuitorilor, în cazul unei prestări de servicii beneficiarul nu poate stabili singur prețul acestora;
- Pretinsa „remunerație” nu poate reprezenta un preț real și serios al pretinselor servicii câtă vreme cuantumul sumelor plătite ca și discount sunt vădit disproporționate față de valoarea pretinselor servicii.
În consecință, Instanța Supremă a decis că instanța de fond a sancționat actele administrative emise de către ANAF și a dispus păstrarea calificării juridice și fiscale a discount-urilor oferite de către Heineken România SA.
Heineken este compania producătoare de bere cu cea mai extinsă prezență din lume.
Este principalul dezvoltator și marketer de mărci de bere și cidru premium și fără alcool.
Grupul are un portofoliu de peste 300 de mărci de bere și cidru internaționale, regionale, locale și de specialitate.
În România, Heineken este prezentă din 2003, unde deține trei fabrici, la Craiova, Ungheni și Miercurea Ciuc. Compania are 1.100 de angajați în România.
















